Se pare că m-am înșelat când am crezut că sacoșele de plastic din campaniile electorale au dispărut. Am pescuit o sacoșă dintr-un lac. Subiectul acesta are și un precedent: relații publice eșuate.
Oare când vor înțelege să facă lucruri într-adevăr bine făcute? Nu mă refer în niciun caz la produse electorale cu branding.
Trei situații
1. Oamenii serioși (căsătoriți, realizați, care au copii care urlă prin hipermarket-uri, mămici și tătici de Facebook, miresici, antreprenori, tot felul de valoroși), care iubesc bătrânii (oameni simpli de la țară, credincioși etc).
2. Bătrânii, oameni simpli de la țară, credincioși, care au trecut prin mai multe sisteme politice și episoade istorice, dar care au rămas simpli, care n-au schimbat țara mai mult decât puțoii și pițipoancele tinere din ziua de azi.
3. Puțoii și pițipoancele din ziua de azi care deranjează și oamenii serioși și bătrânii simpli de la țară, care nu știu nimic și care n-au niciun viitor, identificați de-a lungul perioadelor istorice ca fiind „tinerii din ziua de azi”.
Cele 3 categorii au ceva în comun: se iubesc unii pe alții, awww!
Oamenii serioși cunosc unul sau doi puțoi luzări de care au grijă, au bunici prin coclauri uitate de lume pe care și-i aduc aminte de două ori pe an sau mai puțin. Bătrânii au copii în rândul oamenilor serioși și nepoți, puțoi și pițipoance, deranjanți și fără viitor. Puțoii și pițipoancele au unchi și mătuși, oameni serioși, și bunici ale căror poze le șăruiesc pe Facebook (alături de mesaje din Petre Țuțea sau mimul de Dan Puric).
Ce mai au în comun aceste 3 categorii? Se urăsc unii pe alții.
Oamenii serioși vor vorbi cu respect și cu patos despre oamenii simpli de la țară, despre bunici și despre tradițiile frumoase ale satului românesc, dar analfabeții ăia înapoiați cu veceu în curte și cu batic pe cap votează cu Ponta. Pentru oamenii serioși, puțoii și pițipoancele sunt atât de nesemnificativi încât nici nu merită atenția pentru ca sentimentul de ură să se poată iniția și nici nu se gândesc că ei au fost odată puțoi sau pițipoance.
Bătrânii țin foarte mult la copiii lor plecați la oraș, care-s realizați și care au ultimele modele de SUV-uri, pe care le parchează pe trotuare sau pe trecerile de pietoni, dar nemernicii ăia de la oraș sunt prea ocupați și prea fandosiți pentru a înțelege importanța istorică a votului pentru candidatul care promite pensia mai mare și care e cel mai român dintre români, nu neamț sau, „Doamne-Maica-Domnului”, păgân. Nepoții ăia, puțoii și pițipoancele, mofturoșii ăia sclifosiți, putorile alea ordinare? Ăia știu să voteze?
Puțoii și pițipoancele urăsc pe toată lumea. E un mod de viață. E o atitudine. E ca o copertă de Facebook care zice: fuck off! Trebuie să exprimi ce simți, bitch!
Vine perioada aia când miroase a căcat mai mult decât de obicei, când ipocriții, cretinii și formatorii de opinii scot fundul la produs material.
Traian Băsescu a făcut apel la religie, creștinism și prostime. Crin Antonescu a făcut apel la religie, Biblie, creștinism, Petre Țuțea și Tudor Chirilă. Deși e cam același lucru, a făcut ceva greșit (doar Internetul știe de Petre Țuțea și Tudor Chirilă). Mircea Geoană a făcut apel la religie, creștinism și patriarhul BOR. Toți, același căcat.
Acum, e rândul lui Victor Ponta. Aceeași strategie, același căcat, aceeași ipocrizie. Pute! Victor Ponta este chintesența ipocriziei și a eșecului, dar mai ales este chintesența celor trei de mai sus: Traian Băsescu, Crin Antonescu și Mircea Geoană. În plus, tătucul necredincios al PSD și sfântul porumbel cu dungi veghează asupra clonei.
Această lucrare necurată este plagiată.
Ăștia, pur și simplu, când sunt în campanie, nu se mai satură de naționalism și creștinism.
Bonus, se joacă și cartea cu superstiții. Cât de jegos să fii să faci așa ceva? Aparent, piarismul s-a născut când românul a spus că îți poartă noroc dacă o cioară s-a căcat pe tine.
Mai jos, cei trei politicieni care au inițiat amendamentul din Constituția României care limitează libertatea și care nu este în acord cu drepturile omului.
Florica Cherecheş (PNL)
Grigore Crăciunescu (PNL)
Mircea Dolha (PNL)
Avem mai sus trei deputați din partea PNL (partid care ar trebui să scape de Liberal din coadă și să își adauge sufixul „-ist” la Național – ar fi mult mai corect așa, dar oricum cu nicio particularitate față de celelalte partide).
Florica Cherecheș, o doamnă deputat care face politică pe principii creștine și patriotice, în niciun caz liberale. O doamnă politician care nu cred că înțelege prea bine politica liberală sau vreo filosofie vestică, fiind plină de clișee și de erori de logică în intenții. Iubește România din tot sufletul, dar are niște conflicte cu limba română.
Grigore Crăciunescu, un domn deputat la fel de liberal ca doamna Cherecheș, mai creștin decât doamna Cherecheș, dar și urmărit penal pentru conflict de interese.
Mircea Dolha, un domn deputat la fel de liberal și creștin ca ceilalți doi colegi, Nihil Sine Deo, mai deschis spre vestul păcătos. A uitat să-și plătească găzduirea.
Principiile liberale ar trebui să ia în considerare toți oamenii, indiferent de sex, religie, etnie, culoarea tricoului sau a ochilor.
În contrast, colegul lor, Varujan Pambuccian zice:
„Eu sunt atât de libertarian, consider că individul este mai important decât statul, decât orice. Trăim într-o ţară extrem de conservatoare, cu nişte instituţii care sunt, de fapt, forme arhaice de contracte comerciale, în care eu nu cred.”
Bine, nu e el un exemplu, dar mesajul trebuie apreciat.
Referințe la drepturi de autor pentru imagini:
www.facebook.com/mircea.dolha.7
www.facebook.com/craciunescugrigore
www.facebook.com/florica.chereches
De la „Comisia de revizuire a Constituției”, România, anul 2013.
Care este diferența între: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.” și „Familia, elementul natural şi fundamental al existenţei dezvoltării societăţii, se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie.” (Al doilea text este propus de Biserica Ortodoxă Română pentru Constituție)
În esență este același text, dar mai îmbârligat.
Ce facem cu fiul lui Dumnezeu, fraților? E al Tatălui sau al Mariei? El este de fapt Tatăl? Copilul este propriul Său Tată? Uau! Ce facem „preoți cu crucea-n frunte”, vrem Împărăția din Ceruri sau cea de pe Pământ?
De ce „Familia” nu se bazează pe uniunea liber consimțită între o femeie și un bărbat? Ce este căsătoria? Dacă o femeie și un bărbat nu pot face copii? Dacă două femei pot crește și pot sprijini educația unui copil într-un mod în care o femeie mai puțin inteligentă și un bărbat alcoolic și cu porniri violente nu pot avea grijă de cei trei copii pe care i-au făcut unul după altul? Ce este familia? Ce facem cu copiii din centrele de plasament? Ei nu sunt o familie? Cât de înapoiați puteți fi și cât de constrânși de Biserică? Ce caută chestia asta în Constituție? Amanții, domnilor și doamnelor? Nu fac parte din familie? Poate trebuie trecut în constituție și faptul că indivizii trebuie să fie monogami și să aibă o singură religie. Ia, băgați!
Nu cred că politicienii trebuie să se atingă de libertatea oamenilor în halul ăsta.
Și, încă o dată despre drapel.
Și atunci Dumnezeu ar fi spus: „Să fie săraci, bogați și clasă de mijloc!”
Indignarea şi revolta sunt două forţe progresive; sunt sentimente reale. E bine. Vrem libertate şi vrem altceva.
Uitându-te la infecţii ăştia de la televizor, care filmează cu cadre strânse şi exagerează şi vor evenimente violente ca să poată să se agite cu microfoanele şi să curgă banii, vezi că tot ce e serios, în esenţă, indiferent cât de restrâns ar fi grupul care protestează, se transformă în circ. Sunt oameni nemulţumiţi, indignaţi, cu diverse probleme, fără ajutor, fără speranţă etc. Aceşti oameni au ieşit să ţipe, să transmită că vor altceva, să arate că au fost frustraţi.
Chiar dacă nu ai probleme financiare sau de orice altă natură, poţi, dacă vrei, să fii solidar cu cei care suferă sau cu cei care s-au săturat de nesimţire şi neghiobie.
Există totuşi unele probleme. Probleme ca: partidişti retardaţi, partidişti fomişti, partidişti oportunişti, microfoniste idioate, moderatoare monotipiste şi directori de comunicare imbecili. Mai există probleme ca: cetățeni turmentaţi de proşti ce sunt, studenţi uşor de influenţat cu patriotism şi bravi luptători pe Facebook şi Twitter, nostalgici cu steagul găurit fără nicio logică, naţionalişti şi habotnici care distorsionează ideea etc.
Nu e vorba de dat drepturi sau de dat locuri de muncă. E vorba despre viitor, despre bun simţ şi respect. Bine, mulţi cetăţeni ca cei descrişi mai sus sunt nişte roboţei care repetă sintagme pe care nu le înţeleg. Îi putem numi generic: solidari sau masă de manevră.
Esenţa se pierde. Televiziunile vor cât mai mulţi oameni în stradă, cât mai mult timp, până se întâmplă ceva despre care ei să poată trăncăni şi să curgă banii. Acelaşi lucru îl încearcă şi retarzii partidişti „din opoziţie”, dar cu un alt scop. Esenţa, ideea, este despre acei oameni care doresc cu adevărat o schimbare. E despre acei oameni care s-au estompat după o zi sau două de proteste.
Obosiţii ăştia care apar în presa asta obosită, de căcat, care se numesc generic şi sportiv: „putere” şi „opoziţie”, trebuie să dispară împreună cu gagii ultra-religioși care influenţează viaţa şi deciziile acestei ţări. Trebuie scoşi, pe rând sau la pachet, de gulere, cu şuturi în fund şi înlăturaţi de la orice fel de activităţi care implică gestionarea lucrurilor esenţiale (lucruri pe care nu sunt în stare să le facă) până la lucruri complicate (lucruri pe care nu au apucat să le facă din cauză că nu reuşesc să depăşească pasul lucrurilor esenţiale).
În doi ani nu mai vreau să aud de Geoană, Băsescu, Iliescu, Antonescu, Voiculescu, Udrea, Boc, toți obosiţii din P-DL, toţi obosiţii din PNL, toţi obosiţii din PSD, toţi obosiţii aflaţi în acest moment într-un partid politic sau într-o funcţie de conducere la nivel guvernamental sau instituţional.
Gagii ăştia-s nişte jucători ai unui sport numit politică eşuată. Cunosc totul despre nimic şi se îndreaptă toţi spre nicăieri (loc de unde pleacă şi loc în care ajung). Fiecare dintre ei trebuie umilit şi eliminat de pe scenă.
Vă aşteptaţi la un ajutor divin sau kriptonian? Ghiciţi ce…
