Sfânta Parascheva

Întru mărirea culturii generale și a scepticismului, din mai multe surse citez vouă, presupunând:

Petka (Paraschiva) ar fi trăit în secolul al unsprezecelea (11, XI) în Epibatos (acum Selimpaşa), Imperiul Bizantin. Se spune că s-a născut într-o familie bogată și foarte credincioasă, de origine sârbă (așa spune Biserica Ortodoxă Sârbă) sau bulgară (așa spune Biserica Ortodoxă Bulgară). Petka ar fi avut un frate, Methodius, care a fost mai târziu canonizat ca sfânt. Fiind influențată de viața fratelui său (mai ales că vorbim de Imperiul Bizantin), la 10 ani a intrat în biserică și a auzit chemarea Domnului (la 10 ani auzim astfel de chemări, mai ales în Imperiul Bizantin), mai exact, citez din Biblia Creștin-Ortodoxă: „Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.” (Marcu 8, 34) și a luat decizia (la 10 ani) să fie o devotată credincioasă. Astfel, Petka oferea bunurile sale oamenilor nevoiași și, după moartea părinților săi, a împărțit averea oamenilor săraci și a plecat din locul natal, urmând ca spre sfârșitul vieții să revină și să moară acolo.

După moartea ei, ar fi fost îngropată undeva în afara locului său natal și a fost dezgropată (în stare de mumificare) mult mai târziu după ce un călugăr din zonă ar fi avut, într-o noapte, un vis în care i-a apărut Petka. (Erau buni ăștia din Imperiul Bizantin)

Rămășițele mumificate ar fi fost mutate apoi la Biserica „Sfinților Apostoli Petru și Pavel” din Epibatos și imediat au început să apară tot felul de miracole: vindecări de boli grave, orbi recăpătându-și vederea etc. (Chestii specifice)

Rămășițele Petkăi au fost mutate pe la mai multe biserici și mănăstiri – din cauza războaielor și a altor conflicte – până, într-un final, când au ajuns în România, aduse de către domnitorul Vasile Lupu, în Moldova, la Iași, la Mănăstirea „Trei Ierarhi”, în 1641. Rămășițele i-au fost oferite lui Vasile Lupu de către Sinodul Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol ca semn de recunoștință pentru că acesta a plătit birurile impuse de turci Patriarhiei Ecumenice. Apoi, în 1888 rămășițele au fost mutate la Catedrala Mitropolitană din Iași, locaș care îi poartă numele Petkăi în limba română (Paraschiva).

Între anii 1946-1947 Moldova a fost afectată de o secetă severă și, ca urmare, de lipsa de hrană. În acea perioadă, mitropolitul Justinian Marina a demarat prima procesiune cu rămășițele Petkăi prin toate județele Moldovei. Justinian Marina a devenit, în 1948, la începutul perioadei comuniste (1947 – 1989 2012), patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Fiind un bun colaborator, i se spunea și „Patriarhul Roșu”.

Povestea aceasta diferă de la sursă la sursă, dar are unele fire comune. De aici, istoria a fost scrisă și rescrisă astfel încât comuniștii au fost oameni răi care nu lăsau în pace pelerinii și pelerinajul de la Iași, acesta luând amploare de la începutul erei comuniste, mai ales în 1955, apoi în 1990 și tot așa, mai ales când Ion Iliescu era patriarh. Ce bine că mai există un alt dușman în afara diavolului pe care să dea vina, că altfel s-ar prinde și ăștia micii despre ce e vorba.

Pe scurt

Există mai multe sfinte cu acest nume, dar Petka (Paraschiva) despre care se vorbește în acest text e Paraschiva Balcanilor.

Petka e cunoscută sub mai multe nume: Paraschiva, Parascheva, Paraskevi, Παρασκευή, Praskovie, Paraskeva, Praskovia, Praskovie, Pyatnitsa, Pyetka, Paraskevoula, Vivi, Evi, Petca Parasceva, Parascheva Sârbă, Parascheva de la Belgrad, Parascheva cea Nouă, Parascheva cea Tânără.

De fapt, simbolic, „Sfânta Paraschiva” reprezintă ziua de vineri, adică „Sfânta Vineri”, Venus.

Povestea ei vorbește despre ajutorul semenilor și a celor săraci, în niciun caz despre blesteme și alte întâmplări nefaste.

Circul de la Iași

E vorba de religie și superstiție. Deși povestea Petkăi vorbește despre bunătate și despre cum să lași tot ce e material și să te dedici mediului spiritual, tot balamucul ăsta cu „moaștele” e un circ de prost gust. Chiar și povestea ei e o făcătură fără logică. De ce ar urma cineva o chemare (Marcu 8, 34) care spune să lași tot (inclusiv ceea ce reprezinți tu) și apoi să dea ceea ce e material (bogății, haine etc) oamenilor săraci? Ar fi putut să-și ardă bunurile și să plece fără ca cineva să știe cine e ea, mai ales la relativ 900 de ani după. Conform chemării sale – de la 10 ani – așa ar fi trebuit să facă Petka și așa ar trebui să facă și Biserica Ortodoxă.

Surse

1. Saint Paraskevi, Wikipedia

2. On October 14, Bulgarian Orthodox Church pays homage to Saint Petka

3. Saint Petka of the Balkans, you are glory and praise of Belgrade

4. Parascheva of the Balkans, Wikipedia

5. Cuvioasa Parascheva, Wikipedia

6. Sfânta Vineri, Wikipedia

7. Sfânta Parascheva ne veghează de aproape patru secole, Ziarul Lumina

Credit Foto: Liviu Chirica, Mediafax

Credit Foto: Adrian Cuba, Agerpres

Comentează

Adresa de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Următoarele marcaje HTML sunt permise: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.