Ești liber să faci ce vrei și să-ți faci viața cum vrei, mai ales dacă poți. Ești liber să trăiești așa cum te-ai născut. Dacă ești gay și vrei să te căsătorești, fă-o!

Dacă ați citit bine titlul, mai fiți atenți o dată: nu sunt de acord cu niciun fel de căsătorie. Eu le spun „căsătoreli”, alții nunți (termenul religios/tradițional).

„Căsătorelile” – în purul lor stil românesc – sunt evenimente de fațadă, unde doi indivizi își adună o masă de oameni pentru a celebra faptul că vor dormi în același pat și vor folosi aceeași toaletă pentru următoarea perioadă (nedefinită numeric sau calendaristic) din viață. Știu, sunt indignat că nu „mă pot realiza în viață” și invidios pe restul care au făcut deja acest pas.
„Căsătoreala” este o ipocrizie, nu un eveniment sau o trăire unică în viață. E un cerc vicios. Unii se duc la „căsătoreli” doar ca alții să vină la „căsătorelile” lor sau ale rudelor lor și viceversa. Unii doar pentru asta trăiesc – își ocupă micile vieți cu aceste mici „bucurii”. Mici roboței care copiază, de la alți mici roboței, mici progrămele.

Tu dai atât, eu dau atât.

Ca orice eveniment care merită marcat de prieteni, dușmani și rude pentru cinstea, fericirea și prosperitatea noilor „căsătorei” trebuie ca fiecare să ofere… bani (sau cadouri, dar de preferat bani).
„Mica atenție” e ca o așchie în cur pentru invitați. Oare cât să dau? Oare cât dă ăla? Dacă aia dă mai mult decât mine? – curva naibii – Le dăm și noi cât ne-au dat și ei! Dragă, eu sunt biznismen, dau cel mai mult!
În orice caz, sunt doi gagii acolo care trebuie să îndeplinească câteva cerințe: să aibă contul mare. Ăia-s nașii, de obicei „oameni serioși”. Alte condiții pe care trebuie să le îndeplinească: să fie deja căsătoriți și să nu fie divorțați, că, de… poartă ghinion.
Unul din motivele pentru care trebuie strânși bani e „căsătoreala”. Acum inversați construcția alăturată.
Celălalt motiv e băutura proastă. Continuare →