Arhive categorii: Logică

Caracteristici importante pentru magazinele online din România

eCommerce RomâniaCâteva lucruri de bun simț

Ce mă interesează pe mine (clientul)? (Sau, ca să vorbesc pe limba voastră, ce trebuie să evolueze ca un must pe e-Commerce în .ro)

1. Poze alternative reale cu produsul (pe lângă cele editate pentru marketing)
2. Recenzii video cu produsul
3. Ce conține cutia (pachetul) produsului, ce conține produsul, din ce materiale e fabricat
4. Dimensiuni, dimensiuni, dimensiuni (chiar și poze comparative)
5. Opinia altor clienți despre produs
6. Un grafic cu evoluția prețului
7. Alerte de modificare a prețului
8. Alerte de modificare a stocului

Ce nu mă interesează pe mine (clientul)?

1. Vezi produsul 3D (o mizerie care afișează niște imagini din mai multe unghiuri și îți dă impresia că vezi produsul „3D”)
2. Aplicații pentru telefonul mobil (nu îmi instalez o aplicație să cumpăr chestii online)
3. Blackfraierday-uri

Sursă imagine: condenaststore.com

Evoluție

Beautiful Things Work Fucking BetterMulți vor râde perfid și vor spune că lucrurile făcute altfel, care arată bine și frumos – cu atenție la detalii, fără compromisuri -, sunt doar niște chestii fandosite, niște mofturi inutile și niște pierderi de timp sau de bani.

Vor spune că trebuie să faci cum fac toți, că așa trebuie, și să nu te complici să faci lucruri altfel sau să îți dorești lucruri altfel.

Totuși, în momentul în care le arăți că se poate și se obișnuiesc ei înșiși cu aceste lucruri și practici, situația se schimbă… Unii înțeleg, acceptă și învață, alții devin mai mârșavi.

Drepturi imagine: GFDA

Siguranță rutieră: reflecții rutiere

Am „crescut de mic în mașină”, cum se spune. Cu basculanta ROMAN, autobuzul sau cu Dacia 1310, eram aproape în fiecare zi plimbat și, în același timp, fascinat de mașini. Am fost învățat să „învârt colacul” pe drumul de țară înainte să învăț să citesc, apoi să folosesc pedalele și să schimb vitezele, tot pe drumul de țară, după 14 ani.

Pe la 14-16 ani visam să am o mașină ca cele din „The Fast and the Furious”. Îmi pusesem chiar lumini sub bicicletă. Era (și încă e) o religie și eu n-aveam nicio idee despre implicațiile religioase sau despre orice implicație, în final. Eram ignorant, dar în același timp visam să am tot felul de sisteme de siguranță, cu airbag-uri, camere video, senzori etc. Deci, nu eram chiar atât de teribilist. Îmi construisem chiar niște camere video false, cu leduri roșii, tot felul de prostii și vise.

La 18 ani am luat permisul și… cam atât. Am fost oarecum privat de mașină pentru că am plecat la facultate, în alt oraș. Totuși, a fost un lucru bun, consider eu, și am să explic de ce.

Observând anumite lucruri de bun simț și citind de-a lungul timpului, dezvoltându-mi o opinie proprie, disjunctă de îndoctrinarea familială și a societății, am ajuns să dezvolt o anxietate față de conducerea unui automobil pe șosele din România.

Anxietatea mea este justificată și, deși o puteți considera subiectivă, cred că sunt mai mulți oameni acolo, pe șosele, care împărtășesc această anxietate, dar sunt dependenți de mașină și sunt supuși unei presiuni sociale.

Am o teamă de a conduce pe șosele din țărișoară, nu neapărat din cauza infrastructurii, cât din cauza concetățenilor „deținători de permise auto” sau doar „deținători de mașini”. Șoferii români, pe șoselele lor și a neamurilor lor, se cred tarzani în Junglă. Cei mai perspicace conducători de liane. „Șăfi” la volan și „dătători de blană”.

Mulți dintre ei abia știu trei semne de circulație, dar nu ai să îi bați niciodată la discuțiile despre cai (putere), mai ales când sunt în turmă la Mall și îți explică ei cum stă treaba. Sunt pline străzile de ei. Mulți dintre ei folosesc becurile de semnalizare doar pentru avarii. Avarii în fața caselor de amanet.

M-am săturat să stau pe margine și să ridic din umeri și aș vrea să se întâmple ceva în sensul ăsta, al siguranței rutiere. Să se întâmple ceva pe bune, nu doar „Viața are prioritate”. Analfabeții nu știu să citească „Viața are prioritate”, iar teribiliștii nu vor să o acorde. De altfel, inteligenții – burice ale Pământului – au tot felul de certitudini că nimic nu se poate întâmpla.

În fine, ideea esențială e că sunt prea mulți idioți pe șosele din România și am să încep o serie de însemnări despre acest subiect: siguranța rutieră.

Refecții rutiere

 

Moarte câinilor!

După ce am rămas blocat câteva zile din cauza a tot ce am citit pe Web, despre tot felul de metode de a omorî câinii și toată zarva creată în jurul acestui subiect temporar, am ajuns la concluzia că e musai să plec din țara asta cât mai repede posibil.

Tot felul de păreri supărate, păreri stupefiate, păreri idioate, păreri indignate și tot felul de păreri roșii și verzi. O țară de psihopați – m-am alarmat.

La fel ca în „Procesul” lui Kafka, acuzatul nu înțelege de ce este vinovat.

Tragedia

Este tragic că animalele sunt ucise, fie ele oameni, vaci, porci, câini, șobolani, maimuțe, tigri, elefanți etc. Evident, în particular vorbim de tipuri diferite de animale, dar tragedia e aceeași. Omul, fiind superior encefalic celorlalte animale, vede uciderea semenilor ca o declarație de război (pentru că, evident, o ființă rațională nu se poate gândi la altceva). Este tragic că un copil de doar patru ani a murit din cauza unor leziuni severe provocate de un câine. Îmi imaginez că nu există durere fizică și psihică care să depășească ceea ce trăiește familia acelui copil. O mare parte din agitatorii de pe canelele de media sunt niște ipocriți, ajutați de fobii și complexe, agățându-se de acest caz pentru a-și satisface plăcerea virtuală de a instiga.

Continuare →

Un exemplu pentru Constituție

Mai jos, cei trei politicieni care au inițiat amendamentul din Constituția României care limitează libertatea și care nu este în acord cu drepturile omului.

Florica Cherecheş (PNL)

Grigore Crăciunescu (PNL)

Mircea Dolha (PNL)

Avem mai sus trei deputați din partea PNL (partid care ar trebui să scape de Liberal din coadă și să își adauge sufixul „-ist” la Național – ar fi mult mai corect așa, dar oricum cu nicio particularitate față de celelalte partide).

Florica CherecheșFlorica Cherecheș, o doamnă deputat care face politică pe principii creștine și patriotice, în niciun caz liberale. O doamnă politician care nu cred că înțelege prea bine politica liberală sau vreo filosofie vestică, fiind plină de clișee și de erori de logică în intenții. Iubește România din tot sufletul, dar are niște conflicte cu limba română.

Grigore CrăciunescuGrigore Crăciunescu, un domn deputat la fel de liberal ca doamna Cherecheș, mai creștin decât doamna Cherecheș, dar și urmărit penal pentru conflict de interese.

Mircea DolhaMircea Dolha, un domn deputat la fel de liberal și creștin ca ceilalți doi colegi, Nihil Sine Deo, mai deschis spre vestul păcătos. A uitat să-și plătească găzduirea.

Principiile liberale ar trebui să ia în considerare toți oamenii, indiferent de sex, religie, etnie, culoarea tricoului sau a ochilor.

În contrast, colegul lor, Varujan Pambuccian zice:

„Eu sunt atât de libertarian, consider că individul este mai important decât statul, decât orice. Trăim într-o ţară extrem de conservatoare, cu nişte instituţii care sunt, de fapt, forme arhaice de contracte comerciale, în care eu nu cred.”

Bine, nu e el un exemplu, dar mesajul trebuie apreciat.

Referințe la drepturi de autor pentru imagini:
www.facebook.com/mircea.dolha.7
www.facebook.com/craciunescugrigore
www.facebook.com/florica.chereches

Familia, anul 2013, România

American Gothic, Grant WoodDe la „Comisia de revizuire a Constituției”, România, anul 2013.

Care este diferența între: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.” și „Familia, elementul natural şi fundamental al existenţei dezvoltării societăţii, se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie.” (Al doilea text este propus de Biserica Ortodoxă Română pentru Constituție)

În esență este același text, dar mai îmbârligat.

Ce facem cu fiul lui Dumnezeu, fraților? E al Tatălui sau al Mariei? El este de fapt Tatăl? Copilul este propriul Său Tată? Uau! Ce facem „preoți cu crucea-n frunte”, vrem Împărăția din Ceruri sau cea de pe Pământ?

De ce „Familia” nu se bazează pe uniunea liber consimțită între o femeie și un bărbat? Ce este căsătoria? Dacă o femeie și un bărbat nu pot face copii? Dacă două femei pot crește și pot sprijini educația unui copil într-un mod în care o femeie mai puțin inteligentă și un bărbat alcoolic și cu porniri violente nu pot avea grijă de cei trei copii pe care i-au făcut unul după altul? Ce este familia? Ce facem cu copiii din centrele de plasament? Ei nu sunt o familie? Cât de înapoiați puteți fi și cât de constrânși de Biserică? Ce caută chestia asta în Constituție? Amanții, domnilor și doamnelor? Nu fac parte din familie? Poate trebuie trecut în constituție și faptul că indivizii trebuie să fie monogami și să aibă o singură religie. Ia, băgați!

Nu cred că politicienii trebuie să se atingă de libertatea oamenilor în halul ăsta.

Și, încă o dată despre drapel.

Dacă vezi acest text, atunci poate ai nevoie să instalezi Flash Player sau o actualizare la Flash Player.Flash Player se poate downloada de la Adobe. Această eroare mai poate apărea dacă URL-ul către obiectul embedded este greșită sau în caz de erori de conectivitate. Oferit de către XVE Various Embed.

(1) Comentarii și comentatori

Există două tipuri de comentarii foarte enervante pe platformele de socializare: comentariile în afara subiectului (off-topic, cum s-ar zice în limba română) și comentariile scurt-aprobatoare.

Pe Facebook în afara subiectului

O gagică își publică o poză sau un mesaj pe contul de Facebook, iar sub poză/mesaj apar comentarii de la tot felul de prietene și rude care pun întrebări sau scriu cu totul pe lângă subiectul pozei/mesajului.

Nu poți să pui o poză cu buci și sub ea să te întrebe tanti Ioana ce mai face mă-ta și să-ți ureze Paște fericit.

Nu poți să pui o poză cu tine cocalar la volan cu degetul în nas și să te întrebe când mai vii prin Satu-Mare sau Vaslui.

Nu poți pune o copertă pe contul de Facebook cu o pictură de Dali – suprarealist, man – că te întreabă rudele unde mergi în vacanță. Falus cu cap de femeie și parte inferioară de unicorn roz! E greu să fii la subiect sau să folosești mesaje private. Doamne sfinte și perverse!

 

Mesajele scurt-aprobatoare

Mesajele aprobatoare sunt și este chintesența a ceea ce dorește comentatorii să exprime, pe larg, din tot sufletu-l lor care nui lasă abținerea, cratime-le și… punctele de suspensie și amortizoare.

Tot felul de cetățeni, filosofi de birt, distribuie și fac tot felul de afirmații care ba se ceartă cu logica, ba fac apel la emoție și tot tacâmul de distorsiuni ale realității. Recirculă tot felul de vorbe puse în gură, tot felul de citate greșit atribuite sau modificate ca să iasă la socoteală. Și, într-un final, comentatorii aprobatori apar: „Adevărat!”, „Da, așa e!”, „Prea tare!”, „Chiar e adevărat!”, „Da!”, „Chiar că!”, „Super!”, „Bestial!”, „Ăsta e bun!” etc.

Cât de afectat emoțional trebuie să fii de acel adevăr profund încât să ai o pornire lăuntrică, o trezire sălbatică a spiritului uman și a sistemului nervos simpatic, și să te desfășori cu atâta patos, să drenezi materia cenușie într-un mesaj sublim, dar esențial, dincolo de frontierele filosofiei: „Într-adevăr!”?

Acest fenomen nu există doar în regiunea românească a Web-ului, ci apare frecvent pe platformele de socializare cu tematică fotografică, ca: 500px, Flickr etc. (dar nu doar pe astea)

Mie îmi plac cel mai mult: „beautiful composition”, „nice!”, „good job”, „beautiful”, „fantastic”. No shit!