Probabil că aţi auzit de foarte multe ori expresia: “România e ţară frumoasă, păcat că e populată de oameni”. Eu cred că România e o ţară frumoasă, mediocră, cu un relief variat, păcat că e populată şi poluată de oameni idioţi. Gunoaie de ambele feluri, diverse. Pe drum, pe şosea, în trafic e la fel. Mulţi spun că dacă ar exista infrastructură modernă şi alte rahaturi, numărul accidentelor s-ar reduce. Total fals. Românul va rămâne la fel. El trebuie să fie erou de şosea şi vrea abonament la SMURD, de cele mai multe ori cu o singură utilizare.
Românul, în general, nu ştie să respecte câteva reguli esenţiale, de bază, pentru ca indivizii din jurul lui să trăiască (bine). Românul trebuie să arunce gunoaie peste tot, să se caţăre, să depăşească prosteşte, să se grăbească inutil, să scuipe, să consume ca prostul. Probabil că e captivant pentru turiştii fraieriţi să vină în România, să observe comportamentul şi nesimţirea multora dintre concetăţenii noştri dragi.
Ce ar trebui făcut ca România să arate civilizat şi să fie într-adevăr accesibilă turiştilor (români sau străini)?
Mi-au plăcut cum arată Braşov, Râşnov, Sibiu şi Târgu-Mureş.
Traseul pe care am călătorit: Botoşani – Piatra Neamţ – Praid – Sovata – Sfântu Gheorghe – Braşov – Moieciu – Câmpulung – Curtea de Argeş – Sibiu – Sighişoara – Târgu-Mureş – Reghin- Bistriţa – Vatra Dornei – Gura-Humorului-Suceava. Gunoaiele sunt doar de pe Transfăgărăşan. Nu am mai oprit prin parcări şi diverse locuri îmbâcsite cu gunoaie.
Bună ziua, România. Azi este 10 aprilie 2010, îţi duci povara în spate şi te mulţumeşti cu performanţa neputinţei în faţa Partidului.
Partidul, Partidul, Partidul. Cunoşti acest cuvânt. E fosilizat în crustele cicatricilor de pe tot corpul tău. Încă mai curge prin aste mâini un sânge de oameni de Partid. Încerc să dau dovezi la lume că în astă ţară – în fine, sfântă – Partidul nu se curmă, ci, mai degrabă, e mai viu şi mai puternic decât altădată.
Partidul trăieşte! Trăiască Partidul! Nu doar cu etimologia lui, ci sub implicarea unei metamorfoze. Partidul nu mai este gri sau, mă rog, roşu. Acum, Partidul este multicolor. E ca un televizor cu plasmă fabricat în China, de o firmă chineză, ambiguă şi necunoscută, cu director american. Partidul e la modă. Partidul e o blondă. Partidul e un peşte, cu care se hrăneşte Partidul cu motanul. Partidul are banul, Partidul are crucea, Partidul are roza, Partidul are doza.