Am fost la avanpremieră, pe 3 octombrie, și la sfârșit nu m-am ridicat. Nu cred că era datorită gravitației. Mă mai duc o dată.
Arhive categorii: Personal
Nick Mason la WSJ Tech Café
„If it was up to me, I’m ready to go. I’m packed, I got my drum kit … but I’m not holding my breath.”
După cum spune și în „Inside Out”, cel mai fidel om și membru constant al Pink Floyd, nu crede că va mai exista o reuniune a Pink Floyd, deși el a fost întotdeauna pentru.
De altfel, Roger Waters a recunoscut greșelile pe care le-a făcut și parcă abia așteaptă să-și pună la dispoziție tehnologia de la „The Wall”.
Totuși, se pare că oamenii ăștia așteaptă un Live 8 pentru pensionari fără case în Norvegia, un uragan devastator în Europa sau un război nuclear să se declanșeze ca să poată cânta în turneu. Incredibil!
Roger Waters la HardTalk
Moarte câinilor!
După ce am rămas blocat câteva zile din cauza a tot ce am citit pe Web, despre tot felul de metode de a omorî câinii și toată zarva creată în jurul acestui subiect temporar, am ajuns la concluzia că e musai să plec din țara asta cât mai repede posibil.
Tot felul de păreri supărate, păreri stupefiate, păreri idioate, păreri indignate și tot felul de păreri roșii și verzi. O țară de psihopați – m-am alarmat.
La fel ca în „Procesul” lui Kafka, acuzatul nu înțelege de ce este vinovat.
Tragedia
Este tragic că animalele sunt ucise, fie ele oameni, vaci, porci, câini, șobolani, maimuțe, tigri, elefanți etc. Evident, în particular vorbim de tipuri diferite de animale, dar tragedia e aceeași. Omul, fiind superior encefalic celorlalte animale, vede uciderea semenilor ca o declarație de război (pentru că, evident, o ființă rațională nu se poate gândi la altceva). Este tragic că un copil de doar patru ani a murit din cauza unor leziuni severe provocate de un câine. Îmi imaginez că nu există durere fizică și psihică care să depășească ceea ce trăiește familia acelui copil. O mare parte din agitatorii de pe canelele de media sunt niște ipocriți, ajutați de fobii și complexe, agățându-se de acest caz pentru a-și satisface plăcerea virtuală de a instiga.
Logo România, Roșia Montană
Am decis din nou să plagiez. După succesul adevăratului logo turistic al României (idee pe care au preluat-o mai mulți, modificând stema comunistă în moduri asemănătoare, dar fără să așeze crucea, cu cinste, la locul ei), am făcut o actualizare a falsului logo turistic pentru Roșia Montană Gold Corporation.
Toți cei care doresc să preia ideea sunt bineveniți. Cine vrea să imprime sau să editeze vectorial, poate descărca această arhivă (conține SVG și PNG).
Sugestie de prezentare
După o idee
Vagoane CFR, apropieri fără limite!
Am călătorit frecvent cu trenul în ultima perioadă și, recent, am fost și la București, mirificul oraș-capitală. Pe fiecare traseu au fost diferite tipuri de vagoane, dar în ultimul tip de vagon cu care am călătorit a fost un pic mai special. Atât de special, încât mă gândeam că îmi voi împletici picioarele cu o altă persoană care, poate, va urca de la Vaslui, dar din (să-i spunem) fericire, a urcat de la Tecuci.
Trenurile Iași-București (1662) și București-Iași (1663) au aceste tipuri de vagoane speciale, cu etaj, iar spațiul este economisit peste limita bunului simț. Patru fotolii puse față în față, câte două, cu un spațiu de aproximativ 30-40 de centimetri între ele. De exemplu, un controlor CFR nu încape în spațiul ăla dintre scaune. Poate cei de la CFR se așteptau ca noi să ne urcăm pe scaune, nu să ne așezăm pe ele.
„Cireașa de pe tort”, o dovadă de respect și confort, vagoanele sunt dotate cu baruri. Da, baruri! Baruri goale, nefolosite care ocupă spațiul economisit. Imagini, pentru cei care nu au trăit așa ceva pe propria piele, cu banii jos:
Voi face reclamații, dar la ce ajută? Mi-ar plăcea să merg confortabil și în timp util în țara în care m-am născut, dar se pare că mulți sunt încă ocupați cu furatul: Ministerul Transporturilor, directorii CFR, angajații CFR, mai ales controlorii, și nu în ultimul rând mulți din oamenii care merg cu trenul și nu reușesc să priceapă civilizația.
Designerul vagoanelor și cei care au făcut achiziția vagoanelor ar trebui puțin chinuiți cu o drujbă, să le scurtăm puțin mâinile și picioarele.
Mii de mulțumiri, CFR!
(1) Comentarii și comentatori
Există două tipuri de comentarii foarte enervante pe platformele de socializare: comentariile în afara subiectului (off-topic, cum s-ar zice în limba română) și comentariile scurt-aprobatoare.
Pe Facebook în afara subiectului
O gagică își publică o poză sau un mesaj pe contul de Facebook, iar sub poză/mesaj apar comentarii de la tot felul de prietene și rude care pun întrebări sau scriu cu totul pe lângă subiectul pozei/mesajului.
Nu poți să pui o poză cu buci și sub ea să te întrebe tanti Ioana ce mai face mă-ta și să-ți ureze Paște fericit.
Nu poți să pui o poză cu tine cocalar la volan cu degetul în nas și să te întrebe când mai vii prin Satu-Mare sau Vaslui.
Nu poți pune o copertă pe contul de Facebook cu o pictură de Dali – suprarealist, man – că te întreabă rudele unde mergi în vacanță. Falus cu cap de femeie și parte inferioară de unicorn roz! E greu să fii la subiect sau să folosești mesaje private. Doamne sfinte și perverse!
Mesajele scurt-aprobatoare
Mesajele aprobatoare sunt și este chintesența a ceea ce dorește comentatorii să exprime, pe larg, din tot sufletu-l lor care nui lasă abținerea, cratime-le și… punctele de suspensie și amortizoare.
Tot felul de cetățeni, filosofi de birt, distribuie și fac tot felul de afirmații care ba se ceartă cu logica, ba fac apel la emoție și tot tacâmul de distorsiuni ale realității. Recirculă tot felul de vorbe puse în gură, tot felul de citate greșit atribuite sau modificate ca să iasă la socoteală. Și, într-un final, comentatorii aprobatori apar: „Adevărat!”, „Da, așa e!”, „Prea tare!”, „Chiar e adevărat!”, „Da!”, „Chiar că!”, „Super!”, „Bestial!”, „Ăsta e bun!” etc.
Cât de afectat emoțional trebuie să fii de acel adevăr profund încât să ai o pornire lăuntrică, o trezire sălbatică a spiritului uman și a sistemului nervos simpatic, și să te desfășori cu atâta patos, să drenezi materia cenușie într-un mesaj sublim, dar esențial, dincolo de frontierele filosofiei: „Într-adevăr!”?
Acest fenomen nu există doar în regiunea românească a Web-ului, ci apare frecvent pe platformele de socializare cu tematică fotografică, ca: 500px, Flickr etc. (dar nu doar pe astea)
Mie îmi plac cel mai mult: „beautiful composition”, „nice!”, „good job”, „beautiful”, „fantastic”. No shit!