Arhive etichete: poezie

Gazetarilor români, în general

Gazetarilor români, în general

Care-i scopul vieţii voastre?
Să citiţi din cărţi albastre?
Să aşterneţi pe hârtie
O imagine pustie?

Care-i ţelul şi finalul?
Câte minţi voi, toţi, goliţi?
Cu-ale voastre scrieri false,
încercaţi să ne minţiţi.

N-aveţi noimă, n-aveţi minte,
N-aveţi umbră, nici cuvinte.
Sunteţi goi, fără vreun rost,
Doar acela de-a fi prost.

Vă ascundeţi toţi defecţii,
Scrieţi, ca să construiţi pereţii
Între minţile fragile şi realităţi subtile
Pentru a atrage ura, şi prostia, şi minciuna.

Cititorule de ziare, de reviste şi jurnale.
Vezi, ai grijă ce citeşti şi ai grijă ce priveşti.
S-ar putea să te prostească
Jurnaliştii cu-a lor breaslă.

Poezii ştiinţifice

În aceste poezii descoperim o realitate a zilelor noastre, când explicaţiile ştiinţifice ale fenomenelor sau tehnologiilor utilizate nu sunt înţelese sau sunt combătute cu argumente stupide. Vă rog, citiţi:

Roata Morii

de George Coşbuc

Roata MoriiStăteam pe gânduri, eu şi gloata.
La roata morii ne uitam
Şi de-n zadar ne frământam,
Că de-adevăr noi tot nu dam:
De ce să-nvârte roata?

—”Păi, nu-nţelegi tu româneşte?
—Vezi scocul?”—”Văd.”—”Şi ce-i pe scoc?”
—”E apă.” —”Bun! Stă apa-n loc?”
—”Ba vine.” —”Ei, acum cioc-poc
Şi roata să-nvârteşte!”

Moraru-şi scutură luleaua
Râzând. Avea el azi ce-avea
Căci alte-dăţi când ne vedea
În jurul morii ne făcea
Primire cu nuiaua.

Eram voioşi că sta s-asculte
Şi ne spunea ce e, ce nu-i.
Dar cum era puţin năprui
Făcea ca din cioc-pocul lui
Să nu-nţelegem multe.

Continuare

Lecţia despre metafizicologhie

(I)
Astrele cele banale, numere fatale,
Baba Dochia sărmana, spirite de-a valma,
Deocheat, scuipat în sân,
Iaca trece-un mâţ bătrân,
Negru şi urât,
Împărţind în două strada.
(II)
Cafeaua din cană afară,
Puricii visaţi aseară,
Dau speranţă de-o comoară.
Dar pisica blestemată
Şi oglinda spartă-n cadă,
M-au făcut să meditez
Şi la Loto s-anulez,
Săptămâna asta, jocul.
(III)
Torn cu sticla, torn cu cana,
Pe invers.
Nu e bine îmi spuse doamna
Care-şi terminase-aproape
Horoscopul de citit
Şi cafeaua de sorbit,
Ca s-o pregătească-ntoarsă
De ghicit.
(IV)
O clarvăzătoare-aude,
Despre două paraşute,
Cum c-ar vrea ele să ştie,
Despre me-ta-fi-zi-co-lo-ghie,
Iar pe vreo două-trei mii,
Mentor ea le poate fi.
(V)
Este o ştiinţă, parcă, e bazată pe un „dacă”.
S-au făcut studii mărunte,
Poliloghii absolute,
Iar dacă nu crezi în ea
Vai şi-amar de viaţa ta.
(VI)
Ana are chakra.
E bolnavă, draga.
Când deschise umbrela-n casă,
Din greşeală, căci ea ştie
Că nu-i bun-această faptă,
Începuse frenezia să-şi refacă armonia.
(VII)
Toate ce v-am spus mai sus,
Amalgam şi balamuc,
Chiar de nu mă credeţi, ele sunt reale.
Căci au fost oamenii care, în trecut,
Au vărsat piper şi sare în ţinut.
*

În semn de protest, Autorul