Arhive etichete: civilizaţie

Vagoane CFR, apropieri fără limite!

Am călătorit frecvent cu trenul în ultima perioadă și, recent, am fost și la București, mirificul oraș-capitală. Pe fiecare traseu au fost diferite tipuri de vagoane, dar în ultimul tip de vagon cu care am călătorit a fost un pic mai special. Atât de special, încât mă gândeam că îmi voi împletici picioarele cu o altă persoană care, poate, va urca de la Vaslui, dar din (să-i spunem) fericire, a urcat de la Tecuci.

Trenurile Iași-București (1662) și București-Iași (1663) au aceste tipuri de vagoane speciale, cu etaj, iar spațiul este economisit peste limita bunului simț. Patru fotolii puse față în față, câte două, cu un spațiu de aproximativ 30-40 de centimetri între ele. De exemplu, un controlor CFR nu încape în spațiul ăla dintre scaune. Poate cei de la CFR se așteptau ca noi să ne urcăm pe scaune, nu să ne așezăm pe ele.

„Cireașa de pe tort”, o dovadă de respect și confort, vagoanele sunt dotate cu baruri. Da, baruri! Baruri goale, nefolosite care ocupă spațiul economisit. Imagini, pentru cei care nu au trăit așa ceva pe propria piele, cu banii jos:
Vagoane CFR Vagoane CFR Vagoane CFR Vagoane CFR

 

 

 

Voi face reclamații, dar la ce ajută? Mi-ar plăcea să merg confortabil și în timp util în țara în care m-am născut, dar se pare că mulți sunt încă ocupați cu furatul: Ministerul Transporturilor, directorii CFR, angajații CFR, mai ales controlorii, și nu în ultimul rând mulți din oamenii care merg cu trenul și nu reușesc să priceapă civilizația.

Designerul vagoanelor și cei care au făcut achiziția vagoanelor ar trebui puțin chinuiți cu o drujbă, să le scurtăm puțin mâinile și picioarele.

Mii de mulțumiri, CFR!

Noul logo turistic al României

Dacă este ceva cu adevărat în neregulă în România, acel ceva reprezintă majoritatea românilor. Naiba să-i ia pe țigani și pe arabi, ungurii sunt de vină! E ceva ciudat, straniu, dar simplu de înțeles. Lipsa bunului simț, a respectului față de natură și de semeni sau alte ființe, complacerea în mizerie, nesimțire și ignoranță. E o problemă de afirmare a oamenilor care știu că trebuie să spună ceva atunci când văd lucruri în neregulă, dar se opresc analizând și calculând situația și lăsând realitatea neperturbată, în decădere.

Ca exemplificare, jucați rolul unui turist (român sau străin) în stațiunile de pe litoralul românesc. În momentul în care intri în Constanța ești întâmpinat de buruieni, gunoaie, case dărăpănate și un peisaj dezolant și comunist.

Oamenii sunt urâcioși și nepoliticoși. Orașele (stațiuni) sunt neîngrijite, mizere, dar pline cu mașini de lux, aroganță și melteni. Nu există igienă, dar există idioți care se pot înmulți și au făcut-o deja. Stau în hoteluri și pun manele la volum maxim la 7 dimineața.

Plaja arată urât. Am văzut cum arată o plajă curată. Arată fain. În România e dezastru. Gunoaie, mucuri de țigară, cutii de bere, sticle de bere, mucuri de țigară, pet-uri, scutece pline de căcat, mucuri de țigară etc.

Fără coșuri de gunoi, fără o firmă care să se ocupe de salubrizarea plajelor și a stațiunilor, fără educație civică și fără controale serioase, turismul în România va rămâne în timpul lui Ștefan cel Mare.

În concluzie, vă prezint noul logo al turismului Românesc. O frunză verde din plastic cu mucuri de țigară înfipte bine în nisipul pur românesc.

Cum traversăm strada

„Mic ghid în mai mulţi paşi siguri pentru a ajunge în siguranţă pe partea opusă a unei treceri de pietoni – universal, dar în special valabil pentru România”

Am asistat cu ceva timp în urmă, involuntar, la o lecţie de educaţie rutieră oferită de un tată alcoolic copilului său în timp ce traversau regulamentar strada, pe trecerea de pietoni, undeva în Iaşi, pe un bulevard.

Lecţia era simplă, nimic dificil:

„Uăi, maşânili trebui sâ oprească întotdeauna şâ tu sâ treşi. Ai înţăles?”

În urma acestei poveţe trebuie să tragem concluzia că unele lucruri sunt atât de simple în viaţă şi viaţa e alcool.

Aşa fac toţi. Iau în vizor trecerea de pietoni (uneori ghidaţi doar de instinct), bagă capul în pământ şi în pas agale de gazelă obosită încep să parcurgă zebra. Uneori ai impresia că oamenii ăştia s-au născut pentru a avea un singur drept: dreptul de a fi pietoni. Filozofie alimentată de: „tranversez pe zebră, fac ce vrea coaiele mele”.

Dar, cel mai mult îmi plac gagicile care n-au o legătură cu gravitaţia sau alte forţe care guvernează Universul. Când traversează strada, telefonul la ureche e, cum ar veni în limba română, un măst, privirea înainte şi trecerea de pietoni devine, instant, catwalk.

Maşinile trebuie să oprească! Da! Maşinile nu sunt conduse de oameni şi maşinile nu pot avea probleme. Ţineţi minte! Maşinile au inteligenţă artificială şi senzori pentru a se opri la timp, înainte de o trecere de pietoni.

Se face verde la semafor pentru pietoni? De fapt, semafoarele pun o bariera virtuală, imposibil de penetrat, deci treci cu capul în pământ, sigur pe tine. Da!

Într-o ţară în care conducătorii auto pot avea coeficientul de inteligenţă (IQ) sub 90 trebuiesc şi pietoni pe măsură. O turmă de şoferi şi o turmă de pietoni, ca la Animal Planet.

Partidul

Bună ziua, România. Azi este 10 aprilie 2010, îţi duci povara în spate şi te mulţumeşti cu performanţa neputinţei în faţa Partidului.

Partidul, Partidul, Partidul. Cunoşti acest cuvânt. E fosilizat în crustele cicatricilor de pe tot corpul tău. Încă mai curge prin aste mâini un sânge de oameni de Partid. Încerc să dau dovezi la lume că în astă ţară – în fine, sfântă – Partidul nu se curmă, ci, mai degrabă, e mai viu şi mai puternic decât altădată.

Partidul trăieşte! Trăiască Partidul! Nu doar cu etimologia lui, ci sub implicarea unei metamorfoze. Partidul nu mai este gri sau, mă rog, roşu. Acum, Partidul este multicolor. E ca un televizor cu plasmă fabricat în China, de o firmă chineză, ambiguă şi necunoscută, cu director american. Partidul e la modă. Partidul e o blondă. Partidul e un peşte, cu care se hrăneşte Partidul cu motanul. Partidul are banul, Partidul are crucea, Partidul are roza, Partidul are doza.

Continuare →