Nu poţi scăpa. Stă la colţuri, în magazine, pe câmp, pe stradă, în birouri, în şcoli, în lift, în parc, în locuri ştiute şi neştiute, pretutindeni. Crezi că îţi aduci aminte cine eşti şi ce făceai înainte să faci ce faci acum? Uiţi. Mediocritatea e peste tot.
Cum identifici mediocritatea?
Mediocritatea schimbă atât de mult realitatea încât tinzi să crezi că ai ajuns pe lume recent.
Câteva alerte auditive de mediocritate sunt:
„Am casă, maşină, soţie şi doi copii. M-am realizat în viaţă. Sunt împlinit.”
„Am facultate. Am două facultăţi. Am trei facultăţi. Deci, în concluzie, sunt deştept. Sunt împlinit.”
„Aşa se face. Pentru că aşa trebuie. Aşa scrie în cărţi. Aşa zice majoritatea.”
„Sunt mândru că sunt [român, belgian, olandez, obez, crăcănat, idiot, creştin, evreu, ateu, şofer de autobuz, prost etc.]”
„Am să-mi văd visul cu ochii. Mă mărit. Ăsta e ţelul suprem în viaţă.”
„Sunt femeie de afaceri.”
„Şi, unde plecaţi în vacanţă?”
„Tradiţia trebuie păstrată! Tot ce e tradiţional e bun.”
„Mâncare sănătoasă”
„Coaie, ce pizdă bună, în pula mea.”
„Un bărbat trebuie să poarte costum şi cămaşă cu cravată. Îmbrăcat la patru ace.”
„Femeia trebuie să fie supusă bărbatului. Femeia trebuie să ştie să spele, să calce, să facă mâncare etc.”
etc.
Mediocritatea e un fel de nuntă. Te prinzi într-o horă infinită cu toată lumea.