blackdog

Dan Puric, române!

O, ce român adevărat! Ce creştin alambicat!
Ce filosofie pură, ce fiinţă, ce sculptură.
Acest domn nu-i doar un om, ci un înger păzitor.
Are grijă cum vorbeşte, dar graiul stâlceşte.
O, martire, ce frumos, ce duios şi ce mieros,
Zi-le, zi-le, că ne place. Zi cuvinte şi nu tace!
Cât de simplu ne croieşti mintea noastră slabă,
Cu basme şi cu poveşti despre cum e să trăieşti
Ca o babă oarbă.
Despre fizică vorbeşti parcă din scriptură,
Iar biologia îţi pare ca o moleculă.
O, arhanghel românesc, eşti divin ca vinul,
Iar sângele tău românesc usucă pelinul.
O dorinţă aş mai avea, pentru raţiune,
Să-ţi combată cineva vorbele cu glume.
Ce satiră, ce umor, ar mai fi atuncea.
Când eşti ne-contraargumentat poţi corupe lumea.

(Aceasta doar în cazul în care presupunem că are argumente)

Despre  ultima sa apariţie televizată, la postul de televiziune Realitatea “Fantastică” TV (Experţi TV în Astrologie, Teologie şi Mult Căcat de Bou™).

http://bit.ly/ftFzJw (Selectaţi: Luni, 25 Aprilie 2011 18:45)