Se pare că m-am înșelat când am crezut că sacoșele de plastic din campaniile electorale au dispărut. Am pescuit o sacoșă dintr-un lac. Subiectul acesta are și un precedent: relații publice eșuate.
Oare când vor înțelege să facă lucruri într-adevăr bine făcute? Nu mă refer în niciun caz la produse electorale cu branding.
Mulți vor râde perfid și vor spune că lucrurile făcute altfel, care arată bine și frumos – cu atenție la detalii, fără compromisuri -, sunt doar niște chestii fandosite, niște mofturi inutile și niște pierderi de timp sau de bani.
Vor spune că trebuie să faci cum fac toți, că așa trebuie, și să nu te complici să faci lucruri altfel sau să îți dorești lucruri altfel.
Totuși, în momentul în care le arăți că se poate și se obișnuiesc ei înșiși cu aceste lucruri și practici, situația se schimbă… Unii înțeleg, acceptă și învață, alții devin mai mârșavi.
Drepturi imagine: GFDA
The Endless River, ultimul album Pink Floyd, este cel mai bine vândut album din România.
Pink Floyd au menționat acest lucru joi, 20 noiembrie, într-o însemnare pe pagina oficială de Facebook.
Pentru că e-Commerce în România și pentru că design. Noi ăștia care lucrăm cu aceste tehnologii avem nevoie de o evoluție. Pentru că 50 lei sună mai bine decât 50 RON sau 50 de lei (care sunt incorecte), iar acel spațiu poate fi economisit într-un singur caracter.
V-ați întrebat de ce moneda românească nu are un simbol propriu, la fel ca Euro (€) sau Dolarul ($)? Eu m-am întrebat și m-am lovit deseori de problema spațiului mai ales în designul web.
Public pe această cale o propunere a mea, personală, pentru acest simbol și voi face o cerere către Banca Națională a României să ia în considerare acest lucru.
Leul va rămâne printre noi o perioadă bună de timp și trebuie să îi dăm o imagine mai bună.
Pentru reprezentarea grafică am utilizat, evident, litera L și simbolul tilda (~). Păreri?
Trei situații
1. Oamenii serioși (căsătoriți, realizați, care au copii care urlă prin hipermarket-uri, mămici și tătici de Facebook, miresici, antreprenori, tot felul de valoroși), care iubesc bătrânii (oameni simpli de la țară, credincioși etc).
2. Bătrânii, oameni simpli de la țară, credincioși, care au trecut prin mai multe sisteme politice și episoade istorice, dar care au rămas simpli, care n-au schimbat țara mai mult decât puțoii și pițipoancele tinere din ziua de azi.
3. Puțoii și pițipoancele din ziua de azi care deranjează și oamenii serioși și bătrânii simpli de la țară, care nu știu nimic și care n-au niciun viitor, identificați de-a lungul perioadelor istorice ca fiind „tinerii din ziua de azi”.
Cele 3 categorii au ceva în comun: se iubesc unii pe alții, awww!
Oamenii serioși cunosc unul sau doi puțoi luzări de care au grijă, au bunici prin coclauri uitate de lume pe care și-i aduc aminte de două ori pe an sau mai puțin. Bătrânii au copii în rândul oamenilor serioși și nepoți, puțoi și pițipoance, deranjanți și fără viitor. Puțoii și pițipoancele au unchi și mătuși, oameni serioși, și bunici ale căror poze le șăruiesc pe Facebook (alături de mesaje din Petre Țuțea sau mimul de Dan Puric).
Ce mai au în comun aceste 3 categorii? Se urăsc unii pe alții.
Oamenii serioși vor vorbi cu respect și cu patos despre oamenii simpli de la țară, despre bunici și despre tradițiile frumoase ale satului românesc, dar analfabeții ăia înapoiați cu veceu în curte și cu batic pe cap votează cu Ponta. Pentru oamenii serioși, puțoii și pițipoancele sunt atât de nesemnificativi încât nici nu merită atenția pentru ca sentimentul de ură să se poată iniția și nici nu se gândesc că ei au fost odată puțoi sau pițipoance.
Bătrânii țin foarte mult la copiii lor plecați la oraș, care-s realizați și care au ultimele modele de SUV-uri, pe care le parchează pe trotuare sau pe trecerile de pietoni, dar nemernicii ăia de la oraș sunt prea ocupați și prea fandosiți pentru a înțelege importanța istorică a votului pentru candidatul care promite pensia mai mare și care e cel mai român dintre români, nu neamț sau, „Doamne-Maica-Domnului”, păgân. Nepoții ăia, puțoii și pițipoancele, mofturoșii ăia sclifosiți, putorile alea ordinare? Ăia știu să voteze?
Puțoii și pițipoancele urăsc pe toată lumea. E un mod de viață. E o atitudine. E ca o copertă de Facebook care zice: fuck off! Trebuie să exprimi ce simți, bitch!
Vine perioada aia când miroase a căcat mai mult decât de obicei, când ipocriții, cretinii și formatorii de opinii scot fundul la produs material.
Traian Băsescu a făcut apel la religie, creștinism și prostime. Crin Antonescu a făcut apel la religie, Biblie, creștinism, Petre Țuțea și Tudor Chirilă. Deși e cam același lucru, a făcut ceva greșit (doar Internetul știe de Petre Țuțea și Tudor Chirilă). Mircea Geoană a făcut apel la religie, creștinism și patriarhul BOR. Toți, același căcat.
Acum, e rândul lui Victor Ponta. Aceeași strategie, același căcat, aceeași ipocrizie. Pute! Victor Ponta este chintesența ipocriziei și a eșecului, dar mai ales este chintesența celor trei de mai sus: Traian Băsescu, Crin Antonescu și Mircea Geoană. În plus, tătucul necredincios al PSD și sfântul porumbel cu dungi veghează asupra clonei.
Această lucrare necurată este plagiată.
Ăștia, pur și simplu, când sunt în campanie, nu se mai satură de naționalism și creștinism.
Bonus, se joacă și cartea cu superstiții. Cât de jegos să fii să faci așa ceva? Aparent, piarismul s-a născut când românul a spus că îți poartă noroc dacă o cioară s-a căcat pe tine.
Recentele penibilități politice – observabile în special în mediul online – sunt dezgustătoare. Există niște oameni penibili care numesc circul ăsta „jocuri politice”.
„Jocuri politice”, serios… sunt atât de penibili idioții ăștia care aruncă cu căcat unii în alții pentru puliticianul X și puliticianul Y, incredibil. Bine, cei mai penibili sunt „postacii de partid” și infecțiile de la Antena 3, dar cu toții intră în top 3 cei mai penibili „jucători politici” indirecți.
România are o politică eșuată. Toți idioții ăștia trebuie să răspundă pentru deciziile și prostiile pe care le-au făcut, iar formatorii de opinii – printre care – „academicieni”, „intelectuali”, „blogări”, „gazetari” – sunt răspunzători indirect pentru prostiile emise.
Uitați-vă la circ dintr-o perspectivă externă și condamnați-l.
După cum spuneam în însemnarea anterioară, continui seria despre siguranța rutieră. În această însemnare voi discuta despre categoria cea mai importantă a traficului, pietonii.
Dacă ați rămas uimiți de faptul că am numit pietonii categoria cea mai importantă din trafic înseamnă că nu înțelegeți legislația rutieră și nici logică de bun simț. Totuși, anumite situații se pot remedia și, dacă putem conduce, deducem că putem citi, deci putem, într-un final, înțelege logica și legislația.
Pietonii sunt cei mai puțin vizibili în trafic, imprevizibili asupra acțiunilor pe care vor să le facă și cei mai expuși accidentelor.
De ce sunt cei mai importanți? Pentru că din seria ființe umane și pentru că automobile.
De ce sunt cei mai expuși? Pentru că aproape 2 tone de metal, la o anumită viteză, pot fi fatale. Oamenii sunt omorâți, chiar mai rău, trăiesc și rămân paralizați în diverse moduri grave. Niciunii din noi nu vrem ca aceste lucruri să se întâmple, nu? Bine, poate doar acei indivizi ai speciei umane care premeditează așa ceva.
Dar, pietonii nu sunt expuși doar pericolelor cu motoare, ci și altor pericole aleatorii: trotuare* stricate sau prost făcute, obstacole, canalizări defecte sau descoperite, bicicliști idioți, panouri publicitare ruginite sau alte elemente periculoase agățate de diverse chestii nesigure.
