Lectură necesară (I)

I. Drepturile Omului

Din „Declaraţia Universală a Drepturilor Omului„:

1. Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii.

2. Fiecare om se poate prevala de toate drepturile şi libertăţile proclamate în prezenta Declaraţie fără nici un fel de deosebire ca, de pildă, deosebirea de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, de origine naţională sau socială, avere, naştere sau orice alte împrejurări. În afară de aceasta, nu se va face nici o deosebire după statutul politic, juridic sau internaţional al ţării sau al teritoriului de care ţine o persoană, fie că această ţară sau teritoriu sunt independente, sub tutelă, ne-autonome sau supuse vreunei alte limitări a suveranităţii.

[…]

13. 1.  Orice persoana are dreptul de a circula în mod liber şi de a-şi alege reşedinţa în interiorul graniţelor unui stat.
13. 2. Orice persoană are dreptul de a părăsi orice ţară, inclusiv a sa, şi de a reveni în ţara sa.

Resurse online pentru „Drepturile Omului”:

Centrul de Informare al ONU: Declaraţia Drepturilor Omului

Legislaţie pentru Democraţie: „Drepturile Omului” şi protejarea lor prin lege

Portalul Uniunii Europene: Drepturile Omului

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (în limba română şi engleză)

II. Constituţia (ambiguă) a României

Constituţia României este legea fundamentală a statului român care reglementează, printre altele, principiile generale de organizare a statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor şi autorităţile publice fundamentale.

Din Constituţia României (29 octombrie 2003):

I.4.2 România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.

II.I.16.1. Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

II.II.22.3 Pedeapsa cu moartea este interzisă.

II.II.28. Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.

II.II.29.1 Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.

II.II.30.1 Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

Ştiu, multe sunt incredibile şi, dacă le citiţi, nu o să vă vină să credeţi câte articole nu sunt deloc respectate, mai ales de cei cu legea în mână. Constituţia nu e doar ambiguă, dar e şi foarte prost (posibil intenţionat) gândită.

Resurse online pentru „Constituţia României”:

Camera Deputaţilor: Constituţia României

Wikipedia: Constituţia României

Wikisource: Listă a Constituţiilor României

România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.

Comentează

Adresa de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Următoarele marcaje HTML sunt permise: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.