Andrei, un român adevărat, s-a născut la el în cartier. Bine, maică-sa l-a născut la maternitate, dar, în orice caz, să zicem că e ca și cum l-a născut în cartier. Fiind născut la el în cartier, lui Andrei i s-a spus că acest cartier e „cartierul cel mai tare”. Dacă venea vreun intrus din alt cartier, nu numai că era privit ca un necunoscut, dar nu avea cum să scape nepedepsit că a îndrăznit să calce pe acest pământ sfânt.

La țară, la bunici, lui Andrei i-a fost făcută observația că satul bunicilor și, implicit satul lui, era „cel mai bun sat” din toate satele. Oameni cu frică de Dumnezeu, oameni la locul lor, oameni care păstrează tradițiile și obiceiurile.

Apoi, mai târziu, Andrei părăsi orașul în care se născuse. S-a dus la facultate. Așa se face; părinții l-au trimis în deplasare. Ajuns în alt oraș și tot repetându-i-se de mic ideea că orașul său e „cel mai tare oraș” a tras și el, implicit și necondiționat, aceeași concluzie. Deși în orașul său erau cartiere inamice, în afara orașului toți, din toate cartierele, erau uniți. Deși era într-un oraș „mai nașpa” decât „orașul său”, orașul „mai nașpa” era în aceeași regiune istorică. Și faptul că Andrei îi ura (tot implicit și necondiționat), de exemplu, pe olteni, făcea ca orașul „mai nașpa” care era în regiunea istorică în care se născuse Andrei – regiune istorică cu titlul de „cea mai tare regiune istorică” – să fie un oraș „mai tare” decât un oraș din Oltenia, care era o regiune „mai nașpa” decât regiunea „cea mai tare regiune istorică”. Aici mai vine o adăugire referitoare la Capitală, viziunea restului țării despre bucureșteni. Majoritatea bucureștenilor sunt proști și îngâmfați, iar pentru cei mai mulți bucureșteni, majoritatea celor din provincie sunt țărani cu pământ sub unghii, cea mai mare parte din ei fiind moldoveni și ardeleni.

Deja, la următorul nivel, la nivel de țară, Andrei trebuia să prindă un ungur sau un olandez că spune ceva nasol de vreun oltean din țărișoara lui că era vai și amar de neamul ăluia. Oltenia era nasoală în interiorul țării, dar după graniță oltenii fac parte din „cea mai tare țară!” – „Țara minunilor”, „Țara lui Andrei, a Mariei și a Elenei”.

Pe urmă, frate, să zică un american ceva supărător la adresa Europei. Pfuai! Să vadă Andrei vreun gălbejit că atentează la vreo europeancă „de-a noastră”.

Realizați oare ce s-ar putea întâmpla în cazul în care s-ar descoperi viață inteligentă pe alte planete? Cu tot cu olteni, unguri, americani și asiatici, cu tot cu eschimoși, ornitorinci și alte ființe complicate create de Dumnezeu și folclor, Andrei ar realiza faptul că se află pe o planetă numită Pământ, iar această planetă nu e plată. În momentul în care va realiza Andrei acest lucru, el va ști că se află pe „cea mai tare planetă” și tot așa până la adâncimi nepătrunse de telescoape.

Un model simplu pentru: naționalism, patriotism, identitate.

Pace!

Credit imagine: James W. Cadle