Astrele cele banale, numere fatale,
Baba Dochia sărmana, spirite de-a valma,
Deocheat, scuipat în sân,
Iaca trece-un mâţ bătrân,
Negru şi urât,
Împărţind în două strada.
(II)
Cafeaua din cană afară,
Puricii visaţi aseară,
Dau speranţă de-o comoară.
Dar pisica blestemată
Şi oglinda spartă-n cadă,
M-au făcut să meditez
Şi la Loto s-anulez,
Săptămâna asta, jocul.
(III)
Torn cu sticla, torn cu cana,
Pe invers.
Nu e bine îmi spuse doamna
Care-şi terminase-aproape
Horoscopul de citit
Şi cafeaua de sorbit,
Ca s-o pregătească-ntoarsă
De ghicit.
(IV)
O clarvăzătoare-aude,
Despre două paraşute,
Cum c-ar vrea ele să ştie,
Despre me-ta-fi-zi-co-lo-ghie,
Iar pe vreo două-trei mii,
Mentor ea le poate fi.
Este o ştiinţă, parcă, e bazată pe un „dacă”.
S-au făcut studii mărunte,
Poliloghii absolute,
Iar dacă nu crezi în ea
Vai şi-amar de viaţa ta.
(VI)
Ana are chakra.
E bolnavă, draga.
Când deschise umbrela-n casă,
Din greşeală, căci ea ştie
Că nu-i bun-această faptă,
Începuse frenezia să-şi refacă armonia.
(VII)
Toate ce v-am spus mai sus,
Amalgam şi balamuc,
Chiar de nu mă credeţi, ele sunt reale.
Căci au fost oamenii care, în trecut,
Au vărsat piper şi sare în ţinut.
În semn de protest, Autorul