blackdog

Am observat un nou curent muzicologic, care se dezvoltă, în creaţiile audio româneşti. Băieții ăştia, emeriţi eminemi, o dau, rimă după rimă, cu substanţă naţională şi socială. Muzica trebuie să elibereze oamenii de clişee şi limite. Muzica trebuie să creeze stări şi să unească oameni. Eu observ doar o injecţie politică “stângace” în toate manelele dispersate de cântăreţii şi cântăreţele de mai jos. Ah, mai nou, nu se mai ascultă manele versiunea 1, ci manele versiunea 2. S-a emancipat românii, se ştie!

Puya – Undeva-n Balcani

Eli, Mark şi George Hora – Fiecare face ce vrea

B.U.G. Mafia şi Villy – Bag pula în lume şi v-o fac cadou

DOC – Genţi de bani

Românii nu dorm, aşa sunt ei. În imnul naţional se induce ideea de “somn românesc”, dar practic nu există. În schimb, există lene şi prostie. Somnul e un eufemism care bagă sub preş cuvintele jignitoare la adresa preaiubitului popor. Muzicile astea îi fac pe nefericiţi să spună: “bă, câtă dreptate au geniile astea din Carpaţi…”, deşi toată lumea cunoaşte ce se întâmplă pe acest teritoriu.

Toate astea de mai sus rămân palide pe lângă:

Nicolae Furdui-Iancu – Noi suntem români

În legătură cu acest subiect:

89

Partidul

Însemnări asemănătoare