Arhive categorii: Dezvoltare

Înapoi la școală, să ai mintea goală

Învăţământul românesc niciodată nu a fost bun. În cazul în care eşti convins că a fost bun vreodată, ai doar o melancolică impresie. Copiii au nevoie de un viitor altfel.

Stimaţi şi dra(g)(c)i profesori, nu mă adresez doar unora dintre dumneavoastră, cu o mentalitate îmbâcsită de lene de gândire și fără chef de interactivitate educaţională, ci tuturor.

Nu plictisiţi copiii cu clişee, informaţii fără sens şi aberaţii. Nu obligaţi copiii să înveţe fără logică.  Nu forţaţi copiii să memoreze doar pentru că „aşa se face şi aşa trebuie”. Stârniți curiozitatea, motivați gândirea critică și recompensați creativitatea.

Ajutați copiii să critice autoritatea. Ajutați copiii să cunoască respectul faţă de ceilalți și față de opțiunile celorlalți. Ajutați copiii să cunoască lumea și realitatea înconjurătoare într-un mod cât mai obiectiv. Ajutați copiii să devină buni și foarte buni.

Nu reforma, nu uniforma, nu imnul, nu drapelul, nu icoanele, nu notele mici și nu pedepsele îi fac pe copii buni, inteligenţi, performanţi etc.

Vă mulţumesc.

Dacă vezi acest text, atunci poate ai nevoie să instalezi Flash Player sau o actualizare la Flash Player.Flash Player se poate downloada de la Adobe. Această eroare mai poate apărea dacă URL-ul către obiectul embedded este greșită sau în caz de erori de conectivitate. Oferit de către XVE Various Embed.

ASUS Padfone

Sau cum poţi produce atrocităţi tehnologice, în cursa idioată de copiat iPad.

ASUS are produse foarte bune, dar ceva lipseşte. Poate că e conducerea de boşorogi chinezi sau poate sunt alţi factori, dar cu siguranţă ceva le lipseşte.

  • Denumirea produselor cu coduri de gen P8Z68, VW246H sau U Series. Bine, au şi produse cu nume de cod mai reuşit, ca: Vento, produsele de la Republic of Gamers.
  • Tendinţa unui design din ce în ce mai urât şi tipic chinezesc.
  • Prezentări şi reclame pentru idioţi.
  • Produc prea multe serii din fiecare categorie de dispozitive, cu prea multe opţiuni, porturi şi fire, în loc să creeze produse puţine şi cu personalitate.

Viitorul nu e prea frumos pentru ASUS.

Bacalaureatul

Dazed and Confused (1993) - Bacalaureatul

Bacalaureatul este un căcat. Bacalaureatul are aceeaşi relevanţă ca horoscopul zilnic şi opinia madmoazelelor de liceu despre gătitul ouălor de struţ. Bacalaureatul este una din infecţiile sistemului educaţional din România. O rămăşiţă, o epavă, o vomă. Bacalaureatul reprezintă umilinţa prin care unii copii trebuie să treacă pentru ca unii profesori să-şi poată întreţine importanţa de sine şi vila pe care vor să o termine mai repede, undeva în afara oraşului. Bacalaureatul este un circ anual cu asistenţă naţională. Mai mult, reprezintă şansa de laudă, de faimă, a unor părinţi cu plodul lor geniu; geniu de cartier. Vecinii bârfesc, rudele bârfesc.

Bacalaureatul este, la fel ca sistemul educaţional din România, o latrină, un carnagiu, o boală mintală. Şcolile din România trebuie regândite. Şcolile din România reprezintă frauda, frica, nepotismul, şpaga, copiatul, violenţa, ambiguitatea, neprofesionalismul, eşecul, vechiul şi prostia. Şcolile din România nu îi învaţă pe copii pentru viitor, ci pentru trecut. Există foarte puţini profesori vizionari, creativi şi care să înţeleagă cu adevărat despre ce e vorba în realitate.

Articole, știri, reportaje despre cum au picat elevii bacalaureatul sunt toate eronate. Jurnaliştii, înrudiţi cu cimpanzeii fiind, nu prea înţeleg despre ce e vorba sau sunt dresaţi să înţeleagă exact ce trebuie să înţeleagă.  Jurnaliştii s-au umezit repede şi au început să fete articole, în multe cazuri exprimându-se genial-genital prin sintagma „examenul maturităţii”. Clişee, prejudecăţi şi minţi închise. Jurnaliştii sunt nişte muşte obosite de la atâta miros de căcat cât inspiră şi produc în fiecare zi.

Bacalaureatul, la fel ca stagiul militar, nunta şi botezul, este un obicei inventat de nişte gagii care au spus, relativ: „Este un eveniment foarte important din viaţa ta, trebuie să-l simţi, să-l trăieşti, să-ţi aduci aminte de el, fie că e tragic sau fericit. Este un eveniment la care participă foarte mulţi, dar tu te simţi cel mai important. Este o amăgire, dar tu oricum nu ai să fii atent să înţelegi ce se întâmplă. Este un circ.”

Nu rata ocazia să înveţi ceva nou. Învaţă în fiecare zi.

Dacă vezi acest text, atunci poate ai nevoie să instalezi Flash Player sau o actualizare la Flash Player.Flash Player se poate downloada de la Adobe. Această eroare mai poate apărea dacă URL-ul către obiectul embedded este greșită sau în caz de erori de conectivitate. Oferit de către XVE Various Embed.

Cum traversăm strada

„Mic ghid în mai mulţi paşi siguri pentru a ajunge în siguranţă pe partea opusă a unei treceri de pietoni – universal, dar în special valabil pentru România”

Am asistat cu ceva timp în urmă, involuntar, la o lecţie de educaţie rutieră oferită de un tată alcoolic copilului său în timp ce traversau regulamentar strada, pe trecerea de pietoni, undeva în Iaşi, pe un bulevard.

Lecţia era simplă, nimic dificil:

„Uăi, maşânili trebui sâ oprească întotdeauna şâ tu sâ treşi. Ai înţăles?”

În urma acestei poveţe trebuie să tragem concluzia că unele lucruri sunt atât de simple în viaţă şi viaţa e alcool.

Aşa fac toţi. Iau în vizor trecerea de pietoni (uneori ghidaţi doar de instinct), bagă capul în pământ şi în pas agale de gazelă obosită încep să parcurgă zebra. Uneori ai impresia că oamenii ăştia s-au născut pentru a avea un singur drept: dreptul de a fi pietoni. Filozofie alimentată de: „tranversez pe zebră, fac ce vrea coaiele mele”.

Dar, cel mai mult îmi plac gagicile care n-au o legătură cu gravitaţia sau alte forţe care guvernează Universul. Când traversează strada, telefonul la ureche e, cum ar veni în limba română, un măst, privirea înainte şi trecerea de pietoni devine, instant, catwalk.

Maşinile trebuie să oprească! Da! Maşinile nu sunt conduse de oameni şi maşinile nu pot avea probleme. Ţineţi minte! Maşinile au inteligenţă artificială şi senzori pentru a se opri la timp, înainte de o trecere de pietoni.

Se face verde la semafor pentru pietoni? De fapt, semafoarele pun o bariera virtuală, imposibil de penetrat, deci treci cu capul în pământ, sigur pe tine. Da!

Într-o ţară în care conducătorii auto pot avea coeficientul de inteligenţă (IQ) sub 90 trebuiesc şi pietoni pe măsură. O turmă de şoferi şi o turmă de pietoni, ca la Animal Planet.

Blocaţi în trecut

Buclă infinită în Moldova lui Ştefan, al treilea atlet al lui Hristos.

Înaintăm pe acest meleag desăvârşit ca în vremurile absolut glorioase şi ultra-măreţe ale lui Ştefan cel Gigant de Mare. Vă deranjez, opţional, cu o mică constatare, tăind Moldova în două din Est până în Răsărit, fără alte puncte cardinale sau solar-orientative: trebuie să începem să construim şi cetăţi.

Norod avem? Avea şi Ştefan.

Biserici avem? Ştefan ar fi invidios.

Ne trebuie cel puţin o cetate? Ştefan avea.

În schimb, Ştefan nu avea Mall-uri. Nu avea.

Vă trimit gânduri din trecut, aici unde bisericile sunt puncte de reper, puncte cardinale, turistice, strategice, puncte, puncte.

De ce oare „spunea” Ştefan al III-lea că Moldova nu e a lui? Observ că a rămas a lui.

Analiză pe muzică de mişcare socială

Am observat un nou curent muzicologic, care se dezvoltă, în creaţiile audio româneşti. Băieții ăştia, emeriţi eminemi, o dau, rimă după rimă, cu substanţă naţională şi socială. Muzica trebuie să elibereze oamenii de clişee şi limite. Muzica trebuie să creeze stări şi să unească oameni. Eu observ doar o injecţie politică „stângace” în toate manelele dispersate de cântăreţii şi cântăreţele de mai jos. Ah, mai nou, nu se mai ascultă manele versiunea 1, ci manele versiunea 2. S-a emancipat românii, se ştie!

Continuare