Cum să folosești Google+ în 4 pași.1. Creezi rapid contul (de cele mai multe ori fără atenția ta), mai băgat pe gât, mai băgat pe lângă.
2. Navighezi la „Account Management” (clic pe avatar, apoi „Account”)
3. Clic pe „Delete profile and remove related Google+ features”
4. Clic „Delete your entire Google profile”
Fă asta în fiecare zi! Google+ contează.
Google+. Serviciul de antrenament pentru ștergerea conturilor făcute la întâmplare.
Nu sunt un fan al proverbelor româneşti împrumutate, dar logica lui „râde ciob de oală spartă” se aplică perfect în acest caz pe care doresc să îl prezint mai jos. De acest subiect am mai scris aici şi nu e singular.
Dezvoltatorii de conţinut web de la realitatea.net, un sait emblemă al tuturor cârpelor de saituri de ştiri din spaţiul web românesc (gandul.info, stirileprotv.ro, antena3.ro, adevarul.ro etc.), citează un sait de spam, ziare.com, care citează o altă oală spartă, lastampa.it (pentru că designul web în Italia e praf).
Păi Coreea de Nord e o ţară cu nişte oameni destul de afectaţi psihic (obedienţii şi dragii conducători deopotrivă). O să trebuiască să treacă mult timp pentru a scăpa de înapoiere. Dar voi? Voi retarzilor? Când o să încetaţi cu prostia? Sunteţi ipocriţi.
Atâta timp cât aveţi nişte idioţi care gândesc pentru voi şi executaţi ce vor ei, şi lingeţi funduri, şi o sugeţi de la mizeriile de cancan.ro şi compania, şi o frecaţi la rece cu „bullshit-uri” pseudoştiinţifice, nutriționiste şi horoscopice, şi încărcaţi saitul cu tot felul de scripturi şi căcaturi de reclame diareice, vă rog, sugeţi-o şi ciocul mic. Sunteţi în aproximativ aceeaşi postură cu nord-coreenii. Aveţi un sait de căcat şi plin de căcat, creat după ideile şi imaginea unor oameni de căcat.
Cuvântul cheie, pentru voi keyword-ul, sclavilor, din fraza de mai sus este: căcat. Căcat spartan. Jurnalism digital dinamic actual pe naiba.
Blogtoşani e un blog de nişă care îşi propune să nişeze nişte blogări de prin fundul ţării la o ieşire în spaţiul extrablogosferic.
Dacă blogmeet-ul va fi la Ipoteşti, pentru a aplica la acest blogmeet, trebuie să îndeplineşti următoarele:
1. Să cunoşti reguli de supravieţuire în natură. Să ştii ce sunt ăia şerpilieni şi balaurieni. Să ştii să mănânci broaşte şi furnici.
2. Să fii din fundul ţării (care e de fapt capul ţării – ţară care de fapt nu e ţară, e doar un teritoriu de pe Pământ)
3. Să ai un blog sau să ştii să faci un grătar (da, cu foc)
4. La Botoşeni nu există aeroport cu vile pe lângă el, fată, deci nu ne putem deplasa cu aveonul sau elecopteru’. Se acceptă limuzină sau Q7.
Va fi ca la nuntă, cu băutură, cu femei, cu fotograf…
Eu, în acest moment, mă nişez. Dacă voi aveţi de gând să vă nişaţi, nişaţi-vă. Ne putem nişa toţi pe aceeaşi nişă, dar mai bine ne nişăm fiecare pe nişa lui. Nişa e apogeul!
Dacă nu vrei să te nişezi, rişti să rămâi nenişat. Dacă refuzi să te nişezi, îţi vor nişa alţii nişa. Fii inteligent! Nişează-te!
Treci pe nişă! Alege nişa!
Pentru cei care folosesc cuvântul nişă, fără logică, vă doresc, cu dragoste, să SGŢ PL!
În continuare, încă 5 articole interesante din revista Ştiinţă şi Tehnică. Continuare de aici.
Ateu militant, Dawkins este de părere că religia – orice religie! – este un fel de virus, cum sunt viruşii care afectează calculatoarele şi că nu trebuie nici măcar să stăm de vorbă cu creaţioniştii, pentru ca simpla discuţie cu ei le-ar legitima preocupările.
Voi începe cu cartea care, aşa cum veţi vedea, a stârnit furtuna. Este vorba despre „Of Pandas and People: The Central Question of Biological Origins” de Percival Davis şi Dean H. Kenyon, carte ce se încearcă a fi impusă în unele state americane în locul clasicelor manuale darwiniste. Din ea nu am reuşit să citesc decât atât cât este publicat pe net, respectiv primul capitol. Se vorbeşte acolo despre faimosul experiment al lui Stanley Miller din 1953.
Autopersiflându-se cu un umor încărcat cu amărăciune, în manuscrisul 2256, f. 46 verso, Eminescu scrie: „D. Mihalis Eminescu, vecinic doctorand în multe ştiinţi nefolositoare, criminalist în sensul prost al cuvântului, fost bibliotecar, când a şi prădat biblioteca (aluzie la învinuirile nedrepte ce i s-au adus – n.n.), fost revizor la şcoalele de fete, fost redactor en chef al foii vitelor de pripas şi al altor jurnale necitite colaborator” (publicată întâia oară de I. Scurtu). Oare începutul acestei aşa-zisei “autocaracterizări”, în care hazul lăcrimează, nu aminteşte de monologul cu care începe Faust de Goethe, unde eroul, după ce a studiat o viaţă întreagă ştiinţele şi filosofia, exclamă: “Şi-acum, biet nebun, stau fără rost / La fel de înţelept precum am fost.” (traducerea lui Ştefan Augustin Doinas).
Dacă nu putem gândi pentru noi, dacă nu suntem doritori să punem sub semnul întrebării autoritatea, atunci suntem doar nişte simple obiecte în mâinile celor care au puterea. Dar dacă cetăţenii sunt educaţi şi îşi formează propriile lor opinii, atunci cei aflaţi la putere lucrează pentru noi. Ar trebui, în fiecare ţară, să-i învăţăm pe copiii noştri metoda ştiinţifică şi motivele pentru o Declaraţie a Drepturilor Omului. Ele aduc o anumită decenţă, umilinţă şi spirit de comunitate. În lumea bântuită de demoni în care locuim în virtutea faptului că suntem oameni, aceasta ar putea fi tot ce mai stă între noi şi întunericul care ne înconjoară.
Puţini sunt cei ce sesizează faptul că suntem într-o plină revoluţie în tehnologie.
Ni se pare că schimbările ce se produc într-un ritm puternic accelerat sunt fireşti, sunt naturale. Dar, nu peste multa vreme, va trebui sa facem fata unor probleme pe care acum abia dacă le intuim.
Sursa articolelor: „Ştiinţă şi Tehnică”
Încep seria Best of pentru cele mai interesante şi informative articole apărute în Revista Ştiinţă şi Tehnică. În fiecare săptămână voi citi sau voi reciti, apoi voi publica câte 5 articole, aleatorii, din arhiva revistei Ştiinţă şi Tehnică.
Pus să răspundă la întrebarea dacă timpul este o mărime fizică, studentul spune că acesta este o “noţiune fizică elementară, bine înrădăcinată în mintea oamenilor”. Profesorul replică tranşant că: „Ei bine, în pofida a ceea ce tu numeşti o noţiune comună arhicunoscută, eu susţin că timpul, în sensul clasic, uzual, nu este o mărime fizică, fundamentală, aşa cum sunt spaţiul şi masa, ci dimpotrivă, timpul este o mărime fictivă, care nu are nici o corespondentă cu realitatea!“
Cea mai serioasă ameninţare a Bibliei este cea legată de asocierea dintre 666, cetatea Babilonului şi Fiara Apocalipsei. Fobia acesteia şi a sfârşitului omenirii a dus de-a lungul istoriei la apariţia unor adevărate crize milenariste de fiecare dată când se schimba prefixul mileniului. De aici şi până la apariţia unui şir întreg de aberaţii fanatico-religioase, tendenţioase şi cu tentă instigatoare, nu a fost decât un pas foarte mic.
Dispariţia dinozaurilor e un subiect inepuizabil şi de aceea revenim şi noi la el, fiindcă simularea pe computer a catastrofei planetare de la finele cretacicului a adus date noi.
Ni se oferă adesea judecaţi, pretins ştiinţifice, spunându-ni-se că acestea au valoare de adevăr. A fost de ajuns un cutremur în miez de noapte pentru ca, dupa aceea, să apară la televizor tot soiul de „specialişti” care ne spuneau ca ei ştiau de producerea lui cu multă vreme în urma. Ştiau asta citind în astre sau prin interpretarea propriilor lor viziuni. Din nefericire tipul acesta de informaţie, numită, în mod elegant, pseudoştiinţifică, proliferează pe canalele informative de la noi.
Anul 1905, 17 martie. Albert Einstein trimite spre publicare articolul său privind „producerea şi transformarea luminii”, articol care, 16 ani mai târziu, va fi cel invocat oficial pentru a i se acorda Premiul Nobel pentru Fizică. O săptămână mai târziu, pe 24 martie, la Amiens, în mijlocul familiei, se stinge, liniştit şi senin, Jules Verne.
Sursa articolelor: „Ştiinţă şi Tehnică”
