Arhive categorii: oameni

Blogtoşani Şapte

Blogtoşani 7Blogtoşani e un blog de nişă care îşi propune să nişeze nişte blogări de prin fundul ţării la o ieşire în spaţiul extrablogosferic.

Dacă blogmeet-ul va fi la Ipoteşti, pentru a aplica la acest blogmeet, trebuie să îndeplineşti următoarele:

1. Să cunoşti reguli de supravieţuire în natură. Să ştii ce sunt ăia şerpilieni şi balaurieni. Să ştii să mănânci broaşte şi furnici.

2. Să fii din fundul ţării (care e de fapt capul ţării – ţară care de fapt nu e ţară, e doar un teritoriu de pe Pământ)

3. Să ai un blog sau să ştii să faci un grătar (da, cu foc)

4. La Botoşeni nu există aeroport cu vile pe lângă el, fată, deci nu ne putem deplasa cu aveonul sau elecopteru’. Se acceptă limuzină sau Q7.

Va fi ca la nuntă, cu băutură, cu femei, cu fotograf…

Haideţi să ne nişăm!

Eu, în acest moment, mă nişez. Dacă voi aveţi de gând să vă nişaţi, nişaţi-vă. Ne putem nişa toţi pe aceeaşi nişă, dar mai bine ne nişăm fiecare pe nişa lui. Nişa e apogeul!

Dacă nu vrei să te nişezi, rişti să rămâi nenişat. Dacă refuzi să te nişezi, îţi vor nişa alţii nişa. Fii inteligent! Nişează-te!

Treci pe nişă! Alege nişa!

Pentru cei care folosesc cuvântul nişă, fără logică, vă doresc, cu dragoste, să SGŢ PL!

Ştiinţă şi Tehnică – Best of (II)

În continuare, încă 5 articole interesante din revista Ştiinţă şi Tehnică. Continuare de aici.

1. 2005: Darwin vs. Religie

(Martie, 2006)

Ateu militant, Dawkins este de părere că religia – orice religie! – este un fel de virus, cum sunt viruşii care afectează calculatoarele şi că nu trebuie nici măcar să stăm de vorbă cu creaţioniştii, pentru ca simpla discuţie cu ei le-ar legitima preocupările.

2. Intelligent Design vs. Evoluţionism

(Martie, 2006)

Voi începe cu cartea care, aşa cum veţi vedea, a stârnit furtuna. Este vorba despre „Of Pandas and People: The Central Question of Biological Origins” de Percival Davis şi Dean H. Kenyon, carte ce se încearcă a fi impusă în unele state americane în locul clasicelor manuale darwiniste. Din ea nu am reuşit să citesc decât atât cât este publicat pe net, respectiv primul capitol. Se vorbeşte acolo despre faimosul experiment al lui Stanley Miller din 1953.

3. Eminescu şi Ştiinţa

(Ianuarie-Februarie, 2007)

Autopersiflându-se cu un umor încărcat cu amărăciune, în manuscrisul 2256, f. 46 verso, Eminescu scrie: „D. Mihalis Eminescu, vecinic doctorand în multe ştiinţi nefolositoare, criminalist în sensul prost al cuvântului, fost bibliotecar, când a şi prădat biblioteca (aluzie la învinuirile nedrepte ce i s-au adus – n.n.), fost revizor la şcoalele de fete, fost redactor en chef al foii vitelor de pripas şi al altor jurnale necitite colaborator” (publicată întâia oară de I. Scurtu). Oare începutul acestei aşa-zisei “autocaracterizări”, în care hazul lăcrimează, nu aminteşte de monologul cu care începe Faust de Goethe, unde eroul, după ce a studiat o viaţă întreagă ştiinţele şi filosofia, exclamă: “Şi-acum, biet nebun, stau fără rost / La fel de înţelept precum am fost.” (traducerea lui Ştefan Augustin Doinas).

4. Carl Sagan

(Ianuarie-Februarie, 2007)

Dacă nu putem gândi pentru noi, dacă nu suntem doritori să punem sub semnul întrebării autoritatea, atunci suntem doar nişte simple obiecte în mâinile celor care au puterea. Dar dacă cetăţenii sunt educaţi şi îşi formează propriile lor opinii, atunci cei aflaţi la putere lucrează pentru noi. Ar trebui, în fiecare ţară, să-i învăţăm pe copiii noştri metoda ştiinţifică şi motivele pentru o Declaraţie a Drepturilor Omului. Ele aduc o anumită decenţă, umilinţă şi spirit de comunitate. În lumea bântuită de demoni în care locuim în virtutea faptului că suntem oameni, aceasta ar putea fi tot ce mai stă între noi şi întunericul care ne înconjoară.

5. Prezentul Viitorului

(Iunie, 2005)

Puţini sunt cei ce sesizează faptul că suntem într-o plină revoluţie în tehnologie.
Ni se pare că schimbările ce se produc într-un ritm puternic accelerat sunt fireşti, sunt naturale. Dar, nu peste multa vreme, va trebui sa facem fata  unor probleme pe care acum abia dacă le intuim.

Sursa articolelor: „Ştiinţă şi Tehnică”

Ce sunt emoticoanele?

De fiecare dată când aud cuvântul icoană, îmi aduc aminte de o întâmplare, din timpul şcolii, cu un profesor de informatică. Profesor de informatică care ştia şi ce e ală un motor de căutare şi limbaje de programare (da, se poate).

Eram la un fel de test şi nu mai reţin cum a venit vorba de selectarea unei „icoane”, adică simbolul unei scurtături de pe ecran. În clasa a opta când majoritatea mergeam la sala de calculatoare să jucăm „Mortal Kombat” sau „Age of Empires” nu prea le aveam noi cu terminologia. Proful se întoarce profund dezamăgit de ce auzise şi spune, aproximativ: „La icoană te rogi tu acasă. Chestia aia e icon”. Am rămas toţi proşti. Cum să fie icon… există aşa ceva?

Da. Nu e nici icoană şi nici iconiţă, la fel cum nici spaţiul de lucru („destopul” – corect: desktop) nu e iconostas.

Pornind de la întâmplarea de mai sus, emoticoanele sunt o nefericită corcitură între simbolurile grafice care reprezintă emoţiile (emoticonuri) şi icoane (picturi cu temă religioasă). Emoticoanele arată astfel:

emoticoane_1 emoticoane_2 emoticoane_3

 

 

 

 

 

Apropo, o reclamă:

Eliberează prostia

Vederi de pe Lună

La români, umblă vorba – pe picioare cu creier – despre mega-construcţiile omenirii care, atenţie, se pot vedea – cu ochiul liber – de pe satelitul natural al Pământului, Luna.

Bunul simţ al logicii te pune pe gânduri când vine vorba despre astfel de afirmaţii.

Îmi pare rău să vă stric distracţia prieteni, dar e imposibil ca vreo clădire construită pe Pământ să poată fi văzută de pe Lună cu ochiul liber.

Top 3 construcţii (in)vizibile de pe Lună

1. Marele Zid Chinezesc

2. Pentagonul

3. Palatul Parlamentului României (Casa Poporului – î.R.)

Astronauţii au precizat acest lucru, Google Maps şi Google Earth confirmă pentru curiosul de rând, dar sunt destul de mulţi cei care, încă, înghit gogoaşa şi o dau mai departe.

Richard Halliburton preciza, într-una dintre lucrările sale, „Second Book of Marvels: The Orient”, publicată în 1938, următoarele: „Astronomii spun că Marele Zid este singura construcţie făcută de om, pe planeta noastră, care poate fi văzută de om, cu ochiul liber, de pe Lună” . Conform oamenilor de ştiinţă, aceasta este cea mai posibilă sursă a mitului exemplificat.

După ce s-a stabilit la locul lui mitul cu „Marele Zid Chinezesc”, românii l-au înflorit şi mai tare, apărând astfel mitul că şi Casa Poporului este vizibilă cu ochiul liber – de unde alt undeva? –  de pe Lună. Astfel, dacă Palatul Parlamentului României este suficient de mare să se vadă de pe Lună, de ce nu s-ar vedea şi Pentagonul?

Credit foto: NASA/GSFC