blackdog

Promovează Concursul GREPIT, din cadrul Festivalului de Tehnologii Informatice 2010, şi poţi câştiga:
1. o invitaţie de participare la festival
2. un domeniu .ro
3. un hard disc portabil de 250 GO.

Dacă scrii o însemnare pe blogul tău despre GREPIT (o experienţă, o idee, o sugestie etc.) şi ne convingi că eşti un „geek” adevărat, primeşti un tricou GREPIT.

E important ca acest concurs să fie susţinut şi promovat, dar şi mai important e ca mulţi tineri care participă la olimpiade şi concursuri “naţionale” din domeniu să se orienteze către GREPIT. De ce?
Pentru că GREPIT nu e ceva aranjat înainte. Nu câştigă locul I, automat, şcoala sau judeţul organizator. Nu există “pile”, nu există “mită”. Şi multe alte motive pe care nu le detaliez în această scurtă însemnare. Veţi rămâne dezamăgiţi, poate, doar din cauză că nu veţi încerca să creaţi ceva interesant şi competitiv, inovativ.

Dacă eşti în stare, susţine GREPIT sau participă la GREPIT. De ce? Pentru că poţi.

Dacă cineva are dreptate, în legătură cu un fenomen, idee, fapt etc. de cel puţin două ori, nu înseamnă că are dreptate de fiecare dată, cu orice ocazie. Analiza faptului  “de a avea dreptate” poate fi de cele mai multe ori subiectivă, în funcţie de prejudecăţi şi de cultura generală a fiecărui individ care face această analiză. E, în general, o capcană.

Dacă cineva care este recunoscut ca autoritate, apogeu, geniu, într-un anumit domeniu emite sfaturi, ideologii, practici, nu înseamnă că toţi trebuie să îi urmeze, să îi asculte, să îi practice, să îi venereze sfaturile, dorinţele, ideile etc. De obicei, formatorii de opinie, dar nu doar ei, sunt “a pain in the brain”.

Ah! Îi cunoaşteţi! Celebrii formatori de opinie. Formatorii de opinie plămădesc opinii pentru opinaţii formataţi şi pentru opinaţii îndoiţi.

În aceste vremuri nu foarte uşoare mişună peste tot sau chiar au fost acolo, într-un loc bine stabilit, întotdeauna pentru a-şi apăra şi a-şi susţine Führer-ul.

Dacă ai curajul să le vorbeşti, cumva, de alternative, prima lor reacţie este să te ignore, apoi îţi răspund în sictir, apoi bagă ochelarii de cal şi spun că există doar două forţe, iar una dintre ele, cea mai puţin rea, evident,  este de partea lor.

După 20 de ani de la aşa-zisa minune şi şansa de a vedea în culori, puţini oameni chiar văd în culori şi, din păcate, mulţi văd încă alb-negru.

Nu e vorba doar de spectacolul politic care este trăit cu o intensitate atât de mare de burţile goale, ci e vorba de toate domeniile în general. Formatorii de opinii “trebuie să mănânce şi gura la ei ceva”.