Gândiţi! Gândiţi diferit. Gândiţi altfel!
Arhive categorii: Personal
De ce s-ar putea să votez cu Remus Cernea
Deşi sunt apolitic şi nu mă interesează urina în care se scaldă majoritatea candidaţilor. Deşi sunt apolitic şi, prin definiţie, nu ar trebui să-mi pese de putrefacţia politică, iată că a apărut un fir de iarbă lângă muntele de gunoaie şi hoituri.
De ce s-ar putea să îl votez pe Remus Cernea?
Pentru că:
1. Nu este un om politic. Departe de politică, eu am aflat de Remus Cernea şi de acţiunile sale de pe saitul Asociaţiei Umaniste Române. Nu ştiu despre partidul verzilor, nu îmi plac chestiile astea cu „partidul” şi nici cu „roşu”, „verde” sau „oranj”. Cuvântul „partidul” mă duce cu gândul la „1984”.
2. Promovează toleranţa faţă de oricare dintre minorităţile statului, nu doar prin discurs, ci şi prin acţiunile sale.
3. Reprezintă oamenii tineri şi doreşte ca în România să se pună accent pe creativitate, educaţie, cercetare şi sănătate.
4. E radical diferit de restul candidaţilor şi nu are nicio tangenţă cu mafia politică aflată în prezent la putere.
Chiar dacă firul de iarbă va fi acoperit de mormanul de gunoi, merită şansa unui recensământ mai aproape de adevăr.
Oricum, mai am opţiunea să caut metode de invalidare a votului, opţiunea implicită de fapt. Începând cu 2019 există alternative pentru votat.
Informaţi-vă şi despre necesitatea inserării opţiunii „Niciunul din cei de mai sus” în buletinele de vot.
Hai cu o dedicaţie! David Bowie – Heroes
Credit foto: România Liberă
Actualizare:
A mai scris şi Gabriel despre acest subiect: Roakeru’ preşedinte
Syberia de Benoît Sokal
Syberia, jocul de aventură al lui Benoît Sokal, este mai mult o poveste ce ar trebui ecranizată. Mi-ar plăcea tare mult să văd un film realizat după această poveste. Nu mă pasionează jocurile pe calculator atât de tare, dar jocul acesta m-a atras mai mult prin această poveste pe care o are la bază.
Povestea creată de Benoît Sokal este fascinantă. Jocul poate fi considerat unul pentru copii, dar există foarte multe situaţii în care îţi este pusă la încercare inteligenţa şi logica, la modul cel mai serios, şi mă îndoiesc că un adult cu inteligenţă mediocră ar putea scăpa foarte simplu din puzzle-ul la care este supus.
Personajul principal în această poveste este Kate Walker, o avocată din SUA, New York. Kate este trimisă de o celebră firmă de avocatură în Europa pentru a achiziţiona o fabrică de confecţionat jucării. În momentul când află că proprietara fabricii, Anna Voralberg, tocmai a decedat, iar noul proprietar al fabricii este fratele ei, Hans Voralberg, un fel de mit printre oamenii din acel sat, lui Kate nu îi rămâne decât să pornească în căutarea necunoscutului Hans.
Povestea este foarte bogată în elemente mecanice şi descoperiri uluitoare. În prima parte a poveştii elementele cheie sunt automatonii(un fel de roboţi mecanici, autonomi de curent electric), profesori, o universitate de ştiinţe naturale, un specialist în paleontologie, un paznic care era ameninţat de duşmani închipuiţi, diverse specii de păsări, un tren mecanic, un conductor foarte strict şi serios, comunişti, ruine comuniste, o atmosferă încărcată şi dezolantă, un pilot rus, beţiv, ce se visează cosmonaut, o rampă de lansare, un fel de zepelin, o pensiune de refacere, o soprană şi în sfârşitul primei părţi, Kate îl găseşte pe Hans Voralberg. În cea de-a doua parte a poveştii, elementele cheie sunt comuniştii, o mănăstire cu călugări ortodocşi, un patriarh care ţinea şi pe post de doctor-vindecător, scepticism cât cuprinde, o escapadă extremă de la mănăstire, un drum lung şi anevoios către un ţinut îndepărtat, plin de peripeţii şi de hoţi, un urs înfometat, din nou cosmonautul visător este prăbuşit şi o ajută pe Kate să îşi continue drumul spre ţinutul îndepărtat al youkolilor şi al mamuţilor.
Partea a doua se încheie fabulos, dar dacă vă interesează povestea va trebui să jucaţi acest joc.
Deşi acţiunea se petrece în locuri fictive, o transpunere pe harta reală ar arăta astfel: Franţa, Germania, Polonia, Belarus şi Rusia.
Syberia este numele unei insule fictive şi destinaţia finală în care trebuie să ajungă personajele.
Povestea aceasta bate mituri, deşi este bazată pe un joc al minţii umane, al imaginaţiei şi este plină de scepticism şi de aventură. O aventură către necunoscut, dar cu o dorinţă puternică de a descoperi şi de a îndeplini visul unui bătrânel aparent nebun. Benoît Sokal este genial.
Până în prezent (anul 2009), cei de la Microïds au scos două părţi ale poveştii, Syberia I (2002) şi Syberia II (2004). Partea a III-a este programată să apară în iunie 2010.
Eu aştept ca în viitor să se gândească cineva să pună această poveste pe peliculă să o putem urmări din altă perspectivă. Cu siguranţă ar fi un film interesant.