Siguranță rutieră: pietonii

După cum spuneam în însemnarea anterioară, continui seria despre siguranța rutieră. În această însemnare voi discuta despre categoria cea mai importantă a traficului, pietonii.

Dacă ați rămas uimiți de faptul că am numit pietonii categoria cea mai importantă din trafic înseamnă că nu înțelegeți legislația rutieră și nici logică de bun simț. Totuși, anumite situații se pot remedia și, dacă putem conduce, deducem că putem citi, deci putem, într-un final, înțelege logica și legislația.

Pietonii sunt cei mai puțin vizibili în trafic, imprevizibili asupra acțiunilor pe care vor să le facă și cei mai expuși accidentelor.

De ce sunt cei mai importanți? Pentru că din seria ființe umane și pentru că automobile.

De ce sunt cei mai expuși? Pentru că aproape 2 tone de metal, la o anumită viteză, pot fi fatale. Oamenii sunt omorâți, chiar mai rău, trăiesc și rămân paralizați în diverse moduri grave. Niciunii din noi nu vrem ca aceste lucruri să se întâmple, nu? Bine, poate doar acei indivizi ai speciei umane care premeditează așa ceva.

Dar, pietonii nu sunt expuși doar pericolelor cu motoare, ci și altor pericole aleatorii: trotuare* stricate sau prost făcute, obstacole, canalizări defecte sau descoperite, bicicliști idioți, panouri publicitare ruginite sau alte elemente periculoase agățate de diverse chestii nesigure.

În zonele în care pietonii apar frecvent, mai ales în orașe, restricțiile de bun simț, mai ales viteza legală nici nu ar trebui să se discute. Reducerea vitezei sub limita legală, dar și diverse alte precauții trebuie să facă parte din educația personală a unui utilizator de fiare pe roți. Ce se întâmplă acum pe străzile orașelor din România este junglă, iar respectul – mai ales față de pietoni – și educația personală lipsesc majorității învârtitorilor de covrig.

Totuși, pietonii nu sunt în niciun caz exemplul pozitiv aici și trebuie să vedem și partea întunecată a acestei categorii de trafic.

Problema problemelor: lipsa educației rutiere.

Educația rutieră trebuie să fie făcută în mai multe locuri și perioade ale vieții: educație rutieră la McDonald’s, educație rutieră în grădinițe, școli și licee. Educație rutieră în public, organizată de Poliție, în mall-uri, la trecerile de pietoni, în parcuri, peste tot unde se pot da exemple și explicații.

Din cauza lipsei de educație rutieră începând de la vârste fragede și pe parcursul mișcării în societate, în primul rând, oamenii nu știu regulile de circulație elementare și aici apar următoarele chestii nasoale:

1. trecere aiurea pe la trecerea de pietoni, câte unul, câte doi, c-așa-i hora pe la noi

2. mersul aiurea pe partea exterioară a carosabilului

3. schimbarea aleatorie a direcției în timpul traversării sau a mersului pe lângă partea carosabilă

etc.

Problema cea mai mare a mea cu pietonii, ca pieton, e faptul că majoritatea, în particular a românilor, nu știu să meargă pe trotuar*, stradă, pietonal etc. Există câteva convenții esențiale pe care le-am putea utiliza ca pietoni: să mergem pe partea dreaptă în sensul de deplasare, să anticipăm direcția în care dorim să ne îndreptăm, să nu mai vorbim ca proastele la telefon și să ne uităm în diverse vitrine, fată! Da, fată!?

Traversarea prin locurile nemarcate și, oricum, iraționale din punct de vedere al siguranței propriei persoane ar trebui nu doar pedepsită foarte aspru de Poliție, cu amenzi excesive, dar și sancționată de ceilalți oameni care observă evenimentul. Nu avem altfel cum să ne educăm și să devenim o societate decentă dacă nu ne ajutăm unii pe alții în spațiul public.

Doar în cazul problemelor de la trecerile de pietoni, o soluție de viitor ar fi eliminarea acestora prin crearea de pasaje subterane în locul lor sau, în caz opus, în spiritul unui mare vizionar, om politic, gânditor și doctor al Capitalei, să se facă străzi suspendate.

Regulile de bun simț pentru pietoni, o ciornă a unui standard viitor, ar putea începe cu:

1. Deplasarea pe partea dreaptă a direcției de mers

2. În funcție de lățimea trotuarului*, grupați-vă astfel încât să nu ocupați mai mult de 50% din trotuar* (asta pentru familiile de la 2 persoane în sus care își cumpără trotuarul* doar pentru ei) – mergeți în șir indian dacă este nevoie pentru eficientizarea traficului pe trotuar*; gândiți-vă că sunteți mici automobile… ajută.

3. Traversarea prin locurile nepotrivite pentru traversat (mai ales când e aglomerat) trebuie să înceteze. Traversați pe la trecerile de pietoni, traversați la intersecția drumurilor (chiar dacă nu sunt marcaje pentru trecerile de pietoni), traversați doar după ce v-ați asigurat și nu aveți privirea în pământ.

4. Înainte de orice traversare, așteptați un anumit timp pentru asigurare. Dacă o mașină are o viteză foarte mare mai bine așteptați să traversați după ce a trecut de trecerea de pietoni, nu forțând șoferul să frâneze.

5. Nu doar mașinile trebuie să acorde prioritate în orice condiții ambulanțelor și altor mașini speciale cu semnale acustice și luminoase în funcțiune. Pietonii trebuie și ei să se oprească și să acorde prioritate.

6. Anticipați privind înainte, respectând regula 1 implicit, unde doriți să schimbați sensul. Educați-vă în acest sens.

7. Respectați ceilalți oameni care merg pe jos, dar și ceilalți participanți la trafic. (Într-adevăr sunt foarte multe mașini și mulți idioți care conduc, dar îi voi înjura în articolele viitoare)

Gândiți și respectați!

*În România, ceea ce numim trotuare sunt de fapt niște chestii pe care se parchează mașinile, utile la săpatul pentru îngropatul cablurilor și a țevilor (de mai multe ori), niște relicve ale unor poteci peste care s-a turnat asfalt prost, transformându-se în hârtoape în care ne stricăm papucii (pe care statul sau firmele care fac lucrările nu îi plătesc).