Îi mulţumesc lui Radu Gonciar pentru că mi-a dat o palmă peste ceafă să scriu această însemnare muzicală. Sper să vă placă şi, dacă aveţi critici, mai ales, aştept comentarii.
„What are you…? You guys! This project is called „Rock Band”. I’m talking about bands that rock. Led Zeppelin. Don’t tell me you guys have never got the Led out. Jimmy Page, Robert Plant? Ring any bells? What about Sabbath?…AC/DC?…Motorhead? Oh, what do they teach in this place?!”
Animalele britanice cu o melodie despre o gospodărie cu femei. O gospodărie bună şi prosperă. Melodia e culeasă din folclorul britanic şi a fost expusă pe calea undelor sonore şi de alţi mari
Melodia originală aparţine lui Robert Johnson, un faimos chitarist despre care se spune că a făcut un pact cu diavolul, la o răscruce, pentru a-şi perfecţiona cântatul la chitară. Nu vreau să stric magia, e adevărat că rockerii sunt nişte satanişti jegoşi. Ptiu drace!
Ultimul cânt pentru Morrison. Când jucam NFS Underground 2, în vremea copilăriei, am auzit pentru prima dată melodia. Nu ştiam cine sunt The Doors. Eram idiot.
Îmi place Rory foarte mult. Îmi place Stratocasterul lui. Îmi plac versurile şi cel mai mult îmi plac Moonchild, în special versiunea live, Shadow Play, Tattoo Lady etc.
Preferata mea şi a domnului Băsescu. Când ne întâlnim la o grasă, facem hora unirii pe Voodoo Child şi Purple Haze. În încheiere, Preafericitul Daniel îi cântă veşnica pomenire lui Hendrix. Şi Hendrix era creştin. L-a creştinat Băsescu, să mor eu.
Doar mesajul piesei e important şi, din ce am citit eu, le este dedicat, de către Alan Merrill, celor de la The Rolling Stones, în special lui Mick Jagger. Eu ascult asta la pachet cu Regina, We Will Rock You.
Bă, termină cu prostiile alea. Ce zgomot infernal! Scârţâie uşi, ce naiba? Mi-am pus maneaua asta la mobil să sare gagicile pă mine. Holarălăv! Da, ştiu, Stairway to Heaven…
Deşi piesa pare puerilă, bărbaţii la muncă au făcut-o melodioasă, plăcută urechii. Melodia este despre ţara unde se află şi autostrada către iad şi cangurii.
Puteam să aleg orice, dar e o piesă poetică care îmbină ambele stiluri floydiene. În plus, „Dreamer” de sus cu „Killer Queen” de jos se contopesc textual în Julia Dream.
O femeie cu stil, ca o regină, aşa, care trăieşte o viaţă luxoasă, poate fi o simplă prostituată fără niciun fel de atitudine. Într-un videoclip nou al piesei mi-o imaginez pe Monica Columbeanu în singurul şi în principalul rol.
Aceşti pensionari daţi dracu’, în vremea tinereţii lor făceau mişto de mesajele Reginei şi erau cot la cot cu Beatles. Un titlu de album care amplifică dorinţa realizatorilor de documentare antisatanice să fie foarte agresivi şi să mai spună încă o dată că rockerii sunt satanişti jegoşi. Lălăiturile din fundal sunt cântate de maneliştii de la Beatles.
Una din melodiile foarte populare şi în România, la fel ca Tina Turner. Melodia e cunoscută ca fiind şi imnul Tinei Turner, dar şi a pilotului brazilian de Formula 1 Ayrton Senna, care a murit în 1994 în accidentul de pe pista din San Marino. Saudade de Chris Rea este un tribut adus lui Ayrton Senna după decesul său.
Vangelis face un fel de muzică de visare şi de înălţare. Piesele lui îmi creează imagini în mişcare „super slow motion”, filmate cu o „cameră de mare viteză”. Un Ludwig van Gelis grec.
Zimmer e un fel de Vangelis. Cel puţin aşa mi se pare mie. Piesa face parte din coloana sonoră a filmului „Codul lui Da Vinci” şi îmi place foarte mult. Nu am suficientă cultură muzicală să lărgesc spectrul discuţiei.
Preludiu:
