Dacă ați citit bine titlul, mai fiți atenți o dată: nu sunt de acord cu niciun fel de căsătorie. Eu le spun „căsătoreli”, alții nunți (termenul religios/tradițional).

„Căsătorelile” – în purul lor stil românesc – sunt evenimente de fațadă, unde doi indivizi își adună o masă de oameni pentru a celebra faptul că vor dormi în același pat și vor folosi aceeași toaletă pentru următoarea perioadă (nedefinită numeric sau calendaristic) din viață. Știu, sunt indignat că nu „mă pot realiza în viață” și invidios pe restul care au făcut deja acest pas.
„Căsătoreala” este o ipocrizie, nu un eveniment sau o trăire unică în viață. E un cerc vicios. Unii se duc la „căsătoreli” doar ca alții să vină la „căsătorelile” lor sau ale rudelor lor și viceversa. Unii doar pentru asta trăiesc – își ocupă micile vieți cu aceste mici „bucurii”. Mici roboței care copiază, de la alți mici roboței, mici progrămele.

Tu dai atât, eu dau atât.

Ca orice eveniment care merită marcat de prieteni, dușmani și rude pentru cinstea, fericirea și prosperitatea noilor „căsătorei” trebuie ca fiecare să ofere… bani (sau cadouri, dar de preferat bani).
„Mica atenție” e ca o așchie în cur pentru invitați. Oare cât să dau? Oare cât dă ăla? Dacă aia dă mai mult decât mine? – curva naibii – Le dăm și noi cât ne-au dat și ei! Dragă, eu sunt biznismen, dau cel mai mult!
În orice caz, sunt doi gagii acolo care trebuie să îndeplinească câteva cerințe: să aibă contul mare. Ăia-s nașii, de obicei „oameni serioși”. Alte condiții pe care trebuie să le îndeplinească: să fie deja căsătoriți și să nu fie divorțați, că, de… poartă ghinion.
Unul din motivele pentru care trebuie strânși bani e „căsătoreala”. Acum inversați construcția alăturată.
Celălalt motiv e băutura proastă.

Oameni serioși.

Odată ce „căsătoreala” e în toi se întâmplă ceva magic. Nu, nu e faptul că vă dor picioarele și vă plictisiți gândindu-vă la curva aia de lângă voi sau la ratatul ăla care și-a luat deja Mercedes. Se întâmplă „metamorfoza cuantică instantă” în oameni serioși, în oameni noi. Treci, încă o dată după pubertate, de partea elitelor. Părinții mândri că o să ajungi să înduri și tu suferința lor, îți urează „felicitări” pentru că „drumul spre iad e pavat cu intenții bune”.

Ce este de fapt o nuntă?

Nunta e un eveniment religios. Taina căsătoriei.
Deși toate etapele sunt opționale, termenul „nuntă” e folosit ca fiind generic, deci, practic, această etapă e cea mai importantă.
Pentru roboței, nunta e căsătoria civilă (legi, drepturi, obligații, căcat… neimportant, oricum) combinată cu evenimentul religios (coroanele alea fac toți banii, și ah… trebuie să fim pioși – în condiții suspecte – apoi, da… verighetele!)  și cu o petrecere de trei zile și trei nopți ca-n basme. De fapt, totul e un basm, deși e destul de real.

Cum văd eu povestea asta?

Povestea pe care doresc să și-o scrie doi oameni, indiferent de rasă, sex sau religie, depinde doar de ei. Nu e nevoie de ipocrizie ca să fii fericit, să trăiești și să iubești  așa cum majoritatea „căsătoreilor” doar visează. „Căsătoreala” e inutilă pentru a-ți demonstra dorințele și trăirile față de persoana pe care o iubești. „Căsătoreala” nu face parte dintr-o lume mai bună, ci din aceeași lume într-un cerc vicios. Nu trebuie să își pună cineva „autoritatea falică” pe iubirea voastră sau a noastră pentru a fi fericiți, pentru a face lucrurile care ne plac, pentru a face copii sau pentru a adopta copii.
Dacă vreți să celebrați sentimentele reale, faceți-o. Celebrați îmbrățișarea, nu bârfa. Celebrați sărutul, nu aroganța. Celebrați inocența, nu pioșenia falsă pentru câteva ore și câteva zile din an. Celebrați iubirea, nu banii.

Căsătoria este mormântul iubirii.
Giacomo Casanova

Cazul nicidecum special al homosexualilor și al lesbienelor.

Care e problema reală aici? Vreți doar să vă faceți auziți? Vorbiți! Pentru o societate diversă și pentru că soarele răsare și nimic nu contează.
E ridicol să lupți pentru a fi liber să faci ceva inventat de o societate care nu te definește.
Suntem cu toții oameni indiferent de orientarea sexuală.
Și dacă rememorez din câteva lecturi: onanismul și durerea de cap sunt cele mai „utilizate” orientări sexuale mai ales „în viața de familie”.

Eclipsa, o taină.

În punctul primordial, la baza tuturor tradițiilor stă un singur element: dansul de împerechere și finalitatea acestuia – într-un fel sau altul.
În final, e vorba doar despre sex și multe lucruri din viață au legătură cu sexul.
După „taina căsătoriei” – la propriu și la figurat, poți ajunge să cunoști taina amantei (sau taina poligamiei) alături de alte taine. Ups!
Omul trebuie să fie ocupat cu aceste etape care, contrar conștiinței populare, nu sunt naturale, ci inventate. Etape în care trebuie să atingi „obiective mărețe” la fel ca ceilalți indivizi din proxima societate. Nașterea, menstruația și moartea sunt etape naturale.
Ceea ce era de fapt tăinuit erai tu.

Lui Eminescu, un om neserios.

Credit FOTO © 500px, Anton Zuev

Eram entuziasmat când am văzut pe bloguri, forumuri și Facebook că a reapărut ceea ce ar fi putut fi cea mai bună înghețată. Apoi, am zis: uau! Hai să vedem de unde luăm, că, uite, vine sfârșitul lumii și poate se termină și nu mai apucăm. Am găsit, am luat, am gustat, și… țeapă! Îmi pare rău să vă stric, entuziasmul, dar… țeapă!

Ar putea exista două explicații: e doar o glumă de strategie de căcat gândită cu infima urmă cerebrală a celor de la marketing sau nu mai are nimeni rețeta originală. Altfel, nu văd de ce nu ar mai reproduce nimeni acea înghețată, acel gust fantastic. Înghețata copilăriei pe naiba!

Înghețata e produsă de Antarctica, în județul Timiș. Puteți să vă cumpărați și să gustați de la Kaufland, e 1,59 lei.

Actualizare

Am mai săpat pe web după detalii și am aflat, într-un articol din Adevărul, că înghețata „Polar to go!” e doar o înghețată normală, nimic spectaculos.

Produsul nostru e un produs normal, nu e ceva spectaculos. Îngheţata se numeşte «Polar To Go» şi nu am primit niciun telefon care să confirme că ceva ar fi în neregulă cu acest produs. (Gheorghe Ţig, Antarctica)

În concluzie, prima explicație este plauzibilă.

Astfel, deşi aparent denumirile sunt diferite, „Cercul Polar”, respectiv „Polar To Go”, atât Asociaţia Napoca, cât şi firma Antarctica, vor să beneficieze de notorietatea mărcii „Polar”.

Consider că sloganul „Înghețata copilăriei” de pe ambalajul înghețatei este un mesaj înșelător și, la fel ca în cazul McDonald’s, firma producătoare trebuie sancționată.

Cunoașteți senzația aceea când cineva vorbește despre lucruri care nu au legătură cu locul, subiectul sau cu cel cu care vorbește?

Și nu vorbește doar cu urme de socializare, ci vorbește în plus, mult și tare despre chestii personale sau neinteresante.

Dacă ai ceva interesant de spus, te ascult. Mai mult decât atât, mă implic să punem ideile în practică.

Mă afectează oamenii care vorbesc mult, prost și fără rost. Simt că mă trag în lumea lor și e o lume tristă, neinteresantă.

1. De fapt, ACTA nu va face nimic. E o chestie pe care o semnează niște oameni care cred că e mișto să semnezi chestii.

2. De fapt, ACTA nu e ca SOPA şi PIPA.

3,14. De fapt, nimeni nu vrea să cenzureze Internetul. Voi sunteţi proşti, ăştia care înjuraţi ACTA, că nu înţelegeţi tehnologia.Vă rog, fiţi sceptici, nu proşti. Cum să crezi că cineva vrea să cenzureze Internetul.

4. De fapt, ACTA ar putea fi benefic. Chiar ar trebui să facă ceva împotriva hoţilor şi a plagiatorilor. Internetul nu îşi poate purta singur de grijă. Chiar avem nevoie de autorităţi care să controleze biţii.

5. De fapt, susţinătorii ACTA nu au niciun motiv să facă ce trăncăniţi voi. E o diversiune.

6,28. De fapt, voi nu aţi citit documentul şi aţi auzit pe diverse căi că e nasol cu ACTA şi o ardeţi aiurea. Sunteți manipulați.

Dragi sceptici (susţinători ai ACTA), sunt la fel de sceptic ca voi, dar ce nu înţelegeţi unii dintre voi e că: Internetul şi distribuirea informaţiei pe Internet nu trebuie să aibă vreodată legătură cu legislaţia.

Internetul este deja o înţelegere prin natura sa.

Resurse

Documentul ACTA tradus în limba română.

Saitul Consiliului Uniunii Europene

Cu dedicație specială pentru băieții meinstrim de la radio: chupa meu pau.

Credit FOTO ©500px

Dragi politicieni idioţi, dragi corporatişti îndoctrinaţi, dragi altfel de proşti şi proaste care mai sunteţi printre ei,

permiteţi-mi să nu-mi cer voie să pun drept de autor pe faptul că am să urinez, la propriu, pe tratatul vostru şi pe toate legile “lumeşti” care sunt menite să controleze un mediu virtual, un canal liber şi o lume pe care voi nu o înţelegeţi, habar nu aveţi cum funcţionează sau despre ce e.

Luna nu ţine cont de ACTA. La fel, nici noi.

Credit foto: ©NASA APOD

Creativitate, nebunie, droguri, alcool, tentative de sinucidere, dureri, plăceri, viziuni. Cât de serios şi responsabil vorbesc oamenii ăştia despre boala lor şi conştientizează riscurile; e admirabil dar şi trist în acelaşi timp.

Partea I

Partea II

Aici începe totul

Dezvoltatorii de conţinut web de la realitatea.net, un sait emblemă al tuturor cârpelor de saituri de ştiri din spaţiul web românesc (gandul.info, stirileprotv.ro, antena3.ro, adevarul.ro etc.), citează un sait de spam, ziare.com, care citează o altă oală spartă, lastampa.it (pentru că designul web în Italia e praf).

Râde ciob de oală spartă

Păi Coreea de Nord e o ţară cu nişte oameni destul de afectaţi psihic (obedienţii şi dragii conducători deopotrivă). O să trebuiască să treacă mult timp pentru a scăpa de înapoiere. Dar voi? Voi retarzilor? Când o să încetaţi cu prostia? Sunteţi ipocriţi.

Atâta timp cât aveţi nişte idioţi care gândesc pentru voi şi executaţi ce vor ei, şi lingeţi funduri, şi o sugeţi de la mizeriile de cancan.ro şi compania, şi o frecaţi la rece cu “bullshit-uri” pseudoştiinţifice, nutriționiste şi horoscopice, şi încărcaţi saitul cu tot felul de scripturi şi căcaturi de reclame diareice, vă rog, sugeţi-o şi ciocul mic. Sunteţi în aproximativ aceeaşi postură cu nord-coreenii. Aveţi un sait de căcat şi plin de căcat, creat după ideile şi imaginea unor oameni de căcat.

Cuvântul cheie, pentru voi keyword-ul, sclavilor, din fraza de mai sus este: căcat. Căcat spartan. Jurnalism digital dinamic actual pe naiba.

Tocmai atunci când monedele ar trebui să se rărească, BNR nu ratează ocazia să mai scoată două ediţii. Cu Aurel Vlaicu există deja bancnota de 50 lei, foarte interesantă, iar cu Mircea cel Bătrân şi Mănăstirea Cozia de pe revers nu înţeleg care e ideea.

Eu am descoperit-o doar pe cea cu Mircea cel Bătrân.

imagine de aici

Uitându-te la infecţii ăştia de la televizor, care filmează cu cadre strânse şi exagerează şi vor evenimente violente ca să poată să se agite cu microfoanele şi să curgă banii, vezi că tot ce e serios, în esenţă, indiferent cât de restrâns ar fi grupul care protestează, se transformă în circ. Sunt oameni nemulţumiţi, indignaţi, cu diverse probleme, fără ajutor, fără speranţă etc. Aceşti oameni au ieşit să ţipe, să transmită că vor altceva, să arate că au fost frustraţi.

Chiar dacă nu ai probleme financiare sau de orice altă natură, poţi, dacă vrei, să fii solidar cu cei care suferă sau cu cei care s-au săturat de nesimţire şi neghiobie.

Există totuşi unele probleme. Probleme ca: partidişti retardaţi, partidişti fomişti, partidişti oportunişti, microfoniste idioate, moderatoare monotipiste şi directori de comunicare imbecili. Mai există probleme ca: cetățeni turmentaţi de proşti ce sunt, studenţi uşor de influenţat cu patriotism şi bravi luptători pe Facebook şi Twitter, nostalgici cu steagul găurit fără nicio logică, naţionalişti şi habotnici care distorsionează ideea etc.

Nu e vorba de dat drepturi sau de dat locuri de muncă.  E vorba despre viitor, despre bun simţ şi respect.  Bine, mulţi cetăţeni ca cei descrişi mai sus sunt nişte roboţei care repetă sintagme pe care nu le înţeleg. Îi putem numi generic: solidari sau masă de manevră.

Esenţa se pierde. Televiziunile vor cât mai mulţi oameni în stradă, cât mai mult timp, până se întâmplă ceva despre care ei să poată trăncăni şi să curgă banii. Acelaşi lucru îl încearcă şi retarzii partidişti “din opoziţie”, dar cu un alt scop. Esenţa, ideea, este despre acei oameni care doresc cu adevărat o schimbare. E despre acei oameni care s-au estompat după o zi sau două de proteste.

O altă idee, deja veche, a fost oferită voluntar sau involuntar: dacă pleacă ăştia, pe cine pun ei în loc? Poate trebuie schimbat locul cu totul. Poate nu trebuie pus nimeni în loc. Poate trebuie să gândim sau să regândim. Poate trebuie fugăriţi şi ăştia împreună cu ei: formatorii de opinii, directori de comunicare, strategi şi consilieri.

Succint: de câte ori mai apar prin mulţime sau la televizor Victor Antonescu, Crin Ponta, Radu Fasolă şi ceilalţi erudiţi filosofi creştini de peste 6000 de ani, ignoraţii. Toţi sunt parte din acelaşi sistem şi nu fac altceva decât să trăncănească. O altă întrebare: ce caută teologul ăla la Externe de atâta timp? Actualizare: teologul a fost răsplătit.

Am mai scris demult despre acest subiect în însemnările: Partidul şi 89

Cea mai bună idee grafică de la protestele din Bucureşti, via TLP:

Un documentar în cinci părţi realizat de TVR şi prezentat de Cornel Mihalache.

După un scenariu pe care Iisus Hristos nu l-ar fi aprobat vreodată.

Şi erau aproape Paştile iudeilor, şi Iisus S-a urcat la Ierusalim.
Şi a găsit şezând în templu pe cei ce vindeau boi şi oi şi porumbei şi pe schimbătorii de bani.
Şi, făcându-Şi un bici din ştreanguri, i-a scos pe toţi afară din templu, şi oile şi boii, şi schimbătorilor le-a vărsat banii şi le-a răsturnat mesele.
Şi celor ce vindeau porumbei le-a zis: Luaţi acestea de aici. Nu faceţi casa Tatălui Meu casă de negustorie.

Ioan, 2, 13 – 16