Mândru coasa mânuieşte,
Parcă zici că prinde peşte.
Şi când vezi că-i aşa mic,
Parca-i vrea să-l prinzi un pic.
Puşca-i şi cureaua-i lată
Vrea-vei să le foloseşti, pe rând,
Una să i-o prinzi de gât,
Cu cealaltă să-i tragi ţeapă.
Arhive etichete: poezie
Gazetarilor români, în general
Gazetarilor români, în general
Care-i scopul vieţii voastre?
Să citiţi din cărţi albastre?
Să aşterneţi pe hârtie
O imagine pustie?
Care-i ţelul şi finalul?
Câte minţi voi, toţi, goliţi?
Cu-ale voastre scrieri false,
încercaţi să ne minţiţi.
N-aveţi noimă, n-aveţi minte,
N-aveţi umbră, nici cuvinte.
Sunteţi goi, fără vreun rost,
Doar acela de-a fi prost.
Vă ascundeţi toţi defecţii,
Scrieţi, ca să construiţi pereţii
Între minţile fragile şi realităţi subtile
Pentru a atrage ura, şi prostia, şi minciuna.
Cititorule de ziare, de reviste şi jurnale.
Vezi, ai grijă ce citeşti şi ai grijă ce priveşti.
S-ar putea să te prostească
Jurnaliştii cu-a lor breaslă.
Poezii ştiinţifice
În aceste poezii descoperim o realitate a zilelor noastre, când explicaţiile ştiinţifice ale fenomenelor sau tehnologiilor utilizate nu sunt înţelese sau sunt combătute cu argumente stupide. Vă rog, citiţi:
Roata Morii
Stăteam pe gânduri, eu şi gloata.
La roata morii ne uitam
Şi de-n zadar ne frământam,
Că de-adevăr noi tot nu dam:
De ce să-nvârte roata?
—”Păi, nu-nţelegi tu româneşte?
—Vezi scocul?”—”Văd.”—”Şi ce-i pe scoc?”
—”E apă.” —”Bun! Stă apa-n loc?”
—”Ba vine.” —”Ei, acum cioc-poc
Şi roata să-nvârteşte!”
Moraru-şi scutură luleaua
Râzând. Avea el azi ce-avea
Căci alte-dăţi când ne vedea
În jurul morii ne făcea
Primire cu nuiaua.
Eram voioşi că sta s-asculte
Şi ne spunea ce e, ce nu-i.
Dar cum era puţin năprui
Făcea ca din cioc-pocul lui
Să nu-nţelegem multe.
Lecţia despre metafizicologhie
Astrele cele banale, numere fatale,
Baba Dochia sărmana, spirite de-a valma,
Deocheat, scuipat în sân,
Iaca trece-un mâţ bătrân,
Negru şi urât,
Împărţind în două strada.
(II)
Cafeaua din cană afară,
Puricii visaţi aseară,
Dau speranţă de-o comoară.
Dar pisica blestemată
Şi oglinda spartă-n cadă,
M-au făcut să meditez
Şi la Loto s-anulez,
Săptămâna asta, jocul.
(III)
Torn cu sticla, torn cu cana,
Pe invers.
Nu e bine îmi spuse doamna
Care-şi terminase-aproape
Horoscopul de citit
Şi cafeaua de sorbit,
Ca s-o pregătească-ntoarsă
De ghicit.
(IV)
O clarvăzătoare-aude,
Despre două paraşute,
Cum c-ar vrea ele să ştie,
Despre me-ta-fi-zi-co-lo-ghie,
Iar pe vreo două-trei mii,
Mentor ea le poate fi.
Este o ştiinţă, parcă, e bazată pe un „dacă”.
S-au făcut studii mărunte,
Poliloghii absolute,
Iar dacă nu crezi în ea
Vai şi-amar de viaţa ta.
(VI)
Ana are chakra.
E bolnavă, draga.
Când deschise umbrela-n casă,
Din greşeală, căci ea ştie
Că nu-i bun-această faptă,
Începuse frenezia să-şi refacă armonia.
(VII)
Toate ce v-am spus mai sus,
Amalgam şi balamuc,
Chiar de nu mă credeţi, ele sunt reale.
Căci au fost oamenii care, în trecut,
Au vărsat piper şi sare în ţinut.
În semn de protest, Autorul