Mândru coasa mânuieşte,
Parcă zici că prinde peşte.
Şi când vezi că-i aşa mic,
Parca-i vrea să-l prinzi un pic.
Puşca-i şi cureaua-i lată
Vrea-vei să le foloseşti, pe rând,
Una să i-o prinzi de gât,
Cu cealaltă să-i tragi ţeapă.
Arhive etichete: lirică
Poezii ştiinţifice
În aceste poezii descoperim o realitate a zilelor noastre, când explicaţiile ştiinţifice ale fenomenelor sau tehnologiilor utilizate nu sunt înţelese sau sunt combătute cu argumente stupide. Vă rog, citiţi:
Roata Morii
Stăteam pe gânduri, eu şi gloata.
La roata morii ne uitam
Şi de-n zadar ne frământam,
Că de-adevăr noi tot nu dam:
De ce să-nvârte roata?
—”Păi, nu-nţelegi tu româneşte?
—Vezi scocul?”—”Văd.”—”Şi ce-i pe scoc?”
—”E apă.” —”Bun! Stă apa-n loc?”
—”Ba vine.” —”Ei, acum cioc-poc
Şi roata să-nvârteşte!”
Moraru-şi scutură luleaua
Râzând. Avea el azi ce-avea
Căci alte-dăţi când ne vedea
În jurul morii ne făcea
Primire cu nuiaua.
Eram voioşi că sta s-asculte
Şi ne spunea ce e, ce nu-i.
Dar cum era puţin năprui
Făcea ca din cioc-pocul lui
Să nu-nţelegem multe.