Am observat (nu acum, recent, mai demult) un clişeu, un model folosit de mulţi, un model prin care se referă la diverse aspecte sociale sau politice ale României, temporal, împărţit în două perioade: „înainte de ’89” şi „de după ’89”. Exemple:
1. Înainte de ’89 era un sistem comunist, fără credinţă etc. Bine, ce s-a întâmplat? Au murit necredincioşii între 31 decembrie 1989 şi 1 ianuarie 1990? Nu. Credincioşii erau şi înainte. Mai mult, mulţi jelesc sistemul, dar mai ales pe cel care a dispărut împreună cu o mână de copii şi oameni. Atât.
2. „Politica de azi suge”, „nu s-a mai întâmplat niciodată înainte de ’89”, „acesta este doar încă un exemplu despre cum decurg lucrurile în politica românească de după 1989”. În modelul simplificat, prieteni, sunt aceiaşi oameni şi acelaşi partid. Aceiaşi băieţi care ştiu multe chestii mecanic, profesori în „nşpe” ştiinţe, doctori în politici externe şi extra-externe care te pot pune la zid imediat cu nişte cunoştinţe solide (la propriu şi la figurat) şi profită de ignoranţa cu care-i hrănesc pe oameni prin diverse instrumente de propagandă subtilă.
După cum spuneam şi aici, cei care cred că există un punct de reper ’89, după care ne orientăm în istoria acestui teritoriu, se înşală amarnic. E doar o iluzie, ca multe altele.
Poate că ’89 e doar o iluzie care a oferit o speranţă în acel moment. Acum, la 20 de ani distanţă, românilor le plac iluziile atât de mult încât şi-ar cumpăra o maşină de fabricat iluzii, ţepe etc.
Pe baza imaginii de mai sus îmi imaginez un dialog:
În noaptea trecerii dintre ani, spre 1990, Veronica şi Marcel cinstesc:
– Veronica, dragă, nu vom mai fi dihori-atei-comunişti, câh. În sfârşit! 4, 3, 2…
– Suntem un neam de creştini ortodocşi, dragă Marcel! Avem atâtea de făcut: biserici, troiţe, de plantat cruci peste tot, de redenumit spitale şi şcoli cu nume de sfinţi.
[Notă teatrală: şi acum, în fundal, încep să cânte Scorpions]
„Take me to the magic of the moment on a glory night, where the children of tomorrow dream away in the wind of change”.
În legătură cu acest subiect:
Comunism ortodox – noua lege şi ordine de fapt, de BlindGirl
Comunismul n-a murit, de TLP
Pe de o parte ai dreptate ca nu s-a schimbat mentalitatea oamenilor intr-o noapte si ca multi din cei dinainte au ramas (ex: tatucu Iliescu), dar pe de alta parte nu cred ca putem nega semnificatia momentului… uite o sa-ti dau un exemplu… taica-miu era destul de anticomunist de felul lui, doar ca „inainte de ’89” se temea sa-si expuna convingerile in afara casei, pe cand „dupa ’89” a avut posibilitatea sa vorbeasca liber…
In ’89 s-a schimbat:
1- seful, dar nu stapanii (ca exemplu- Rusia, in acest moment, este mai stapana pe economia Romanesca decat inainte)
2- oranduirea declarata, dar nu responsabilii cu respectarea ei (cei ce aveau grija inainte de ’89 ca noi sa nu calcam stramb, sunt actualii pazitori ai capitalismului)
3- generatiile, dar nu procentul de indobitociti (pe tot globu’ exista acelasi procent de nascuti-slugi, care simt nevoia unui tatuc care sa le traseze directia si scopul in viata- ca este el- Dumnezeu, America, regele-ban, viata-virtuala, etc, oricarei perioade te-ai raporta- evul-mediu sau secolul XXI)
4- metodele de a ingradi libertatea, dar nu gradul de libertate (dupa ’89, baietii care l-au dat jos pe Ceasca au adoptat metoda vestica si rafinata de controlat masa de votanti-contribuabili- consumismul- de la a consuma 5 ore de tembeliziune pe zi pana la a te ingloda in datorii ca sa-ti cumperi chestii ne-necesare dar sugerate de reclame)
Ce spui tu este adevarat atunci cand discuti de mase si mai ales de oamenii din clasele inferioare ale societatii… insa pe masura ce urci pe treptele sociale nu prea se mai aplica… uite de exemplu punctul „4”… da, 80% din populatie poate sa fie indobitocita cu tembelizorul, dar nu uita ca mai exista 20% care astazi, spre deosebire de perioada de dinainte de ’89, pot alege sa nu se uite la televizor si sa nu se lase manipulati. 😛