Aberaţii meteoroilogice

O redactoriţă de la o televiziune de flux de ştiri: Hello! Fată! Deci, eşti nebună, fată? Deci, în puii mei, eu n-am mai văzut zăpadă dintr-asta de 30 de centimetri în viaţa mea, fată! Hai să facem repede o ştire, fată! Drumurile judeţene şi europene sunt inaccesibile, străzile secundare blocate, cod galben, cod portocaliu, viscol şi zăpadă, medicamente, supozitoare!

Un conducător auto, pseudospecialist în frână de mână, bucureştean de origine: Deci, ce pula mea, nu se mai poate merge cu maşina în ţara asta. Pietonii e fraieri, ăia de la drumuri e fraieri, pula mea! Adică, germanii cum pot dom’le? Cum pot francejii? Cum ninge la ei, ninge şi la noi, nu? Nu pune nimeni dom’le mâna! Eu n-am lopată, că aş pune eu… mâna.

Un afectat de catifea la fundu-i fin ca palma: vai ce frig, vai zăpadă, vai trebuie să mă îmbrac gros, vai uite ce spun ăştia la ştiri, vai câtă zăpadă! Vai, dar zăpada-i rece şi se adună. N-am văzut în viaţa mea zăpadă. Încălzirea globală… vai!

Politicienii capabili: Nu putem face altceva, decât să ne rugăm, să ne ajute Dumnezeu, să se topească zăpada şi să se circule mai bine. (Vreau şi eu să iau bani degeaba!)

Ţin minte că în anul 1997 zăpada era aproape cât mine. Se năştea Google la Stanford. Realitatea şi Antena 3 nu existau. Creierul rezista. Preşedintele României: Emilescu Constantin

Pentru toate inteligentele de la televizuinile de ştiri, care se postează în mijlocul bălţii de apă la inundaţii (cu cameramanul pe uscat), în mijlocul străzii cu viscolul în mufă (cu cameramanul la adăpost), în mijlocul troianului cu zăpada până la sfârcuri (cu cameramanul, lângă troian, cu zăpada sub talpă), pe malul mării cu kilometrii vântului în microfon (cu cameramanul la dos). Pentru frustraţii înzăpeziţi, pentru politicienii cu frică de muncă şi pentru restul mofturoşilor şi crăcănaţilor alergici la natură le dedic o… poezie: Iarna, de Vasile Alecsandri.

Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra ţară;
Soarele rotund şi palid se prevede pintre nori
Ca un vis de tinereţe printre anii trecători.

Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împregiur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înşiraţi se perd în zare,
Şi pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbuci albii de fum.

Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Străluceşte şi dismiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie uşoară care trece peste văi…
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.

Temă pentru acasă: analiză pe text. Identificaţi indicii care să susţină existenţa zăpezii şi a iernii în trecut.

Imagine: MiculCreator.ro

Actualizare

Ia uite ce frumos scrie George Hari Popescu despre iarna din 1984. (via Bogdan)

Comentează

Adresa de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Următoarele marcaje HTML sunt permise: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.