Arhive categorii: Imagini

Legalizarea prostiei

„Domnișoara” de mai jos își exprimă opinia (public) pe Gândul, la un articol în legătură cu agitația creată de Remus Cernea pe un subiect bun de scos românii din zona de confort.

Ia să vedem cum curg distorsiunile cognitive din mesajul „domnișoarei”:

cristina_nedelcu

Pot și eu: legalizând prostia, vom avea proști pe străzi, pe șosele, în parcuri, pe pistele de biciclete, în Mall-uri, la munte, la mare, pe Web. Ah, stai, e deja legală.

Câți homosexuali au muncit să dezvolte calculatoarele, Internetul și Webul pentru ca proștii să profite de tehnologie? Unul din ei a fost cu siguranță Alan Turing.

Dar, ce e mai interesant e că nu se poate spune că „domnișoara” are un profil real sau că e persoana care pretinde a fi atâta timp cât poza folosită este copiată de pe un sait numit Fortify Ventures. Poza este a unei alte persoane, Carla Valdes.

În final, salutări creștinopaților care se ascund în spatele unor identități furate și comentează argumentat la subiecte interesante. Profilul de Facebook îl puteți accesa aici. Îi place Pittiș.

Opinia mea despre căsătoriile gay o puteți citi aici. Eu nu sunt de acord cu căsătoriile în modul tradițional, nu le văd rostul, logica sau importanța.

Modelul dorelian de lucru în echipă

tree-swing-project-management-largeCredeți că imaginea binecunoscută cu „Dorel”, care face o muncă asiduă, alături cu tovarășii lui de „muncă”, care analizează de pe margine acțiunea, având alte preocupări decât ceea ce ar trebui să facă, se aplică doar în domeniul muncii de „basculanto-tractorist”? Nimic mai fals.

Dorel este omniprezent. Tovarășii lui la fel. Acest model complex de lucru în echipă poate fi întâlnit peste tot: în corporații, în mall-uri, la Administrația Financiară, în buticuri, în IMM-uri etc.

Nu e doar o observație simplă, ci o ipoteză confirmată prin experiment, deci o certitudine.

Deși confirmat, acest model trebuie combătut. Cum îi punem și pe trântori la muncă? Suferă aceștia de disonanță cognitivă? Efectul Dunning-Kruger este hrana lor zilnică? Este Dorel subiectul principiului lui Peter?

Credit imagine: Taming Data

Un model simplu

Steagul PământuluiAndrei, un român adevărat, s-a născut la el în cartier. Bine, maică-sa l-a născut la maternitate, dar, în orice caz, să zicem că e ca și cum l-a născut în cartier. Fiind născut la el în cartier, lui Andrei i s-a spus că acest cartier e „cartierul cel mai tare”. Dacă venea vreun intrus din alt cartier, nu numai că era privit ca un necunoscut, dar nu avea cum să scape nepedepsit că a îndrăznit să calce pe acest pământ sfânt.

La țară, la bunici, lui Andrei i-a fost făcută observația că satul bunicilor și, implicit satul lui, era „cel mai bun sat” din toate satele. Oameni cu frică de Dumnezeu, oameni la locul lor, oameni care păstrează tradițiile și obiceiurile.

Apoi, mai târziu, Andrei părăsi orașul în care se născuse. S-a dus la facultate. Așa se face; părinții l-au trimis în deplasare. Ajuns în alt oraș și tot repetându-i-se de mic ideea că orașul său e „cel mai tare oraș” a tras și el, implicit și necondiționat, aceeași concluzie. Deși în orașul său erau cartiere inamice, în afara orașului toți, din toate cartierele, erau uniți. Deși era într-un oraș „mai nașpa” decât „orașul său”, orașul „mai nașpa” era în aceeași regiune istorică. Și faptul că Andrei îi ura (tot implicit și necondiționat), de exemplu, pe olteni, făcea ca orașul „mai nașpa” care era în regiunea istorică în care se născuse Andrei – regiune istorică cu titlul de „cea mai tare regiune istorică” – să fie un oraș „mai tare” decât un oraș din Oltenia, care era o regiune „mai nașpa” decât regiunea „cea mai tare regiune istorică”. Aici mai vine o adăugire referitoare la Capitală, viziunea restului țării despre bucureșteni. Majoritatea bucureștenilor sunt proști și îngâmfați, iar pentru cei mai mulți bucureșteni, majoritatea celor din provincie sunt țărani cu pământ sub unghii, cea mai mare parte din ei fiind moldoveni și ardeleni.

Deja, la următorul nivel, la nivel de țară, Andrei trebuia să prindă un ungur sau un olandez că spune ceva nasol de vreun oltean din țărișoara lui că era vai și amar de neamul ăluia. Oltenia era nasoală în interiorul țării, dar după graniță oltenii fac parte din „cea mai tare țară!” – „Țara minunilor”, „Țara lui Andrei, a Mariei și a Elenei”.

Pe urmă, frate, să zică un american ceva supărător la adresa Europei. Pfuai! Să vadă Andrei vreun gălbejit că atentează la vreo europeancă „de-a noastră”.

Realizați oare ce s-ar putea întâmpla în cazul în care s-ar descoperi viață inteligentă pe alte planete? Cu tot cu olteni, unguri, americani și asiatici, cu tot cu eschimoși, ornitorinci și alte ființe complicate create de Dumnezeu și folclor, Andrei ar realiza faptul că se află pe o planetă numită Pământ, iar această planetă nu e plată. În momentul în care va realiza Andrei acest lucru, el va ști că se află pe „cea mai tare planetă” și tot așa până la adâncimi nepătrunse de telescoape.

Un model simplu pentru: naționalism, patriotism, identitate.

Pace!

Dacă vezi acest text, atunci poate ai nevoie să instalezi Flash Player sau o actualizare la Flash Player.Flash Player se poate downloada de la Adobe. Această eroare mai poate apărea dacă URL-ul către obiectul embedded este greșită sau în caz de erori de conectivitate. Oferit de către XVE Various Embed.

Credit imagine: James W. Cadle

Cloud Atlas (Atlasul norilor) (2012)

Un film pe care îl așteptam de mult timp, poate într-un alt timp.

Cloud Atlas este un amalgam filosofic creat din mai multe idei din alte filme și cărți, din alte timpuri.

Metropolis (1927) (Thea von Harbou, Fritz Lang)

Fahrenheit 451 (1966) (Ray Bradbury)

2001: A Space Odyssey (1968) (Arthur C. Clarke, Stanley Kubrick)

Soylent Green (1973) (Harry Harrison)

The Fifth Element (1997)

Gattaca (1997)

The Matrix (1999) (Andy Wachowski, Larry Lana Wachowski)

Apocalypto (2006)

The Fountain (2006)

The Time Machine (2002), (H.G. Wells)

The Tree of Life (2011)

Astea-s cele pe care le-am regăsit. Totuși, deși totul e un remix, „Cloud Atlas” este esența acestora.

Dacă vezi acest text, atunci poate ai nevoie să instalezi Flash Player sau o actualizare la Flash Player.Flash Player se poate downloada de la Adobe. Această eroare mai poate apărea dacă URL-ul către obiectul embedded este greșită sau în caz de erori de conectivitate. Oferit de către XVE Various Embed.

Sfânta Parascheva

Întru mărirea culturii generale și a scepticismului, din mai multe surse citez vouă, presupunând:

Petka (Paraschiva) ar fi trăit în secolul al unsprezecelea (11, XI) în Epibatos (acum Selimpaşa), Imperiul Bizantin. Se spune că s-a născut într-o familie bogată și foarte credincioasă, de origine sârbă (așa spune Biserica Ortodoxă Sârbă) sau bulgară (așa spune Biserica Ortodoxă Bulgară). Petka ar fi avut un frate, Methodius, care a fost mai târziu canonizat ca sfânt. Fiind influențată de viața fratelui său (mai ales că vorbim de Imperiul Bizantin), la 10 ani a intrat în biserică și a auzit chemarea Domnului (la 10 ani auzim astfel de chemări, mai ales în Imperiul Bizantin), mai exact, citez din Biblia Creștin-Ortodoxă: „Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.” (Marcu 8, 34) și a luat decizia (la 10 ani) să fie o devotată credincioasă. Astfel, Petka oferea bunurile sale oamenilor nevoiași și, după moartea părinților săi, a împărțit averea oamenilor săraci și a plecat din locul natal, urmând ca spre sfârșitul vieții să revină și să moară acolo.

După moartea ei, ar fi fost îngropată undeva în afara locului său natal și a fost dezgropată (în stare de mumificare) mult mai târziu după ce un călugăr din zonă ar fi avut, într-o noapte, un vis în care i-a apărut Petka. (Erau buni ăștia din Imperiul Bizantin)

Continuare

Mașinile nu gândesc

Și, când spun mașini, nu mă refer la mașini de calcul, ci la automobile. Părerea mea e că prea mulți oameni își permit mașini. Sunt prea multe mașini și prea mulți oameni, cu permis de conducere, care nu gândesc.

Orașele astea nu au fost construite pentru un debit atât de mare, iar trotuarele și copacii plâng noaptea. Mi-ar plăcea ca mașinile să se topească și spațiul să existe din nou.

Tot mai visez la mașini mici, electrice și practice, echipate cu sisteme anti-prostie.

 

 

 

Credit FOTO, Behance.