Pentru că am „prezis” imensa cantitate de „știri” de căcat care va veni odată cu Bacalaureatul, voi face o dezvăluire senzațională!
Toți olimpicii care lucrează la Realitatea, Gândul și compania vor fi înghițiți de gaura neagră a propriei lor inteligențe!
Ea este singura elevă de nota 11. Ia, muriți bă!
Despre „particula lui Dumnezeu”, câteva aspecte neimportante:
1. Se numește bosonul Higgs. Bosonul este o particulă nucleară elementară. Higgs nu e un goblin din folclorul britanic. Peter Higgs e profesor de fizică teoretică.
2. Nu se numește particula lui Dumnezeu. Ca fapt divers, traducerea din limba engleză este particula Dumnezeu. Numele inițial a fost particula naibii (The Goddamn Particle). Pentru jurnaliștii retardați: Naiba ≠ Dumnezeu. Deci, folosiți naibii bosonul Higgs.
3. Dacă era particula lui Dumnezeu, numindu-se și bosonul Higgs, înseamnă că biblia are dreptate. Dumnezeu chiar e un bătrânel cu părul alb priceput la matematică și fizică. Nu, ăla trebuie să fi fost Einstein. Ah! La naiba, sunt doi? Nu, ăsta trebuie să fie sfântul Petru.
Nu lăsa pe mâine ce puteai face ieri.
Încep seria „România: momente și schițe”. Situații pe care le observ zi de zi în această țară mirifică.
Azi dimineață, căldură mare. Zgomotul greu al camioanelor care trec pe „centura” Iașului e obișnuit. În intersecție mașinile vâjâie. Câte un țăran mai trântește câte o frână la trecerea de pietoni. Un câine mârâie și latră nervos.
Un moment de liniște. O nouă manea se aude a infinita oară la semafor: „eu vara nu dorm, nu am somn…”. Citeam pe web, bând cafeaua, despre întâmplări imaginate probabil.
Cristina era în balcon. Mă durea capul îngrozitor, dar cafeaua era bună. Un moment de liniște și se aude un tramvai venind în goană. Poc! Zdrang! Vai, vai, vai!
Fug să văd ce tragedie. Tramvaiul era cu fundul pe contrasens, praf, lumea adunată, un taximetrist scăpase ca prin urechile acului. Taximetristul coboară speriat din mașină și se uită la tramvai.
Din Mercedesul negru, mașina din spatele taxiului, o gagică scoate capul pe geam și urlă cu îndemn la taximetrist: fă-ți cruce că ai scăpat!
Taximetristul ascultă ordinul și se conformează. Era atât de speriat! Bate trei cruci, se urcă în mașină și pleacă.
Șoseaua spartă, găurită și cârpită pe alocuri și linia de tramvai dilatată și ruptă din punct în punct vor fi în fiecare zi acolo.
Alaltăieri au dat, fără să curățe asfaltul, cu vopsea pentru marcajul trecerii de pietoni. Printre găuri, printre mașini.
Murdar! Curat murdar!
(Ceea ce am relatat mai sus chiar s-a întâmplat)
„Pregătiți-vă! Știrile despre Cacalaureat încep să curgă.”Ca niște hiene flămânde, nemâncate de aproape un an, românașii cu urme de inteligență vor spectacol. La televizor, pe Cancan, pe Libertatea, în Gândul, ei vor să își justifice într-un fel că sunt mai inteligenți decât fraierii care dau un examen fără rost. „Știrile” începe deja pentru ca să este ce să mănânce și „presa”. Cum au ajuns ăștia să utilizeze zilnic Cancan? Datorită faptului că au luat bacalaureatul sau din cauza lui?
Ne izbim de proști în fiecare zi. Unii din ei sunt șefi, directori, profesori, iar alții sunt simpli angajați, taximetriști, polițiști etc. Există acești proști care vor să își confirme că există proști mai proști ca ei. Ăștia știu deja că există proști egali cu ei. Dacă există proști mai proști ca ei, înseamnă că ei sunt, de fapt, pe o treaptă mai înaltă a inteligenței. Iar, dacă acest lucru se întâmplă suficient de des, de exemplu în fiecare an, stima de sine crește direct proporțional cu timpul.
Vedeți, românii și, implicit, România nu se vor schimba curând dacă asta este strategia.
Cacalaureatul nu are niciun rost. Cacalaureatul creează prejudecăți. Cacalaureatul este doar o scuză pentru a lua mită. Cacalaureatul este corupt chiar și cu supraveghere video, supravegherea video fiind o metodă psihologică discutabilă și care ar trebui sancționată peste tot în locurile publice.
Vine perioada aceea, după ce toți uită după trei zile să spună mecanica și obligatoria „Hristos a înviat / Adevărat a înviat” și, respectiv, „Hristos s-a înălțat / Adevărat s-a înălțat”, după ce „Românii au avut talent” și după „Eurocăcațion”, când ăștia n-au ce munci și trebuie să urmărească spectacolul „Cacalaureat”, oferit în premieră intra-națională de cea mai bună entitate de scurgere de inteligență din individ: media.
Ești liber să faci ce vrei și să-ți faci viața cum vrei, mai ales dacă poți. Ești liber să trăiești așa cum te-ai născut. Dacă ești gay și vrei să te căsătorești, fă-o!
Dacă ați citit bine titlul, mai fiți atenți o dată: nu sunt de acord cu niciun fel de căsătorie. Eu le spun „căsătoreli”, alții nunți (termenul religios/tradițional).
„Căsătorelile” – în purul lor stil românesc – sunt evenimente de fațadă, unde doi indivizi își adună o masă de oameni pentru a celebra faptul că vor dormi în același pat și vor folosi aceeași toaletă pentru următoarea perioadă (nedefinită numeric sau calendaristic) din viață. Știu, sunt indignat că nu „mă pot realiza în viață” și invidios pe restul care au făcut deja acest pas.
„Căsătoreala” este o ipocrizie, nu un eveniment sau o trăire unică în viață. E un cerc vicios. Unii se duc la „căsătoreli” doar ca alții să vină la „căsătorelile” lor sau ale rudelor lor și viceversa. Unii doar pentru asta trăiesc – își ocupă micile vieți cu aceste mici „bucurii”. Mici roboței care copiază, de la alți mici roboței, mici progrămele.
Ca orice eveniment care merită marcat de prieteni, dușmani și rude pentru cinstea, fericirea și prosperitatea noilor „căsătorei” trebuie ca fiecare să ofere… bani (sau cadouri, dar de preferat bani).
„Mica atenție” e ca o așchie în cur pentru invitați. Oare cât să dau? Oare cât dă ăla? Dacă aia dă mai mult decât mine? – curva naibii – Le dăm și noi cât ne-au dat și ei! Dragă, eu sunt biznismen, dau cel mai mult!
În orice caz, sunt doi gagii acolo care trebuie să îndeplinească câteva cerințe: să aibă contul mare. Ăia-s nașii, de obicei „oameni serioși”. Alte condiții pe care trebuie să le îndeplinească: să fie deja căsătoriți și să nu fie divorțați, că, de… poartă ghinion.
Unul din motivele pentru care trebuie strânși bani e „căsătoreala”. Acum inversați construcția alăturată.
Celălalt motiv e băutura proastă. Continuare →
Eram entuziasmat când am văzut pe bloguri, forumuri și Facebook că a reapărut ceea ce ar fi putut fi cea mai bună înghețată. Apoi, am zis: uau! Hai să vedem de unde luăm, că, uite, vine sfârșitul lumii și poate se termină și nu mai apucăm. Am găsit, am luat, am gustat, și… țeapă! Îmi pare rău să vă stric, entuziasmul, dar… țeapă!
Ar putea exista două explicații: e doar o glumă de strategie de căcat gândită cu infima urmă cerebrală a celor de la marketing sau nu mai are nimeni rețeta originală. Altfel, nu văd de ce nu ar mai reproduce nimeni acea înghețată, acel gust fantastic. Înghețata copilăriei pe naiba!
Înghețata e produsă de Antarctica, în județul Timiș. Puteți să vă cumpărați și să gustați de la Kaufland, e 1,59 lei.
Am mai săpat pe web după detalii și am aflat, într-un articol din Adevărul, că înghețata „Polar to go!” e doar o înghețată normală, nimic spectaculos.
Produsul nostru e un produs normal, nu e ceva spectaculos. Îngheţata se numeşte «Polar To Go» şi nu am primit niciun telefon care să confirme că ceva ar fi în neregulă cu acest produs. (Gheorghe Ţig, Antarctica)
În concluzie, prima explicație este plauzibilă.
Astfel, deşi aparent denumirile sunt diferite, „Cercul Polar”, respectiv „Polar To Go”, atât Asociaţia Napoca, cât şi firma Antarctica, vor să beneficieze de notorietatea mărcii „Polar”.
Consider că sloganul „Înghețata copilăriei” de pe ambalajul înghețatei este un mesaj înșelător și, la fel ca în cazul McDonald’s, firma producătoare trebuie sancționată.
Cunoașteți senzația aceea când cineva vorbește despre lucruri care nu au legătură cu locul, subiectul sau cu cel cu care vorbește?
Și nu vorbește doar cu urme de socializare, ci vorbește în plus, mult și tare despre chestii personale sau neinteresante.
Dacă ai ceva interesant de spus, te ascult. Mai mult decât atât, mă implic să punem ideile în practică.
Mă afectează oamenii care vorbesc mult, prost și fără rost. Simt că mă trag în lumea lor și e o lume tristă, neinteresantă.