Arhive etichete: libertate

Un exemplu pentru Constituție

Mai jos, cei trei politicieni care au inițiat amendamentul din Constituția României care limitează libertatea și care nu este în acord cu drepturile omului.

Florica Cherecheş (PNL)

Grigore Crăciunescu (PNL)

Mircea Dolha (PNL)

Avem mai sus trei deputați din partea PNL (partid care ar trebui să scape de Liberal din coadă și să își adauge sufixul „-ist” la Național – ar fi mult mai corect așa, dar oricum cu nicio particularitate față de celelalte partide).

Florica CherecheșFlorica Cherecheș, o doamnă deputat care face politică pe principii creștine și patriotice, în niciun caz liberale. O doamnă politician care nu cred că înțelege prea bine politica liberală sau vreo filosofie vestică, fiind plină de clișee și de erori de logică în intenții. Iubește România din tot sufletul, dar are niște conflicte cu limba română.

Grigore CrăciunescuGrigore Crăciunescu, un domn deputat la fel de liberal ca doamna Cherecheș, mai creștin decât doamna Cherecheș, dar și urmărit penal pentru conflict de interese.

Mircea DolhaMircea Dolha, un domn deputat la fel de liberal și creștin ca ceilalți doi colegi, Nihil Sine Deo, mai deschis spre vestul păcătos. A uitat să-și plătească găzduirea.

Principiile liberale ar trebui să ia în considerare toți oamenii, indiferent de sex, religie, etnie, culoarea tricoului sau a ochilor.

În contrast, colegul lor, Varujan Pambuccian zice:

„Eu sunt atât de libertarian, consider că individul este mai important decât statul, decât orice. Trăim într-o ţară extrem de conservatoare, cu nişte instituţii care sunt, de fapt, forme arhaice de contracte comerciale, în care eu nu cred.”

Bine, nu e el un exemplu, dar mesajul trebuie apreciat.

Referințe la drepturi de autor pentru imagini:
www.facebook.com/mircea.dolha.7
www.facebook.com/craciunescugrigore
www.facebook.com/florica.chereches

Steve Wozniak – Internet freedoms at risk

Steve Wozniak to RT America on the future of Internet freedoms.

Dacă vezi acest text, atunci poate ai nevoie să instalezi Flash Player sau o actualizare la Flash Player.Flash Player se poate downloada de la Adobe. Această eroare mai poate apărea dacă URL-ul către obiectul embedded este greșită sau în caz de erori de conectivitate. Oferit de către XVE Various Embed.

Luna nu ţine cont de ACTA

Pentru că tot sunt la modă discuţiile despre căcatul de tratat internaţional ACTA.

Dragi politicieni idioţi, dragi corporatişti îndoctrinaţi, dragi altfel de proşti şi proaste care mai sunteţi printre ei,

permiteţi-mi să nu-mi cer voie să pun drept de autor pe faptul că am să urinez, la propriu, pe tratatul vostru şi pe toate legile „lumeşti” care sunt menite să controleze un mediu virtual, un canal liber şi o lume pe care voi nu o înţelegeţi, habar nu aveţi cum funcţionează sau despre ce e.

Luna nu ţine cont de ACTA. La fel, nici noi.

Credit foto: ©NASA APOD

La omul lăudat să nu te duci cu basculanta

Dacă cineva are dreptate, în legătură cu un fenomen, idee, fapt etc. de cel puţin două ori, nu înseamnă că are dreptate de fiecare dată, cu orice ocazie. Analiza faptului  „de a avea dreptate” poate fi de cele mai multe ori subiectivă, în funcţie de prejudecăţi şi de cultura generală a fiecărui individ care face această analiză. E, în general, o capcană.

Dacă cineva care este recunoscut ca autoritate, apogeu, geniu, într-un anumit domeniu emite sfaturi, ideologii, practici, nu înseamnă că toţi trebuie să îi urmeze, să îi asculte, să îi practice, să îi venereze sfaturile, dorinţele, ideile etc. De obicei, formatorii de opinie, dar nu doar ei, sunt „a pain in the brain”.

89

Am observat (nu acum, recent, mai demult) un clişeu, un model folosit de mulţi, un model prin care se referă la diverse aspecte sociale sau politice ale României, temporal, împărţit în două perioade: „înainte de ’89” şi „de după ’89”. Exemple:

1. Înainte de ’89 era un sistem comunist, fără credinţă etc. Bine, ce s-a întâmplat? Au murit necredincioşii între 31 decembrie 1989 şi 1 ianuarie 1990? Nu. Credincioşii erau şi înainte. Mai mult, mulţi jelesc sistemul, dar mai ales pe cel care a dispărut împreună cu o mână de copii şi oameni. Atât.

2. „Politica de azi suge”, „nu s-a mai întâmplat niciodată înainte de ’89”, „acesta este doar încă un exemplu despre cum decurg lucrurile în politica românească de după 1989”. În modelul simplificat, prieteni, sunt aceiaşi oameni şi acelaşi partid. Aceiaşi băieţi care ştiu multe chestii mecanic, profesori în „nşpe” ştiinţe, doctori în politici externe şi extra-externe care te pot pune la zid imediat cu nişte cunoştinţe solide (la propriu şi la figurat) şi profită de ignoranţa cu care-i hrănesc pe oameni prin diverse instrumente de propagandă subtilă.

După cum spuneam şi aici, cei care cred că  există un punct de reper ’89, după care ne orientăm în istoria acestui teritoriu, se înşală amarnic. E doar o iluzie, ca multe altele.

Poate că ’89 e doar o iluzie care a oferit o speranţă în acel moment. Acum, la 20 de ani distanţă, românilor le plac iluziile atât de mult încât şi-ar cumpăra o maşină de fabricat iluzii, ţepe etc.

Pe baza imaginii de mai sus îmi imaginez un dialog:

În noaptea trecerii dintre ani, spre 1990, Veronica şi Marcel cinstesc:

– Veronica, dragă, nu vom mai fi dihori-atei-comunişti, câh. În sfârşit! 4, 3, 2…

– Suntem un neam de creştini ortodocşi, dragă Marcel! Avem atâtea de făcut: biserici, troiţe, de plantat cruci peste tot, de redenumit spitale şi şcoli cu nume de sfinţi.

[Notă  teatrală: şi acum, în fundal, încep să cânte Scorpions]

„Take me to the magic of the moment on a glory night, where the children of tomorrow dream away in the wind of change”.

În legătură cu acest subiect:

Comunism ortodox – noua lege şi ordine de fapt, de BlindGirl

Comunismul n-a murit, de TLP