Ipocrizia acestei zile este atât de acceptată încât mass media nu trebuie să se mai chinuie să spele creierele românilor ignoranți, implicit a românilor verzi.
Ce ar trebui să sărbătorim de fapt? Pacea, strângerea de mână, prietenia și simbioza. E ironic și stupid că astfel de principii sunt sărbătorite cu parade militare, patriotism orb, naționalism jegos și expunere politică.
Pentru a celebra unirea nu avem nevoie de o zi specială, ipocrită și injectată. Oamenii acestei țări trebuie să se schimbe, să devină înțelegători, responsabili și să-i respecte pe ceilalți care fac lucruri bune, oricare ar fi ei.
Armatele nu simbolizează pacea, ci războiul. Pacea și siguranța nu vor exista cu adevărat atâta timp cât armele și tunurile vor defila cu grație pe sub nasurile celor care – într-un viitor sumbru, la fel ca și trecutul – ar putea fi victimele propriilor bucurii vizuale.
Ar trebui sărbătoriți oamenii valoroși ai acestui petec de Pământ, nu Statul și organele acestuia. Pentru a te bucura cu adevărat că oamenii pot conviețui și sunt capabili de o strângere de mână sinceră nu trebuie să ai în casă un drapel sau să publici peste tot „La mulți ani, România!”.
Cel mai îngrijorător e că mulți din generația mea și mai tineri sunteți foarte curați pe organul cerebral, iar dacă aruncați un ochi pe Facebook, ei bine… vă puteți uita în oglindă.
