Ești liber să faci ce vrei și să-ți faci viața cum vrei, mai ales dacă poți. Ești liber să trăiești așa cum te-ai născut. Dacă ești gay și vrei să te căsătorești, fă-o!
Dacă ați citit bine titlul, mai fiți atenți o dată: nu sunt de acord cu niciun fel de căsătorie. Eu le spun „căsătoreli”, alții nunți (termenul religios/tradițional).
„Căsătorelile” – în purul lor stil românesc – sunt evenimente de fațadă, unde doi indivizi își adună o masă de oameni pentru a celebra faptul că vor dormi în același pat și vor folosi aceeași toaletă pentru următoarea perioadă (nedefinită numeric sau calendaristic) din viață. Știu, sunt indignat că nu „mă pot realiza în viață” și invidios pe restul care au făcut deja acest pas.
„Căsătoreala” este o ipocrizie, nu un eveniment sau o trăire unică în viață. E un cerc vicios. Unii se duc la „căsătoreli” doar ca alții să vină la „căsătorelile” lor sau ale rudelor lor și viceversa. Unii doar pentru asta trăiesc – își ocupă micile vieți cu aceste mici „bucurii”. Mici roboței care copiază, de la alți mici roboței, mici progrămele.
Tu dai atât, eu dau atât.
Ca orice eveniment care merită marcat de prieteni, dușmani și rude pentru cinstea, fericirea și prosperitatea noilor „căsătorei” trebuie ca fiecare să ofere… bani (sau cadouri, dar de preferat bani).
„Mica atenție” e ca o așchie în cur pentru invitați. Oare cât să dau? Oare cât dă ăla? Dacă aia dă mai mult decât mine? – curva naibii – Le dăm și noi cât ne-au dat și ei! Dragă, eu sunt biznismen, dau cel mai mult!
În orice caz, sunt doi gagii acolo care trebuie să îndeplinească câteva cerințe: să aibă contul mare. Ăia-s nașii, de obicei „oameni serioși”. Alte condiții pe care trebuie să le îndeplinească: să fie deja căsătoriți și să nu fie divorțați, că, de… poartă ghinion.
Unul din motivele pentru care trebuie strânși bani e „căsătoreala”. Acum inversați construcția alăturată.
Celălalt motiv e băutura proastă.
Oameni serioși.
Odată ce „căsătoreala” e în toi se întâmplă ceva magic. Nu, nu e faptul că vă dor picioarele și vă plictisiți gândindu-vă la curva aia de lângă voi sau la ratatul ăla care și-a luat deja Mercedes. Se întâmplă „metamorfoza cuantică instantă” în oameni serioși, în oameni noi. Treci, încă o dată după pubertate, de partea elitelor. Părinții mândri că o să ajungi să înduri și tu suferința lor, îți urează „felicitări” pentru că „drumul spre iad e pavat cu intenții bune”.
Ce este de fapt o nuntă?
Nunta e un eveniment religios. Taina căsătoriei.
Deși toate etapele sunt opționale, termenul „nuntă” e folosit ca fiind generic, deci, practic, această etapă e cea mai importantă.
Pentru roboței, nunta e căsătoria civilă (legi, drepturi, obligații, căcat… neimportant, oricum) combinată cu evenimentul religios (coroanele alea fac toți banii, și ah… trebuie să fim pioși – în condiții suspecte – apoi, da… verighetele!) și cu o petrecere de trei zile și trei nopți ca-n basme. De fapt, totul e un basm, deși e destul de real.
Cum văd eu povestea asta?
Povestea pe care doresc să și-o scrie doi oameni, indiferent de rasă, sex sau religie, depinde doar de ei. Nu e nevoie de ipocrizie ca să fii fericit, să trăiești și să iubești așa cum majoritatea „căsătoreilor” doar visează. „Căsătoreala” e inutilă pentru a-ți demonstra dorințele și trăirile față de persoana pe care o iubești. „Căsătoreala” nu face parte dintr-o lume mai bună, ci din aceeași lume într-un cerc vicios. Nu trebuie să își pună cineva „autoritatea falică” pe iubirea voastră sau a noastră pentru a fi fericiți, pentru a face lucrurile care ne plac, pentru a face copii sau pentru a adopta copii.
Dacă vreți să celebrați sentimentele reale, faceți-o. Celebrați îmbrățișarea, nu bârfa. Celebrați sărutul, nu aroganța. Celebrați inocența, nu pioșenia falsă pentru câteva ore și câteva zile din an. Celebrați iubirea, nu banii.
Căsătoria este mormântul iubirii.
Giacomo Casanova
Cazul nicidecum special al homosexualilor și al lesbienelor.
Care e problema reală aici? Vreți doar să vă faceți auziți? Vorbiți! Pentru o societate diversă și pentru că soarele răsare și nimic nu contează.
E ridicol să lupți pentru a fi liber să faci ceva inventat de o societate care nu te definește.
Suntem cu toții oameni indiferent de orientarea sexuală.
Și dacă rememorez din câteva lecturi: onanismul și durerea de cap sunt cele mai „utilizate” orientări sexuale mai ales „în viața de familie”.
Eclipsa, o taină.
În punctul primordial, la baza tuturor tradițiilor stă un singur element: dansul de împerechere și finalitatea acestuia – într-un fel sau altul.
În final, e vorba doar despre sex și multe lucruri din viață au legătură cu sexul.
După „taina căsătoriei” – la propriu și la figurat, poți ajunge să cunoști taina amantei (sau taina poligamiei) alături de alte taine. Ups!
Omul trebuie să fie ocupat cu aceste etape care, contrar conștiinței populare, nu sunt naturale, ci inventate. Etape în care trebuie să atingi „obiective mărețe” la fel ca ceilalți indivizi din proxima societate. Nașterea, menstruația și moartea sunt etape naturale.
Ceea ce era de fapt tăinuit erai tu.
Lui Eminescu, un om neserios.
Credit FOTO © 500px, Anton Zuev
