Arhive etichete: politica

Un sâmbure de mandarină

Chinezii sunt mulţi şi ieftini. Copiază, clonează, fură. Nu oferă calitate, dar oferă cantitate. Roboţeii comunişti sunt obedienţi şi ieftini. Se pare că religia chineză domină deja domeniul afacerilor.

Pe când ne doream cu toţii vacanţele în Grecia şi condiţiile de vieţuire din Suedia, băieţii cu rock-ul din Anglia au tăcut din zăngăneală când a ajuns la poarta Europei vaporul de plastic chinez.

Oare metoda Suediei, cu limba chineză în şcoli, ar trebui să ne pună puţin pe gânduri?

Apucaţi-vă de cumpărat domenii .ch, nu .cn.

În continuarea programului, vă oferim un exerciţiu de imaginaţie:

Credit FOTO © Feng Li/Getty Images via The Atlantic

Analiză pe muzică de mişcare socială

Am observat un nou curent muzicologic, care se dezvoltă, în creaţiile audio româneşti. Băieții ăştia, emeriţi eminemi, o dau, rimă după rimă, cu substanţă naţională şi socială. Muzica trebuie să elibereze oamenii de clişee şi limite. Muzica trebuie să creeze stări şi să unească oameni. Eu observ doar o injecţie politică „stângace” în toate manelele dispersate de cântăreţii şi cântăreţele de mai jos. Ah, mai nou, nu se mai ascultă manele versiunea 1, ci manele versiunea 2. S-a emancipat românii, se ştie!

Continuare

89

Am observat (nu acum, recent, mai demult) un clişeu, un model folosit de mulţi, un model prin care se referă la diverse aspecte sociale sau politice ale României, temporal, împărţit în două perioade: „înainte de ’89” şi „de după ’89”. Exemple:

1. Înainte de ’89 era un sistem comunist, fără credinţă etc. Bine, ce s-a întâmplat? Au murit necredincioşii între 31 decembrie 1989 şi 1 ianuarie 1990? Nu. Credincioşii erau şi înainte. Mai mult, mulţi jelesc sistemul, dar mai ales pe cel care a dispărut împreună cu o mână de copii şi oameni. Atât.

2. „Politica de azi suge”, „nu s-a mai întâmplat niciodată înainte de ’89”, „acesta este doar încă un exemplu despre cum decurg lucrurile în politica românească de după 1989”. În modelul simplificat, prieteni, sunt aceiaşi oameni şi acelaşi partid. Aceiaşi băieţi care ştiu multe chestii mecanic, profesori în „nşpe” ştiinţe, doctori în politici externe şi extra-externe care te pot pune la zid imediat cu nişte cunoştinţe solide (la propriu şi la figurat) şi profită de ignoranţa cu care-i hrănesc pe oameni prin diverse instrumente de propagandă subtilă.

După cum spuneam şi aici, cei care cred că  există un punct de reper ’89, după care ne orientăm în istoria acestui teritoriu, se înşală amarnic. E doar o iluzie, ca multe altele.

Poate că ’89 e doar o iluzie care a oferit o speranţă în acel moment. Acum, la 20 de ani distanţă, românilor le plac iluziile atât de mult încât şi-ar cumpăra o maşină de fabricat iluzii, ţepe etc.

Pe baza imaginii de mai sus îmi imaginez un dialog:

În noaptea trecerii dintre ani, spre 1990, Veronica şi Marcel cinstesc:

– Veronica, dragă, nu vom mai fi dihori-atei-comunişti, câh. În sfârşit! 4, 3, 2…

– Suntem un neam de creştini ortodocşi, dragă Marcel! Avem atâtea de făcut: biserici, troiţe, de plantat cruci peste tot, de redenumit spitale şi şcoli cu nume de sfinţi.

[Notă  teatrală: şi acum, în fundal, încep să cânte Scorpions]

„Take me to the magic of the moment on a glory night, where the children of tomorrow dream away in the wind of change”.

În legătură cu acest subiect:

Comunism ortodox – noua lege şi ordine de fapt, de BlindGirl

Comunismul n-a murit, de TLP

Toamna se numără oile

Dacă nu aţi aflat încă, în luna octombrie, luna a zecea, din binecuvântatul an 2011, înainte de blestematul şi hulitul an 2012, în România se va efectua încă o păcăleală de statistică, irelevantă pentru oamenii care nu citesc Cancan şi Libertatea, dar foarte importantă pentru „majoritate”. Au! au! au!

Am aflat de la Dollo şi din următoarele trei surse: guvernamentală, juridică şi jurnalisto-actualizabilă că masacrul datelor statistice se va efectua, după ultimele informaţii, în perioada 21-30 octombrie 2011.

Eu am o propunere în legătură cu metoda de efectuare a acestor statistici. Pentru că, este evident că la ultimele numărători de oiţe, lupii deghizaţi au mers cu creionul şi cu nişte formulare, notând cât mai subiectiv posibil aproape tot, în afară de numărul aproximativ al populaţiei. Şi ştiţi, e bine să spui că natalitatea e scăzută, nu că mortalitatea a crescut. Dă bine la imagine şi induci un apropo în rândul masculilor şi al femelelor cum că trebuie să boteze de cel puţin două ori, în timp ce în China le taie magistrala seminală.

Revenind la propunerea mea – pe care ştiu că nu o va lua nimeni în seamă, nu doar pentru că ăsta e un pricăjit de blog – nu credeţi că în secolul 21, anul 2011, s-ar putea găsi şi alte metode de realizare a recensământului populaţiei din acestă ţară? Adică, e cam aceeaşi metodă de acum două secole. Deşi avem tehnologia şi resursele necesare pentru a face aceste lucruri mai uşor, mai repede şi mai precis, băieţii ăştia care se ocupă cu mânatul oilor, adică ciobanii ăştia care ne guvernează viaţa – prost, ridicol şi ineficient – în interiorul teritoriului moştenit de la păgânii traci – ca să nu spun draci – preferă să rămână la metodele „băbeşti”, rudimentare. După acest exemplu, în fiecare domeniu (educaţional, agricol, economic etc) în care se folosesc metode perimate şi stupide s-ar putea găsi soluţii pentru a scăpa de obsesia pentru metodele băbeşti şi profitabile ale ciobanilor. Mă scuzaţi, ale guvernanţilor.

„Trei ciobani şi-o ciobăniţă, conduc turma de oiţe”

Bonus: New ways of counting leave U.S. Census behind (engleză)