După ce am rămas blocat câteva zile din cauza a tot ce am citit pe Web, despre tot felul de metode de a omorî câinii și toată zarva creată în jurul acestui subiect temporar, am ajuns la concluzia că e musai să plec din țara asta cât mai repede posibil.
Tot felul de păreri supărate, păreri stupefiate, păreri idioate, păreri indignate și tot felul de păreri roșii și verzi. O țară de psihopați – m-am alarmat.
La fel ca în „Procesul” lui Kafka, acuzatul nu înțelege de ce este vinovat.
Tragedia
Este tragic că animalele sunt ucise, fie ele oameni, vaci, porci, câini, șobolani, maimuțe, tigri, elefanți etc. Evident, în particular vorbim de tipuri diferite de animale, dar tragedia e aceeași. Omul, fiind superior encefalic celorlalte animale, vede uciderea semenilor ca o declarație de război (pentru că, evident, o ființă rațională nu se poate gândi la altceva). Este tragic că un copil de doar patru ani a murit din cauza unor leziuni severe provocate de un câine. Îmi imaginez că nu există durere fizică și psihică care să depășească ceea ce trăiește familia acelui copil. O mare parte din agitatorii de pe canelele de media sunt niște ipocriți, ajutați de fobii și complexe, agățându-se de acest caz pentru a-și satisface plăcerea virtuală de a instiga.
