Arhive etichete: Viaţă

Moarte câinilor!

După ce am rămas blocat câteva zile din cauza a tot ce am citit pe Web, despre tot felul de metode de a omorî câinii și toată zarva creată în jurul acestui subiect temporar, am ajuns la concluzia că e musai să plec din țara asta cât mai repede posibil.

Tot felul de păreri supărate, păreri stupefiate, păreri idioate, păreri indignate și tot felul de păreri roșii și verzi. O țară de psihopați – m-am alarmat.

La fel ca în „Procesul” lui Kafka, acuzatul nu înțelege de ce este vinovat.

Tragedia

Este tragic că animalele sunt ucise, fie ele oameni, vaci, porci, câini, șobolani, maimuțe, tigri, elefanți etc. Evident, în particular vorbim de tipuri diferite de animale, dar tragedia e aceeași. Omul, fiind superior encefalic celorlalte animale, vede uciderea semenilor ca o declarație de război (pentru că, evident, o ființă rațională nu se poate gândi la altceva). Este tragic că un copil de doar patru ani a murit din cauza unor leziuni severe provocate de un câine. Îmi imaginez că nu există durere fizică și psihică care să depășească ceea ce trăiește familia acelui copil. O mare parte din agitatorii de pe canelele de media sunt niște ipocriți, ajutați de fobii și complexe, agățându-se de acest caz pentru a-și satisface plăcerea virtuală de a instiga.

Continuare

Nu sunt de acord cu căsătoriile gay

MireasăEști liber să faci ce vrei și să-ți faci viața cum vrei, mai ales dacă poți. Ești liber să trăiești așa cum te-ai născut. Dacă ești gay și vrei să te căsătorești, fă-o!

Dacă ați citit bine titlul, mai fiți atenți o dată: nu sunt de acord cu niciun fel de căsătorie. Eu le spun „căsătoreli”, alții nunți (termenul religios/tradițional).

„Căsătorelile” – în purul lor stil românesc – sunt evenimente de fațadă, unde doi indivizi își adună o masă de oameni pentru a celebra faptul că vor dormi în același pat și vor folosi aceeași toaletă pentru următoarea perioadă (nedefinită numeric sau calendaristic) din viață. Știu, sunt indignat că nu „mă pot realiza în viață” și invidios pe restul care au făcut deja acest pas.
„Căsătoreala” este o ipocrizie, nu un eveniment sau o trăire unică în viață. E un cerc vicios. Unii se duc la „căsătoreli” doar ca alții să vină la „căsătorelile” lor sau ale rudelor lor și viceversa. Unii doar pentru asta trăiesc – își ocupă micile vieți cu aceste mici „bucurii”. Mici roboței care copiază, de la alți mici roboței, mici progrămele.

Tu dai atât, eu dau atât.

Ca orice eveniment care merită marcat de prieteni, dușmani și rude pentru cinstea, fericirea și prosperitatea noilor „căsătorei” trebuie ca fiecare să ofere… bani (sau cadouri, dar de preferat bani).
„Mica atenție” e ca o așchie în cur pentru invitați. Oare cât să dau? Oare cât dă ăla? Dacă aia dă mai mult decât mine? – curva naibii – Le dăm și noi cât ne-au dat și ei! Dragă, eu sunt biznismen, dau cel mai mult!
În orice caz, sunt doi gagii acolo care trebuie să îndeplinească câteva cerințe: să aibă contul mare. Ăia-s nașii, de obicei „oameni serioși”. Alte condiții pe care trebuie să le îndeplinească: să fie deja căsătoriți și să nu fie divorțați, că, de… poartă ghinion.
Unul din motivele pentru care trebuie strânși bani e „căsătoreala”. Acum inversați construcția alăturată.
Celălalt motiv e băutura proastă. Continuare

Revoltaţi, ignoraţi

Indignarea şi revolta sunt două forţe progresive; sunt sentimente reale. E bine. Vrem libertate şi vrem altceva.

Uitându-te la infecţii ăştia de la televizor, care filmează cu cadre strânse şi exagerează şi vor evenimente violente ca să poată să se agite cu microfoanele şi să curgă banii, vezi că tot ce e serios, în esenţă, indiferent cât de restrâns ar fi grupul care protestează, se transformă în circ. Sunt oameni nemulţumiţi, indignaţi, cu diverse probleme, fără ajutor, fără speranţă etc. Aceşti oameni au ieşit să ţipe, să transmită că vor altceva, să arate că au fost frustraţi.

Chiar dacă nu ai probleme financiare sau de orice altă natură, poţi, dacă vrei, să fii solidar cu cei care suferă sau cu cei care s-au săturat de nesimţire şi neghiobie.

Există totuşi unele probleme. Probleme ca: partidişti retardaţi, partidişti fomişti, partidişti oportunişti, microfoniste idioate, moderatoare monotipiste şi directori de comunicare imbecili. Mai există probleme ca: cetățeni turmentaţi de proşti ce sunt, studenţi uşor de influenţat cu patriotism şi bravi luptători pe Facebook şi Twitter, nostalgici cu steagul găurit fără nicio logică, naţionalişti şi habotnici care distorsionează ideea etc.

Nu e vorba de dat drepturi sau de dat locuri de muncă.  E vorba despre viitor, despre bun simţ şi respect.  Bine, mulţi cetăţeni ca cei descrişi mai sus sunt nişte roboţei care repetă sintagme pe care nu le înţeleg. Îi putem numi generic: solidari sau masă de manevră.

Esenţa se pierde. Televiziunile vor cât mai mulţi oameni în stradă, cât mai mult timp, până se întâmplă ceva despre care ei să poată trăncăni şi să curgă banii. Acelaşi lucru îl încearcă şi retarzii partidişti „din opoziţie”, dar cu un alt scop. Esenţa, ideea, este despre acei oameni care doresc cu adevărat o schimbare. E despre acei oameni care s-au estompat după o zi sau două de proteste.

Continuare

România. Explorează grădina cu gunoaie.

Probabil că aţi auzit de foarte multe ori expresia: „România e ţară frumoasă, păcat că e populată de oameni”. Eu cred că România e o ţară frumoasă, mediocră, cu un relief variat, păcat că e populată şi poluată de oameni idioţi. Gunoaie de ambele feluri, diverse. Pe drum, pe şosea, în trafic e la fel. Mulţi spun că dacă ar exista infrastructură modernă şi alte rahaturi, numărul accidentelor s-ar reduce. Total fals. Românul va rămâne la fel. El trebuie să fie erou de şosea şi vrea abonament la SMURD, de cele mai multe ori cu o singură utilizare.

Românul, în general, nu ştie să respecte câteva reguli esenţiale, de bază, pentru ca indivizii din jurul lui să trăiască (bine). Românul trebuie să arunce gunoaie peste tot, să se caţăre, să depăşească prosteşte, să se grăbească inutil, să scuipe, să consume ca prostul. Probabil că e captivant pentru turiştii fraieriţi să vină în România, să observe comportamentul şi nesimţirea multora dintre concetăţenii noştri dragi.

Ce ar trebui făcut ca România să arate civilizat şi să fie într-adevăr accesibilă turiştilor (români sau străini)?

  • Toalete publice foarte multe şi un sistem de întreţinere anexat.
  • Coşuri de gunoi plantate peste tot şi un serviciu de întreţinere anexat. Chestii desenate ca să le arate cum se aruncă la coşul de gunoi. Amenzi usturătoare, exponenţiale cu nesimţirea.
  • Drumuri mai bune. Trebuie să fii destul de idiot să conduci cu viteze mai mari de 120 de kilometri pe oră pe drumurile din România. Bine, există porţiuni de şosea prin Transilvania pe unde poţi circula decent, dar foarte puţin şi tot riscant.
  • Gestionarea eficientă şi actualizarea punctelor de interes turistic. De exemplu, în opinia mea, Transfăgărăşanul (DN7c) nu este deloc pregătit să primească turişti şi un flux atât de mare de automobile. E mizerabil, şoseaua este foarte deteriorată, lipsesc parcările cu desăvârşire.
  • Românii care fac o afacere din turism trebuie învăţaţi să vândă produsele şi să ofere servicii de calitate la preţuri mult mai mici.

Mi-au plăcut cum arată Braşov, Râşnov, Sibiu şi Târgu-Mureş.

Traseul pe care am călătorit: Botoşani – Piatra Neamţ – Praid – Sovata – Sfântu Gheorghe – Braşov – Moieciu – Câmpulung – Curtea de Argeş – Sibiu – Sighişoara – Târgu-Mureş – Reghin- Bistriţa – Vatra Dornei – Gura-Humorului-Suceava. Gunoaiele sunt doar de pe Transfăgărăşan. Nu am mai oprit prin parcări şi diverse locuri îmbâcsite cu gunoaie.

#

Continuare

Partidul

Bună ziua, România. Azi este 10 aprilie 2010, îţi duci povara în spate şi te mulţumeşti cu performanţa neputinţei în faţa Partidului.

Partidul, Partidul, Partidul. Cunoşti acest cuvânt. E fosilizat în crustele cicatricilor de pe tot corpul tău. Încă mai curge prin aste mâini un sânge de oameni de Partid. Încerc să dau dovezi la lume că în astă ţară – în fine, sfântă – Partidul nu se curmă, ci, mai degrabă, e mai viu şi mai puternic decât altădată.

Partidul trăieşte! Trăiască Partidul! Nu doar cu etimologia lui, ci sub implicarea unei metamorfoze. Partidul nu mai este gri sau, mă rog, roşu. Acum, Partidul este multicolor. E ca un televizor cu plasmă fabricat în China, de o firmă chineză, ambiguă şi necunoscută, cu director american. Partidul e la modă. Partidul e o blondă. Partidul e un peşte, cu care se hrăneşte Partidul cu motanul. Partidul are banul, Partidul are crucea, Partidul are roza, Partidul are doza.

Continuare