De ce ţi-ai mai pune azi 100 de canale TV şi de ce te-ai mai uita la emisiuni care îndobitocesc? Chiar ai nevoie de cablu TV sau de LCD cu diagonală de 150 de centimetri ca să devii sau să rămâi stupid? Să zicem că televizorul îl poţi refolosi să te uiţi la filme închiriate sau cumpărate, să îl legi la XBOX sau la calculator, dar restul lucrurilor pe care vrei să le afli (singur) sunt pe internet.
imagine de aici
Indignarea şi revolta sunt două forţe progresive; sunt sentimente reale. E bine. Vrem libertate şi vrem altceva.
Uitându-te la infecţii ăştia de la televizor, care filmează cu cadre strânse şi exagerează şi vor evenimente violente ca să poată să se agite cu microfoanele şi să curgă banii, vezi că tot ce e serios, în esenţă, indiferent cât de restrâns ar fi grupul care protestează, se transformă în circ. Sunt oameni nemulţumiţi, indignaţi, cu diverse probleme, fără ajutor, fără speranţă etc. Aceşti oameni au ieşit să ţipe, să transmită că vor altceva, să arate că au fost frustraţi.
Chiar dacă nu ai probleme financiare sau de orice altă natură, poţi, dacă vrei, să fii solidar cu cei care suferă sau cu cei care s-au săturat de nesimţire şi neghiobie.
Există totuşi unele probleme. Probleme ca: partidişti retardaţi, partidişti fomişti, partidişti oportunişti, microfoniste idioate, moderatoare monotipiste şi directori de comunicare imbecili. Mai există probleme ca: cetățeni turmentaţi de proşti ce sunt, studenţi uşor de influenţat cu patriotism şi bravi luptători pe Facebook şi Twitter, nostalgici cu steagul găurit fără nicio logică, naţionalişti şi habotnici care distorsionează ideea etc.
Nu e vorba de dat drepturi sau de dat locuri de muncă. E vorba despre viitor, despre bun simţ şi respect. Bine, mulţi cetăţeni ca cei descrişi mai sus sunt nişte roboţei care repetă sintagme pe care nu le înţeleg. Îi putem numi generic: solidari sau masă de manevră.
Esenţa se pierde. Televiziunile vor cât mai mulţi oameni în stradă, cât mai mult timp, până se întâmplă ceva despre care ei să poată trăncăni şi să curgă banii. Acelaşi lucru îl încearcă şi retarzii partidişti „din opoziţie”, dar cu un alt scop. Esenţa, ideea, este despre acei oameni care doresc cu adevărat o schimbare. E despre acei oameni care s-au estompat după o zi sau două de proteste.
Nu pot înţelege cum a reuşit TVR să îşi tragă un glonţ în picior. E ciudat. E ciudat pentru că TVR împarte clădiri cu Mitropolia Moldovei, la Iaşi, are foarte multe emisiuni care susţin religia şi pseudo-științele şi totuşi au făcut un documentar atât de reuşit. Vă recomand acest documentar pentru a înţelege cum funcţionează mecanismul divin în România.
Un documentar în cinci părţi realizat de TVR şi prezentat de Cornel Mihalache.
După un scenariu pe care Iisus Hristos nu l-ar fi aprobat vreodată.
Şi erau aproape Paştile iudeilor, şi Iisus S-a urcat la Ierusalim.
Şi a găsit şezând în templu pe cei ce vindeau boi şi oi şi porumbei şi pe schimbătorii de bani.
Şi, făcându-Şi un bici din ştreanguri, i-a scos pe toţi afară din templu, şi oile şi boii, şi schimbătorilor le-a vărsat banii şi le-a răsturnat mesele.
Şi celor ce vindeau porumbei le-a zis: Luaţi acestea de aici. Nu faceţi casa Tatălui Meu casă de negustorie.
Ioan, 2, 13 – 16
Datorită din cauza planetelor, astrologii şi astroloagele sunt nişte erudiţi, respectiv erudite, care cunoaşte ştiinţe misterioase şi complexe, ei reuşind după un final să prevadă că peştii şi celelalte 11 zodii cunoscute, plus a treisprezecea (cea necunoscută), vor apocalipsa (verb, inventat) în data 21 decembrie 2012, calendarul gregorian, aşa cum au prevăzut omologii lor maiaşi care erau mult mai experimentaţi şi mai avansaţi în domeniu.
Totuşi, românii fiind un popor ales, vor trece cu bine în 2013 datorită astrelor şi din cauza bisericii. Realitatea are legătura:
Realitatea TV, un post de televiziune mult elogiat de mine, foloseşte într-o emisiune doctă, ştiinţifică şi serioasă o imagine de prost gust.
„Universum” – Camille Flammarion, Paris 1888; Culoare de Heikenwaelder Hugo, Vienna 1998
„Un bulgăre de humă” este compus din frânturi de poveste și din amintiri dintr-o altă epocă. Oricât ar fi de stroboscopic, filmul vă ajută să vă imaginați cum au trăit, relativ, doi oameni pe care poporul prea iubit îi cunoaște ca: punguța cu doi bani și, respectiv, cel mai mare ban.
La fel ca și în operele lui Caragiale, vechiul e actual, prostia e majoritară, politica și corupția dictează, jurnalismul galben formează opinia, școlile sunt distruse, iar popimea e peste tot.
Umor, satiră, lecții de viață și dramă.
Succint despre nişte „campanii pozitive”. ROM, Romtelecom, Regele Suediei şi Regina Norvegiei, advărtaiserii şi piariştii de la multe televiziuni şi publicaţii online s-au strâns împreună să pună de o campanie.
Se pare că promovarea turismului şi a unui teritoriu care promite tot felul de chestii fascinante se face prin articole care manipulează şi campanii cu o tonă de erori logice.
Şoselele accesibile, educaţia civică şi turistică, autobuzele şi tramvaiele moderne, bunul simţ şi respectul faţă de natură mai pot aştepta.
Cezar s-a născut în România. Traian la fel. Ce vină aveau ei? Ce şansă…
Cât pot fi de stupide sintagmele ca: „Mândru că sunt român!” sau cum te trece un fior pe spate când gândeşti profund: „ăla a fost român, eu sunt român, deci sunt geniu; la fel ca el.”
Au mai fost astfel de campanii şi vor mai fi. Naivitatea rămâne. Interesant studiu.
Altfel, dacă nu ar fi trist…
