Am decis din nou să plagiez. După succesul adevăratului logo turistic al României (idee pe care au preluat-o mai mulți, modificând stema comunistă în moduri asemănătoare, dar fără să așeze crucea, cu cinste, la locul ei), am făcut o actualizare a falsului logo turistic pentru Roșia Montană Gold Corporation.
Toți cei care doresc să preia ideea sunt bineveniți. Cine vrea să imprime sau să editeze vectorial, poate descărca această arhivă (conține SVG și PNG).
Am călătorit frecvent cu trenul în ultima perioadă și, recent, am fost și la București, mirificul oraș-capitală. Pe fiecare traseu au fost diferite tipuri de vagoane, dar în ultimul tip de vagon cu care am călătorit a fost un pic mai special. Atât de special, încât mă gândeam că îmi voi împletici picioarele cu o altă persoană care, poate, va urca de la Vaslui, dar din (să-i spunem) fericire, a urcat de la Tecuci.
Trenurile Iași-București (1662) și București-Iași (1663) au aceste tipuri de vagoane speciale, cu etaj, iar spațiul este economisit peste limita bunului simț. Patru fotolii puse față în față, câte două, cu un spațiu de aproximativ 30-40 de centimetri între ele. De exemplu, un controlor CFR nu încape în spațiul ăla dintre scaune. Poate cei de la CFR se așteptau ca noi să ne urcăm pe scaune, nu să ne așezăm pe ele.
„Cireașa de pe tort”, o dovadă de respect și confort, vagoanele sunt dotate cu baruri. Da, baruri! Baruri goale, nefolosite care ocupă spațiul economisit. Imagini, pentru cei care nu au trăit așa ceva pe propria piele, cu banii jos:
Voi face reclamații, dar la ce ajută? Mi-ar plăcea să merg confortabil și în timp util în țara în care m-am născut, dar se pare că mulți sunt încă ocupați cu furatul: Ministerul Transporturilor, directorii CFR, angajații CFR, mai ales controlorii, și nu în ultimul rând mulți din oamenii care merg cu trenul și nu reușesc să priceapă civilizația.
Designerul vagoanelor și cei care au făcut achiziția vagoanelor ar trebui puțin chinuiți cu o drujbă, să le scurtăm puțin mâinile și picioarele.
Mii de mulțumiri, CFR!
Un titlu complet al acestui articol ar fi trebuit să fie următorul: „Eseu pe înțelesul naivilor pentru observarea capcanelor virale”
Am observat că există un șablon al unor saituri care au un public țintă naiv și ușor de manipulat. Se oferă liste de sfaturi, articole stupide, horoscoape în funcție de lungimea degetelor de la picioare și, din când în când, subiecte cu tematică religioasă: „Ce trebuie sa faci de Sfântul Ilie”, „Ce tradiții sunt de Sânta Marie”, „Cumpără icoane pictate și sfințite”, „Dan Puric a vorbit cu Sfântul Duh” etc.
Saiturile de genul ăsta se adresează – în general – femeilor de peste 18 ani, absolvente de facultate sau studente, femei care vor să pară inteligente citindu-i pe Dan Puric, Nicolae Steinhardt și Osho (Sfânta Treime a pițipoancelor de la Cărturești).
Un caz recent în care un astfel de exemplar de femeie – aparent inteligentă – este autoarea unei „scrisori emoționante”, împărțită în stânga și în dreapta pe Facebook și în alte medii de socializare, de către exemplare asemănătoare sau de femei pur și simplu naive care au căzut în capcana acestui „virus”. Totuși, aceste femei sunt urmărite și de „băieții buni” care abia așteaptă să dea un „Share” sau un „Like” la o astfel de elucubrație care face apel la popor, tradiție și Dumnezeu.
Modul acesta de „virusare” nu este nou, acest tip de abordare „naționalist-religioasă” fiind întâlnit anul acesta și cu „bentița tricoloră”, dar în general promovat constant în mass-media și în discursurile politice, la nivel „stand-by”.
Mai jos, cei trei politicieni care au inițiat amendamentul din Constituția României care limitează libertatea și care nu este în acord cu drepturile omului.
Florica Cherecheş (PNL)
Grigore Crăciunescu (PNL)
Mircea Dolha (PNL)
Avem mai sus trei deputați din partea PNL (partid care ar trebui să scape de Liberal din coadă și să își adauge sufixul „-ist” la Național – ar fi mult mai corect așa, dar oricum cu nicio particularitate față de celelalte partide).
Florica Cherecheș, o doamnă deputat care face politică pe principii creștine și patriotice, în niciun caz liberale. O doamnă politician care nu cred că înțelege prea bine politica liberală sau vreo filosofie vestică, fiind plină de clișee și de erori de logică în intenții. Iubește România din tot sufletul, dar are niște conflicte cu limba română.
Grigore Crăciunescu, un domn deputat la fel de liberal ca doamna Cherecheș, mai creștin decât doamna Cherecheș, dar și urmărit penal pentru conflict de interese.
Mircea Dolha, un domn deputat la fel de liberal și creștin ca ceilalți doi colegi, Nihil Sine Deo, mai deschis spre vestul păcătos. A uitat să-și plătească găzduirea.
Principiile liberale ar trebui să ia în considerare toți oamenii, indiferent de sex, religie, etnie, culoarea tricoului sau a ochilor.
În contrast, colegul lor, Varujan Pambuccian zice:
„Eu sunt atât de libertarian, consider că individul este mai important decât statul, decât orice. Trăim într-o ţară extrem de conservatoare, cu nişte instituţii care sunt, de fapt, forme arhaice de contracte comerciale, în care eu nu cred.”
Bine, nu e el un exemplu, dar mesajul trebuie apreciat.
Referințe la drepturi de autor pentru imagini:
www.facebook.com/mircea.dolha.7
www.facebook.com/craciunescugrigore
www.facebook.com/florica.chereches
De la „Comisia de revizuire a Constituției”, România, anul 2013.
Care este diferența între: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.” și „Familia, elementul natural şi fundamental al existenţei dezvoltării societăţii, se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie.” (Al doilea text este propus de Biserica Ortodoxă Română pentru Constituție)
În esență este același text, dar mai îmbârligat.
Ce facem cu fiul lui Dumnezeu, fraților? E al Tatălui sau al Mariei? El este de fapt Tatăl? Copilul este propriul Său Tată? Uau! Ce facem „preoți cu crucea-n frunte”, vrem Împărăția din Ceruri sau cea de pe Pământ?
De ce „Familia” nu se bazează pe uniunea liber consimțită între o femeie și un bărbat? Ce este căsătoria? Dacă o femeie și un bărbat nu pot face copii? Dacă două femei pot crește și pot sprijini educația unui copil într-un mod în care o femeie mai puțin inteligentă și un bărbat alcoolic și cu porniri violente nu pot avea grijă de cei trei copii pe care i-au făcut unul după altul? Ce este familia? Ce facem cu copiii din centrele de plasament? Ei nu sunt o familie? Cât de înapoiați puteți fi și cât de constrânși de Biserică? Ce caută chestia asta în Constituție? Amanții, domnilor și doamnelor? Nu fac parte din familie? Poate trebuie trecut în constituție și faptul că indivizii trebuie să fie monogami și să aibă o singură religie. Ia, băgați!
Nu cred că politicienii trebuie să se atingă de libertatea oamenilor în halul ăsta.
Și, încă o dată despre drapel.
Există două tipuri de comentarii foarte enervante pe platformele de socializare: comentariile în afara subiectului (off-topic, cum s-ar zice în limba română) și comentariile scurt-aprobatoare.
O gagică își publică o poză sau un mesaj pe contul de Facebook, iar sub poză/mesaj apar comentarii de la tot felul de prietene și rude care pun întrebări sau scriu cu totul pe lângă subiectul pozei/mesajului.
Nu poți să pui o poză cu buci și sub ea să te întrebe tanti Ioana ce mai face mă-ta și să-ți ureze Paște fericit.
Nu poți să pui o poză cu tine cocalar la volan cu degetul în nas și să te întrebe când mai vii prin Satu-Mare sau Vaslui.
Nu poți pune o copertă pe contul de Facebook cu o pictură de Dali – suprarealist, man – că te întreabă rudele unde mergi în vacanță. Falus cu cap de femeie și parte inferioară de unicorn roz! E greu să fii la subiect sau să folosești mesaje private. Doamne sfinte și perverse!
Mesajele aprobatoare sunt și este chintesența a ceea ce dorește comentatorii să exprime, pe larg, din tot sufletu-l lor care nui lasă abținerea, cratime-le și… punctele de suspensie și amortizoare.
Tot felul de cetățeni, filosofi de birt, distribuie și fac tot felul de afirmații care ba se ceartă cu logica, ba fac apel la emoție și tot tacâmul de distorsiuni ale realității. Recirculă tot felul de vorbe puse în gură, tot felul de citate greșit atribuite sau modificate ca să iasă la socoteală. Și, într-un final, comentatorii aprobatori apar: „Adevărat!”, „Da, așa e!”, „Prea tare!”, „Chiar e adevărat!”, „Da!”, „Chiar că!”, „Super!”, „Bestial!”, „Ăsta e bun!” etc.
Cât de afectat emoțional trebuie să fii de acel adevăr profund încât să ai o pornire lăuntrică, o trezire sălbatică a spiritului uman și a sistemului nervos simpatic, și să te desfășori cu atâta patos, să drenezi materia cenușie într-un mesaj sublim, dar esențial, dincolo de frontierele filosofiei: „Într-adevăr!”?
Acest fenomen nu există doar în regiunea românească a Web-ului, ci apare frecvent pe platformele de socializare cu tematică fotografică, ca: 500px, Flickr etc. (dar nu doar pe astea)
Mie îmi plac cel mai mult: „beautiful composition”, „nice!”, „good job”, „beautiful”, „fantastic”. No shit!
„Domnișoara” de mai jos își exprimă opinia (public) pe Gândul, la un articol în legătură cu agitația creată de Remus Cernea pe un subiect bun de scos românii din zona de confort.
Ia să vedem cum curg distorsiunile cognitive din mesajul „domnișoarei”:
Pot și eu: legalizând prostia, vom avea proști pe străzi, pe șosele, în parcuri, pe pistele de biciclete, în Mall-uri, la munte, la mare, pe Web. Ah, stai, e deja legală.
Câți homosexuali au muncit să dezvolte calculatoarele, Internetul și Webul pentru ca proștii să profite de tehnologie? Unul din ei a fost cu siguranță Alan Turing.
Dar, ce e mai interesant e că nu se poate spune că „domnișoara” are un profil real sau că e persoana care pretinde a fi atâta timp cât poza folosită este copiată de pe un sait numit Fortify Ventures. Poza este a unei alte persoane, Carla Valdes.
În final, salutări creștinopaților care se ascund în spatele unor identități furate și comentează argumentat la subiecte interesante. Profilul de Facebook îl puteți accesa aici. Îi place Pittiș.
Opinia mea despre căsătoriile gay o puteți citi aici. Eu nu sunt de acord cu căsătoriile în modul tradițional, nu le văd rostul, logica sau importanța.
Ipocrizia acestei zile este atât de acceptată încât mass media nu trebuie să se mai chinuie să spele creierele românilor ignoranți, implicit a românilor verzi.
Ce ar trebui să sărbătorim de fapt? Pacea, strângerea de mână, prietenia și simbioza. E ironic și stupid că astfel de principii sunt sărbătorite cu parade militare, patriotism orb, naționalism jegos și expunere politică.
Pentru a celebra unirea nu avem nevoie de o zi specială, ipocrită și injectată. Oamenii acestei țări trebuie să se schimbe, să devină înțelegători, responsabili și să-i respecte pe ceilalți care fac lucruri bune, oricare ar fi ei.
Armatele nu simbolizează pacea, ci războiul. Pacea și siguranța nu vor exista cu adevărat atâta timp cât armele și tunurile vor defila cu grație pe sub nasurile celor care – într-un viitor sumbru, la fel ca și trecutul – ar putea fi victimele propriilor bucurii vizuale.
Ar trebui sărbătoriți oamenii valoroși ai acestui petec de Pământ, nu Statul și organele acestuia. Pentru a te bucura cu adevărat că oamenii pot conviețui și sunt capabili de o strângere de mână sinceră nu trebuie să ai în casă un drapel sau să publici peste tot „La mulți ani, România!”.
Cel mai îngrijorător e că mulți din generația mea și mai tineri sunteți foarte curați pe organul cerebral, iar dacă aruncați un ochi pe Facebook, ei bine… vă puteți uita în oglindă.
