Fără a dori să-i insult ştiinţa domnului Cotea şi fără a fi răuvoitor cu natura, îmi permit să pun la îndoială argumentele care mă inundă când ajung la ţară sau într-o conversaţie cu fanii băuturii miraculoase, despre care am auzit că este aliment, medicament şi afrodiziac. Vinul, se zice că, ar avea proprietăţile menţionate anterior, dar se mai zice că nu e deloc băutură alcoolică. La fel ca şi palinca ardelenilor, vinul are toate proprietăţile unui lichid miraculos, vindecător sau prevenitor de boli.
Am mai întâlnit de multe ori concepţiile populare potrivit cărora o gamă largă de plante au acest efect miraculos, dar nedovedit, fiind prevenitoare de boli. De exemplu, de mic mi s-a băgat în cap că trebuie să mănânc usturoi, că ar fi unul dintre acele plante care are un efect preventiv şi imunizant împotriva bolilor. Trageţi şi voi concluzia unde îşi are rădăcinile această credinţă despre usturoi, pentru că eu vorbeam de vin.
Pe tema vinului umblă câteva prejudecăţi, prin oraşe şi prin sate, prin cămine şi palate, cum că este aliment şi oamenii spun frecvent: „Vinul nu este alcool, de mâncare nu duci dor. Vinul este aliment, bei până ajungi ciment.”
Altă vorbă din bătrâni spune că, la pas de seară, dacă bei o cănişoară de vin roşu, ghiurghiuliu, pe femeie-o ţii târziu.
Dintre toate credinţele populare, aceste superstiţii despre vin, eu nu am văzut demonstrat decât contrariul. Creierul omului băutor de vin se transformă, oferindu-i acestuia, după predispoziţia, educaţia şi psihologia individului, o imaginaţie mai bogată şi o perspectivă mai largă, o moleşire sau o stare de euforie, respectiv o perspectivă mai restrânsă a umanităţii şi imaginaţie animalică, primitivă.
Îmi place vinul, beau ocazional, dar nu îi atribui niciun efect miraculos, nicio putere supranaturală. Vinul este doar rezultatul unui proces prin care strugurii ajung în Raiul strugurilor. Da, mă refer la beci. Ăla-i Iad? Ah… scuze.
Bonus: „nişte cercetători au realizat cel mai sănătos vin din lume, în Spania”. Noua religie a vinului făcător de minuni.
Eu, în timp ce scriam această însemnare, doar degustam puţin vin roşu şi ascultam Toamna de Vivaldi.
Eu îmi amintesc de ce zicea, succint, un om de ştiinţă pe un canal TV din ce în ce mai puţin ştiinţific: „Alcoolul este dăunător sub toate formele lui”.
Din păcate, nu sunt student la horticultură, ca să pot să-ţi confirm sau infirm aceste ipoteze. Vrei să-ţi vorbesc despre proprietăţile miraculoase ale brânzei? 😀
Experienţa altora (a multora) îmi confirmă şi îmi întăreşte teoria. Am să caut şi prin arhiva de la Penn şi Teller să văd dacă este combătut acest efect, dacă nu, pe viitor, am să încerc să fac un experiment, deşi sunt sigur că demonstrarea contrariului credinţelor populare, a ştiinţei proaste, nu are niciun succes, iar, de obicei, oamenii sunt sceptici în ceea ce priveşte scepticismul asupra unor lucruri nedovedite ca fiind vindecătoare, prevenitoare etc.
De fapt, ca să nu fiu modest, cunosc şi eu câteva proprietăţi vindecătoare, de-a dreptul uluitoare, ale laptelui natural de la ţâţa vacii. Laptele acela netratat chimic şi care nu este laptele conspiraţioniştilor evrei. Totuşi, m-ar interesa efectele biobenefice şi curative ale brânzei elveţiene cu mucegai, eventual tratată în Alpii bionaturali prevenitori de boli şi plini de aer curat, cu spectrul nepoluat de elemente chimice dăunătoare. Ai ceva informaţii?