Arhive categorii: Educaţie

România. Explorează grădina cu gunoaie.

Probabil că aţi auzit de foarte multe ori expresia: „România e ţară frumoasă, păcat că e populată de oameni”. Eu cred că România e o ţară frumoasă, mediocră, cu un relief variat, păcat că e populată şi poluată de oameni idioţi. Gunoaie de ambele feluri, diverse. Pe drum, pe şosea, în trafic e la fel. Mulţi spun că dacă ar exista infrastructură modernă şi alte rahaturi, numărul accidentelor s-ar reduce. Total fals. Românul va rămâne la fel. El trebuie să fie erou de şosea şi vrea abonament la SMURD, de cele mai multe ori cu o singură utilizare.

Românul, în general, nu ştie să respecte câteva reguli esenţiale, de bază, pentru ca indivizii din jurul lui să trăiască (bine). Românul trebuie să arunce gunoaie peste tot, să se caţăre, să depăşească prosteşte, să se grăbească inutil, să scuipe, să consume ca prostul. Probabil că e captivant pentru turiştii fraieriţi să vină în România, să observe comportamentul şi nesimţirea multora dintre concetăţenii noştri dragi.

Ce ar trebui făcut ca România să arate civilizat şi să fie într-adevăr accesibilă turiştilor (români sau străini)?

  • Toalete publice foarte multe şi un sistem de întreţinere anexat.
  • Coşuri de gunoi plantate peste tot şi un serviciu de întreţinere anexat. Chestii desenate ca să le arate cum se aruncă la coşul de gunoi. Amenzi usturătoare, exponenţiale cu nesimţirea.
  • Drumuri mai bune. Trebuie să fii destul de idiot să conduci cu viteze mai mari de 120 de kilometri pe oră pe drumurile din România. Bine, există porţiuni de şosea prin Transilvania pe unde poţi circula decent, dar foarte puţin şi tot riscant.
  • Gestionarea eficientă şi actualizarea punctelor de interes turistic. De exemplu, în opinia mea, Transfăgărăşanul (DN7c) nu este deloc pregătit să primească turişti şi un flux atât de mare de automobile. E mizerabil, şoseaua este foarte deteriorată, lipsesc parcările cu desăvârşire.
  • Românii care fac o afacere din turism trebuie învăţaţi să vândă produsele şi să ofere servicii de calitate la preţuri mult mai mici.

Mi-au plăcut cum arată Braşov, Râşnov, Sibiu şi Târgu-Mureş.

Traseul pe care am călătorit: Botoşani – Piatra Neamţ – Praid – Sovata – Sfântu Gheorghe – Braşov – Moieciu – Câmpulung – Curtea de Argeş – Sibiu – Sighişoara – Târgu-Mureş – Reghin- Bistriţa – Vatra Dornei – Gura-Humorului-Suceava. Gunoaiele sunt doar de pe Transfăgărăşan. Nu am mai oprit prin parcări şi diverse locuri îmbâcsite cu gunoaie.

#

Continuare →

Panseidele

„Gânduri”

Gândurile-mi pleacă departe, către cer, estompându-se, lăsând o urmă înceţoşată, abia vizibilă; se pierd în Univers, se ascund sau mor, pe undeva, pe unde eu nu voi ajunge nici măcar cu visele. Amintirile devin lacune, iar timpul să mă scutească cu mofturile lui. Povestea mea o cântă trubadurii nopţii, iar vara mă renaşte cu apa, aerul şi depărtarea. Întotdeauna am vrut să văd ce e dincolo de orizont, acolo unde poveştile îşi pierd până şi sâmburele de adevăr. O melodie din trecut mă bântuie, iar imaginaţia mea derulează cadrele în ritmul înălţător, vibrând, allegretto grazioso. În ţara imaginaţiei voi călca cândva, iar atunci voi cuceri grăuntele de nisip pe care şad. Voi veneraţi poetul, dar nu-l veţi înţelege niciodată aşa cum era el, ci aşa cum v-ar fi plăcut vouă să fie. Gândurile lui au rămas scrise într-o carte, dar visele și gândurile s-au dus, s-au rătăcit în Univers.

Simboluri: Ideea de pe bancnota de 200 lei

„Eu zac în umbra unor maci, fără dorinţi, fără mustrări, fără căinţi şi fără-ndemnuri, numai trup şi numai lut.”

Bancnota de 200 lei, aflată în prezent în circulaţie, este în întregimea ei un simbol despre Lucian Blaga (1895-1961) şi despre simbolismul lui Lucian Blaga.

Bancnota este deosebit de frumoasă, viu colorată, prezentând, bineînţeles, portretul lui Lucian Blaga. Distincţia faţă de celelalte bancnote o face contrastul. Paleta de culori accentuată, diversificată, iar portretul este mult mai evidenţiat decât în cazul celorlalte bancnote. Până şi privirea lui Lucian Blaga, din portret, este la fel de simbolică, mistică, înrudită cu cea a lui Beethoven. Lucian Blaga e mut ca o lebădă.

Dacă în cazul bancnotei de 50 lei am identificat un element aparte, în cazul celei de 200 lei este, cum am mai spus, chiar bancnota un simbol complet. Bancnota de 200 lei îl simbolizează pe Lucian Blaga.

O carte deschisă, în centru, pe care, uimitor sau nu, chiar sunt scrise două poezii: Autoportret şi 9 mai 1895. Cele două poezii, ale lui Lucian Blaga, sunt, exact, aţi ghicit, despre Lucian Blaga. Tot în centru, deasupra tuturor elementelor, sunt aşezaţi trei maci roşii; hrană pentru gândire.

Pătrunzând prin materia bancnotei, trecând printr-un univers polimer, ajutându-ne de călimara magică, creându-ne o poartă către cealaltă faţă a ei, ajungem, într-un final, să privim un mecanism complex. Un mecanism al gândirii. Un mecanism al imaginaţiei şi al timpului.

Gânditorul de la Hamangia, situat în partea stângă, singur, este punctul de plecare al unui curcubeu. Curcubeul se sfârşeşte în centrul roţii de moară, în partea din spate, iar în faţă, tot pe centrul roţii, se află călimara, portiţa prin care am pătruns în universo.

În centru, moara de apă e animată de apa curgând, care învârte roata morii. Roata morii este simbolul care umple aproape tot fundalul şi partea de centru-dreapta. Roata  morii, cu ajutorul dinamic al apei, se învârte precum acele ceasornicului, precum roţile mecanismului de gândire. Identificăm, deci, trei elemente, simboluri, de bază: roata, apa şi lumina. Aceste trei elemente dinamice, se compun, într-un element final, complet, absolut: gândirea.

În opinia mea, bancnota de 200 lei este cea mai reuşită bancnotă actuală, în circulaţie, datorită închegării tuturor acestor elemente şi a prezentării acestora ca o idee complexă.

„El caută apa din care bea curcubeul. El caută apa din care curcubeul îşi bea frumuseţea şi nefiinţa.”

Poţi să te prefaci că invoci ploaia…

…dar nu poţi să te prefaci că o poţi opri. Şi nu te poţi preface că opreşti inundaţiile. Şi nu te poţi preface că învii morţii.

Două zone dintre „cele mai ultra-hiper-credincioase” din această ţară, îndobitocită pe acest segment al spiritualităţii de orice fel, au fost lovite de mânia lui Poseidon. Este vorba de judeţele Botoşani şi Suceava. Explicaţia fenomenului, pe care o cunoaştem cu toţii, are următoarea logică: „cu cât eşti mai credincios, cu atât ai parte de mai multe încercări de la Dumnezeu”. Asta-i partea experimentală şi e, deja, verificată, da?

De ce plângi mamaie că apa îţi ia casa, dacă matale însăţi spui că trebuie să fie „cum vrea Domnul”. Să fie „cum vrea Domnul”, zic. Mergi, mamaie, şi stai într-una din casele Domnului. Sunt foarte multe, sunt construite cu cărămidă şi cu credinţă, deci sunt zdravene. Unele, mai noi, au geamuri termopan, aer condiţionat, sisteme audio performante, la care să asculţi Radio Iaşi sau Trinitas. Păcat că n-ai unde ţine vaca şi găinile, dar, cu puţină îngăduinţă de la Domnul, se rezolvă. Casele Domnului sunt multe şi se mai fac încă pe-atâtea.

Pentru cei care nu cunosc povestea din titlu, există două moduri prin care se acţionează:

În cazul în care e secetă, „se plimbă ursul” până când, la un moment dat, va ploua. În cazul în care vine o ploaie puternică, de exemplu cele scurte, de vară, în sate şi chiar şi în oraşe, „se trag clopotele”. Aceste două metode de „siguranţă” funcţionează la nivel de subconştient: nimic nu mai contează, Miracolul lucrează!

Hai, spor cu inundaţiile.

La omul lăudat să nu te duci cu basculanta

Dacă cineva are dreptate, în legătură cu un fenomen, idee, fapt etc. de cel puţin două ori, nu înseamnă că are dreptate de fiecare dată, cu orice ocazie. Analiza faptului  „de a avea dreptate” poate fi de cele mai multe ori subiectivă, în funcţie de prejudecăţi şi de cultura generală a fiecărui individ care face această analiză. E, în general, o capcană.

Dacă cineva care este recunoscut ca autoritate, apogeu, geniu, într-un anumit domeniu emite sfaturi, ideologii, practici, nu înseamnă că toţi trebuie să îi urmeze, să îi asculte, să îi practice, să îi venereze sfaturile, dorinţele, ideile etc. De obicei, formatorii de opinie, dar nu doar ei, sunt „a pain in the brain”.

Vinul, acest aliment medicamentos

VinFără a dori să-i insult ştiinţa domnului Cotea şi fără a fi răuvoitor cu natura, îmi permit să pun la îndoială argumentele care mă inundă când ajung la ţară sau într-o conversaţie cu fanii băuturii miraculoase, despre care am auzit că este aliment, medicament şi afrodiziac. Vinul, se zice că, ar avea proprietăţile menţionate anterior, dar se mai zice că nu e deloc băutură alcoolică. La fel ca şi palinca ardelenilor, vinul are toate proprietăţile unui lichid miraculos, vindecător sau prevenitor de boli.

Am mai întâlnit de multe ori concepţiile populare potrivit cărora o gamă largă de plante au acest efect miraculos, dar nedovedit, fiind prevenitoare de boli. De exemplu, de mic mi s-a băgat în cap că trebuie să mănânc usturoi, că ar fi unul dintre acele plante care are un efect preventiv şi imunizant împotriva bolilor. Trageţi şi voi concluzia unde îşi are rădăcinile această credinţă despre usturoi, pentru că eu vorbeam de vin.

Pe tema vinului umblă câteva prejudecăţi, prin oraşe şi prin sate, prin cămine şi palate, cum că este aliment şi oamenii spun frecvent: „Vinul nu este alcool, de mâncare nu duci dor. Vinul este aliment, bei până ajungi ciment.”

Altă vorbă din bătrâni spune că, la pas de seară, dacă bei o cănişoară de vin roşu, ghiurghiuliu, pe femeie-o ţii târziu.

Dintre toate credinţele populare, aceste superstiţii despre vin, eu nu am văzut demonstrat decât contrariul. Creierul omului băutor de vin se transformă, oferindu-i acestuia, după predispoziţia, educaţia şi psihologia individului, o imaginaţie mai bogată şi o perspectivă mai largă, o moleşire sau o stare de euforie, respectiv o perspectivă mai restrânsă a umanităţii şi imaginaţie animalică, primitivă.

Îmi place vinul, beau ocazional, dar nu îi atribui niciun efect miraculos, nicio putere supranaturală. Vinul este doar rezultatul unui proces prin care strugurii ajung în Raiul strugurilor. Da, mă refer la beci. Ăla-i Iad? Ah… scuze.

Bonus: „nişte cercetători au realizat cel mai sănătos vin din lume, în Spania”. Noua religie a vinului făcător de minuni.

Eu, în timp ce scriam această însemnare, doar degustam puţin vin roşu şi ascultam Toamna de Vivaldi.