Arhive etichete: mit

Vinul, acest aliment medicamentos

VinFără a dori să-i insult ştiinţa domnului Cotea şi fără a fi răuvoitor cu natura, îmi permit să pun la îndoială argumentele care mă inundă când ajung la ţară sau într-o conversaţie cu fanii băuturii miraculoase, despre care am auzit că este aliment, medicament şi afrodiziac. Vinul, se zice că, ar avea proprietăţile menţionate anterior, dar se mai zice că nu e deloc băutură alcoolică. La fel ca şi palinca ardelenilor, vinul are toate proprietăţile unui lichid miraculos, vindecător sau prevenitor de boli.

Am mai întâlnit de multe ori concepţiile populare potrivit cărora o gamă largă de plante au acest efect miraculos, dar nedovedit, fiind prevenitoare de boli. De exemplu, de mic mi s-a băgat în cap că trebuie să mănânc usturoi, că ar fi unul dintre acele plante care are un efect preventiv şi imunizant împotriva bolilor. Trageţi şi voi concluzia unde îşi are rădăcinile această credinţă despre usturoi, pentru că eu vorbeam de vin.

Pe tema vinului umblă câteva prejudecăţi, prin oraşe şi prin sate, prin cămine şi palate, cum că este aliment şi oamenii spun frecvent: „Vinul nu este alcool, de mâncare nu duci dor. Vinul este aliment, bei până ajungi ciment.”

Altă vorbă din bătrâni spune că, la pas de seară, dacă bei o cănişoară de vin roşu, ghiurghiuliu, pe femeie-o ţii târziu.

Dintre toate credinţele populare, aceste superstiţii despre vin, eu nu am văzut demonstrat decât contrariul. Creierul omului băutor de vin se transformă, oferindu-i acestuia, după predispoziţia, educaţia şi psihologia individului, o imaginaţie mai bogată şi o perspectivă mai largă, o moleşire sau o stare de euforie, respectiv o perspectivă mai restrânsă a umanităţii şi imaginaţie animalică, primitivă.

Îmi place vinul, beau ocazional, dar nu îi atribui niciun efect miraculos, nicio putere supranaturală. Vinul este doar rezultatul unui proces prin care strugurii ajung în Raiul strugurilor. Da, mă refer la beci. Ăla-i Iad? Ah… scuze.

Bonus: „nişte cercetători au realizat cel mai sănătos vin din lume, în Spania”. Noua religie a vinului făcător de minuni.

Eu, în timp ce scriam această însemnare, doar degustam puţin vin roşu şi ascultam Toamna de Vivaldi.

Ştiinţă şi Tehnică – Best of (I)

Încep seria Best of pentru cele mai interesante şi informative articole apărute în Revista Ştiinţă şi Tehnică. În fiecare săptămână voi citi sau voi reciti, apoi voi publica câte 5 articole, aleatorii, din arhiva revistei Ştiinţă şi Tehnică.

Ştiinţă şi Tehnică - Aprilie 2005

1. Timpul, o mărime fizică?

(Martie, 2004)

Pus să răspundă la întrebarea dacă timpul este o mărime fizică, studentul spune că acesta este o “noţiune fizică elementară, bine înrădăcinată în mintea oamenilor”. Profesorul replică tranşant că: „Ei bine, în pofida a ceea ce tu numeşti o noţiune comună arhicunoscută, eu susţin că timpul, în sensul clasic, uzual, nu este o mărime fizică, fundamentală, aşa cum sunt spaţiul şi masa, ci dimpotrivă, timpul este o mărime fictivă, care nu are nici o corespondentă cu realitatea!“

2. 666 – număr magic…

(Aprilie, 2005)

Cea mai serioasă ameninţare a Bibliei este cea legată de asocierea dintre 666, cetatea Babilonului şi Fiara Apocalipsei. Fobia acesteia şi a sfârşitului omenirii a dus de-a lungul istoriei la apariţia unor adevărate crize milenariste de fiecare dată când se schimba prefixul mileniului. De aici şi până la apariţia unui şir întreg de aberaţii fanatico-religioase, tendenţioase şi cu tentă instigatoare, nu a fost decât un pas foarte mic.

3. Au fost o dată dinozaurii…

(Aprilie, 2004)

Dispariţia dinozaurilor e un subiect inepuizabil şi de aceea revenim şi noi la el, fiindcă simularea pe computer a catastrofei planetare de la finele cretacicului a adus date noi.

4. Ştiinţă şi adevăr

(Octombrie, 2004)

Ni se oferă adesea judecaţi, pretins ştiinţifice, spunându-ni-se că acestea au valoare de adevăr. A fost de ajuns un cutremur în miez de noapte pentru ca, dupa aceea, să apară la televizor tot soiul de „specialişti” care ne spuneau ca ei ştiau de producerea lui cu multă vreme în urma. Ştiau asta citind în astre sau prin interpretarea propriilor lor viziuni. Din nefericire tipul acesta de informaţie, numită, în mod elegant, pseudoştiinţifică, proliferează pe canalele informative de la noi.

5. Jules Verne, omul care a devenit un mit

(Decembrie, 2005)

Anul 1905, 17 martie. Albert Einstein trimite spre publicare articolul său privind „producerea şi transformarea luminii”, articol care, 16 ani mai târziu, va fi cel invocat oficial pentru a i se acorda Premiul Nobel pentru Fizică. O săptămână mai târziu, pe 24 martie, la Amiens, în mijlocul familiei, se stinge, liniştit şi senin, Jules Verne.

Sursa articolelor:  „Ştiinţă şi Tehnică”