blackdog

“Eu zac în umbra unor maci, fără dorinţi, fără mustrări, fără căinţi şi fără-ndemnuri, numai trup şi numai lut.”

Bancnota de 200 de lei, aflată în prezent în circulaţie, este în întregimea ei un simbol despre Lucian Blaga (1895-1961) şi despre simbolismul lui Lucian Blaga.

Bancnota este deosebit de frumoasă, viu colorată, prezentând, bineînţeles, portretul lui Lucian Blaga. Distincţia faţă de celelalte bancnote o face contrastul. Paleta de culori accentuată, diversificată, iar portretul este mult mai evidenţiat decât în cazul celorlalte bancnote. Până şi privirea lui Lucian Blaga, din portret, este la fel de simbolică, mistică, înrudită cu cea a lui Beethoven. Lucian Blaga e mut ca o lebădă.

Dacă în cazul bancnotei de 50 de lei am identificat un element aparte, în cazul celei de 200 de lei este, cum am mai spus, chiar bancnota un simbol complet. Bancnota de 200 de lei îl simbolizează pe Lucian Blaga.

O carte deschisă, în centru, pe care, uimitor sau nu, chiar sunt scrise două poezii: Autoportret şi 9 mai 1895. Cele două poezii, ale lui Lucian Blaga, sunt, exact, aţi ghicit, despre Lucian Blaga. Tot în centru, deasupra tuturor elementelor, sunt aşezaţi trei maci roşii; hrană pentru gândire.

Pătrunzând prin materia bancnotei, trecând printr-un univers polimer, ajutându-ne de călimara magică, creându-ne o poartă către cealaltă faţă a ei, ajungem, într-un final să privim un mecanism complex. Un mecanism al gândirii. Un mecanism al imaginaţiei şi al timpului.

Gânditorul de la Hamangia, situat în partea stângă, singur, este punctul de plecare al unui curcubeu. Curcubeul se sfârşeşte în centrul roţii de moară, în partea din spate, iar în faţă, tot pe centrul roţii, se află călimara, portiţa prin care am pătruns în universo.

În centru, moara de apă e animată de apa curgând, care învârte roata morii. Roata morii este simbolul care umple aproape tot fundalul şi partea de centru-dreapta. Roata  morii, cu ajutorul dinamic al apei, se învârte precum acele ceasornicului, precum roţile mecanismului de gândire. Identificăm, deci, trei elemente, simboluri, de bază: roata, apa şi lumina. Aceste trei elemente dinamice, se compun, într-un element final, complet, absolut: gândirea.

În opinia mea, bancnota de 200 de lei este cea mai reuşită bancnotă actuală, în circulaţie, datorită închegării tuturor acestor elemente şi a prezentării acestora ca o idee complexă.

“El caută apa din care bea curcubeul. El caută apa din care curcubeul îşi bea frumuseţea şi nefiinţa.”

…dar nu poţi să te prefaci că o poţi opri. Şi nu te poţi preface că opreşti inundaţiile. Şi nu te poţi preface că învii morţii.

Două zone dintre “cele mai ultra-hiper-credincioase” din această ţară, îndobitocită pe acest segment al spiritualităţii de orice fel, au fost lovite de mânia lui Poseidon. Este vorba de judeţele Botoşani şi Suceava. Explicaţia fenomenului, pe care o cunoaştem cu toţii, are următoarea logică: “cu cât eşti mai credincios, cu atât ai parte de mai multe încercări de la Dumnezeu”. Asta-i partea experimentală şi e, deja, verificată, da?

De ce plângi mamaie că apa îţi ia casa, dacă matale însăţi spui că trebuie să fie “cum vrea Domnul”. Să fie “cum vrea Domnul”, zic. Mergi, mamaie, şi stai într-una din casele Domnului. Sunt foarte multe, sunt construite cu cărămidă şi cu credinţă, deci sunt zdravene. Unele, mai noi, au geamuri termopan, aer condiţionat, sisteme audio performante, la care să asculţi Radio Iaşi sau Trinitas. Păcat că n-ai unde ţine vaca şi găinile, dar, cu puţină îngăduinţă de la Domnul, se rezolvă. Casele Domnului sunt multe şi se mai fac încă pe-atâtea.

Pentru cei care nu cunosc povestea din titlu, există două moduri prin care se acţionează:

În cazul în care e secetă, “se plimbă ursul” până când, la un moment dat, va ploua. În cazul în care vine o ploaie puternică, de exemplu cele scurte, de vară, în sate şi chiar şi în oraşe, “se trag clopotele”. Aceste două metode de “siguranţă” funcţionează la nivel de subconştient: nimic nu mai contează, Miracolul lucrează!

Hai, spor cu inundaţiile.

Dacă cineva are dreptate, în legătură cu un fenomen, idee, fapt etc. de cel puţin două ori, nu înseamnă că are dreptate de fiecare dată, cu orice ocazie. Analiza faptului  “de a avea dreptate” poate fi de cele mai multe ori subiectivă, în funcţie de prejudecăţi şi de cultura generală a fiecărui individ care face această analiză. E, în general, o capcană.

Dacă cineva care este recunoscut ca autoritate, apogeu, geniu, într-un anumit domeniu emite sfaturi, ideologii, practici, nu înseamnă că toţi trebuie să îi urmeze, să îi asculte, să îi practice, să îi venereze sfaturile, dorinţele, ideile etc. De obicei, formatorii de opinie, dar nu doar ei, sunt “a pain in the brain”.