Am observat un nou curent muzicologic, care se dezvoltă, în creaţiile audio româneşti. Băieții ăştia, emeriţi eminemi, o dau, rimă după rimă, cu substanţă naţională şi socială. Muzica trebuie să elibereze oamenii de clişee şi limite. Muzica trebuie să creeze stări şi să unească oameni. Eu observ doar o injecţie politică „stângace” în toate manelele dispersate de cântăreţii şi cântăreţele de mai jos. Ah, mai nou, nu se mai ascultă manele versiunea 1, ci manele versiunea 2. S-a emancipat românii, se ştie!
Puya – Undeva-n Balcani
Eli, Mark şi George Hora – Fiecare face ce vrea
B.U.G. Mafia şi Villy – Bag pula în lume şi v-o fac cadou
DOC – Genţi de bani
Românii nu dorm, aşa sunt ei. În imnul naţional se induce ideea de „somn românesc”, dar practic nu există. În schimb, există lene şi prostie. Somnul e un eufemism care bagă sub preş cuvintele jignitoare la adresa preaiubitului popor. Muzicile astea îi fac pe nefericiţi să spună: „bă, câtă dreptate au geniile astea din Carpaţi…”, deşi toată lumea cunoaşte ce se întâmplă pe acest teritoriu.
Am observat un nou curent muzicologic, care se dezvoltă, în creaţiile audio româneşti. Băieții ăştia, emeriţi eminemi, o dau, rimă după rimă, cu substanţă naţională şi socială. Muzica trebuie să elibereze oamenii de clişee şi limite. Muzica trebuie să creeze stări şi să unească oameni. Eu observ doar o injecţie politică „stângace” în toate manelele dispersate de cântăreţii şi cântăreţele de mai jos. Ah, mai nou, nu se mai ascultă manele versiunea 1, ci manele versiunea 2. S-a emancipat românii, se ştie!
