„Floare de tei, cât de curând te treci. Ochilor mei lucind te-ai arăta pe veci.”
Bancnota de 500 lei, aflată în prezent în circulaţie, conţine mai multe elemente de siguranţă, acestea fiind, probabil, cea mai bună parte a acestei bancnote.
Fața bancnotei de 500 lei
Aversul bancnotei reprezintă tema pasiunii și creativității poetului, partea artistică. În tot acest timp a scris cu și despre romantism, apropiindu-se atât de tare – din păcate, cred eu – de românism. Dar, alea erau vremurile, ăla era timpul.
Elementele principale ale aversului bancnotei sunt: chipul arhicunoscut – și puțin cizelat – al poetului, teiul, călimara și pana.
Teiul
Teiul, mai ales în poeziile lui Eminescu, ca motiv simbolic, reprezintă romantismul. Mai mult, teiul este simbolul unui paradox care se numește „Copacul Internațional al Păcii Războiului Mondial”. Teii sunt – sau, mai nou, au fost – și un simbol pentru orașul Iași, oraș în care Mihai Eminescu a trăit o perioadă, după întoarcerea din Viena.
În Iași, în parcul Copou, există un tei cu o vârstă de peste 250 de ani care acum este cunoscut ca „Teiul lui Eminescu”.
Pe scurt, teiul este un simbol romantic central, îmbătător cu mireasma-i, în creațiile lui Mihai Eminescu, iar acest lucru reiese și pe tema din față a bancnotei de 500 lei.
Călimara şi pana
Călimara și pana reprezintă, evident, simbolul scriitorilor, faptul că Mihai a fost poet și jurnalist. Este un simbol atât de evident încât pare pus acolo ca să frapeze prin extravaganța evidentului. Sunt șocat pentru că e atât de evident acest lucru evident. Dacă acea călimară ar fi fost plină aș fi spus că e de umplutură. Dar, stai… pana-i intră-n călimară și-o golește de cerneală, zi de zi, seară de seară. Evidentul devine simbolic?
Spatele bancnotei de 500 lei
Reversul bancnotei reprezintă „locurile de muncă” ale poetului.
Elementele principale ale reversului bancnotei sunt: clădirea Bibliotecii Centrale Universitare din Iași și ediția a treia a ziarului „Timpul”.
Biblioteca Centrală Universitară din Iaşi
Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași este expusă în detaliu pe spatele bancnotei, dar fără vreun efect care să îți stârnească demoni culturali interiori. Din păcate – cred – pentru că nu are turnulețe pe sus și lei la intrare, această schiță în detaliu nu va putea fi reprodusă nici de cei care-și fac poze cu aceste bancnote, dar nici de chinezi. E un simbol greu, dar dacă nu se văd cărțile din interior, ci doar detaliile de pe coloanele exterioare, e un simbol aproape nul în acest context.
Mihai Eminescu a devenit directorul B.C.U. Iași în anul 1874.
„Timpul” și clepsidra
„Timpul” fiind ziarul la care Eminescu a contribuit ca jurnalist politic, iar clepsidra reprezentând, simbolic, timpul ca noțiune, aici intervine o joacă vizual-semantică. Timpul reprezentat de clepsidră, cum spunea și Albert Einstein, nu există.
Relativ la relativitate, timp și spațiu, poetul a murit tânăr, prea timpuriu, dar a rămas în timp, prin creația sa, în acest spațiu.
La fel ca teiul, timpul este o temă pe care Mihai Eminescu a folosit-o adesea în creațiile sale.
Revedere
Aș vrea să pot să spun că e cea mai expresivă și „frumoasă” bancnotă dintre toate cele emise de BNR, dar nu pot să fac acest lucru. Nu este. Este o bancnotă anostă, cu un tip cu chip holbat, cu ochii pierduți, static, negânditor.
Sincer, cred că au făcut-o mai mult pentru a egala o anumită falsă valoare. Spre deosebire de bancnota de 200 lei, care e „dinamică” și interesantă, sau de bancnota de 50 lei, care e misterioasă și intrigantă, bancnota de 500 lei nu îmi inspiră nimic aparte. E doar o folie de plastic pe care e pus arhicunoscutul chip al lui Eminescu și, lângă, trântite două-trei simboluri eminesciene.
Chestia care mi se pare neînțeleasă sau, mă rog, prost exprimată e elementul de suprapunere: o pană scufundată într-un lichid, într-un balon cu fund rotund (încastrat într-un pătrat).
Măcar ar fi putut să o facă mai interesantă:
