You don’t need to pass an IQ test…
Observaţii despre web-ul din România
1. Saiturile de „ştiri”
Saituri ca „Gândul.info” sau „Adevărul.ro” nu au conţinut de calitate, conţinut de la care vrei să afli scurt şi la obiect informaţii utile. Saiturile de ştiri sunt o aglomerare alandala de text şi imagini, majoritatea cu şi despre horoscop, tratamente naturiste, evenimente religioase, „studii ale experţilor britanici”, sex şi bârfe. Au în mare măsură acelaşi conţinut pe care îl au şi „Realitatea.net”, „Cancan.ro” etc.
În spaţiul web românesc al ştirilor nu există calitate în conţinut şi aspect grafic. Acest lucru nu este valabil doar în acest domeniu, ci în general. Românii care folosesc internetul pentru a se informa în fiecare zi, în fiecare oră, în fiecare minut sunt expuşi la o strategie de marketing agresivă. De ce? Pentru că se poate. Aspecte ca „relevanţă”, „corectitudine”, „mesaj” nu sunt şi probabil că nici nu prea au fost importante vreodată pentru majoritatea maimuţelor care citesc, respectiv pentru majoritatea maimuţelor care scriu „articole” şi „editoriale” în spaţiul web.
Expunerea primatelor cu creier puţin dezvoltat la acest tip de conţinut de calitate mai inferioară, în timp, este nociv pentru minoritatea din jurul lor, pentru excepţii şi mai ales pentru nivelul de educaţie al societăţii. Internetul le oferă gagiilor care vor să facă bani fără prea mult efort o perspectivă enormă.
Fără conţinut de calitate, fără informare la obiect, optimistă, superficială, cu mult spam şi aberaţii, cu grafică de căcat, negândită, necaligrafică, „oamenii de ştiri” aduc România din realitate în web, la propriu. În loc să schimbe ceva în mentalitate, în idei, în logică cu ajutorul acestei unelte, mai mult sau mai puţin virtuală, numită Internet, aceştia se scaldă în fiecare zi într-o mocirlă creată de ei.
Taking Care of Business
Un sâmbure de mandarină
Chinezii sunt mulţi şi ieftini. Copiază, clonează, fură. Nu oferă calitate, dar oferă cantitate. Roboţeii comunişti sunt obedienţi şi ieftini. Se pare că religia chineză domină deja domeniul afacerilor.
Pe când ne doream cu toţii vacanţele în Grecia şi condiţiile de vieţuire din Suedia, băieţii cu rock-ul din Anglia au tăcut din zăngăneală când a ajuns la poarta Europei vaporul de plastic chinez.
Oare metoda Suediei, cu limba chineză în şcoli, ar trebui să ne pună puţin pe gânduri?
Apucaţi-vă de cumpărat domenii .ch, nu .cn.
În continuarea programului, vă oferim un exerciţiu de imaginaţie:
Credit FOTO © Feng Li/Getty Images via The Atlantic
Meddle: O odisee muzicală
Echoes
One of These Days
Naţionalism fără frontiere
Bacalaureatul
Bacalaureatul este un căcat. Bacalaureatul are aceeaşi relevanţă ca horoscopul zilnic şi opinia madmoazelelor de liceu despre gătitul ouălor de struţ. Bacalaureatul este una din infecţiile sistemului educaţional din România. O rămăşiţă, o epavă, o vomă. Bacalaureatul reprezintă umilinţa prin care unii copii trebuie să treacă pentru ca unii profesori să-şi poată întreţine importanţa de sine şi vila pe care vor să o termine mai repede, undeva în afara oraşului. Bacalaureatul este un circ anual cu asistenţă naţională. Mai mult, reprezintă şansa de laudă, de faimă, a unor părinţi cu plodul lor geniu; geniu de cartier. Vecinii bârfesc, rudele bârfesc.
Bacalaureatul este, la fel ca sistemul educaţional din România, o latrină, un carnagiu, o boală mintală. Şcolile din România trebuie regândite. Şcolile din România reprezintă frauda, frica, nepotismul, şpaga, copiatul, violenţa, ambiguitatea, neprofesionalismul, eşecul, vechiul şi prostia. Şcolile din România nu îi învaţă pe copii pentru viitor, ci pentru trecut. Există foarte puţini profesori vizionari, creativi şi care să înţeleagă cu adevărat despre ce e vorba în realitate.
Articole, știri, reportaje despre cum au picat elevii bacalaureatul sunt toate eronate. Jurnaliştii, înrudiţi cu cimpanzeii fiind, nu prea înţeleg despre ce e vorba sau sunt dresaţi să înţeleagă exact ce trebuie să înţeleagă. Jurnaliştii s-au umezit repede şi au început să fete articole, în multe cazuri exprimându-se genial-genital prin sintagma „examenul maturităţii”. Clişee, prejudecăţi şi minţi închise. Jurnaliştii sunt nişte muşte obosite de la atâta miros de căcat cât inspiră şi produc în fiecare zi.
Bacalaureatul, la fel ca stagiul militar, nunta şi botezul, este un obicei inventat de nişte gagii care au spus, relativ: „Este un eveniment foarte important din viaţa ta, trebuie să-l simţi, să-l trăieşti, să-ţi aduci aminte de el, fie că e tragic sau fericit. Este un eveniment la care participă foarte mulţi, dar tu te simţi cel mai important. Este o amăgire, dar tu oricum nu ai să fii atent să înţelegi ce se întâmplă. Este un circ.”