Arhive categorii: Educaţie

România, trei situații

IpocrizieTrei situații

1. Oamenii serioși (căsătoriți, realizați, care au copii care urlă prin hipermarket-uri, mămici și tătici de Facebook, miresici, antreprenori, tot felul de valoroși), care iubesc bătrânii (oameni simpli de la țară, credincioși etc).

2. Bătrânii, oameni simpli de la țară, credincioși, care au trecut prin mai multe sisteme politice și episoade istorice, dar care au rămas simpli, care n-au schimbat țara mai mult decât puțoii și pițipoancele tinere din ziua de azi.

3. Puțoii și pițipoancele din ziua de azi care deranjează și oamenii serioși și bătrânii simpli de la țară, care nu știu nimic și care n-au niciun viitor, identificați de-a lungul perioadelor istorice ca fiind „tinerii din ziua de azi”.

Cele 3 categorii au ceva în comun: se iubesc unii pe alții, awww!

Oamenii serioși cunosc unul sau doi puțoi luzări de care au grijă, au bunici prin coclauri uitate de lume pe care și-i aduc aminte de două ori pe an sau mai puțin. Bătrânii au copii în rândul oamenilor serioși și nepoți, puțoi și pițipoance, deranjanți și fără viitor. Puțoii și pițipoancele au unchi și mătuși, oameni serioși, și bunici ale căror poze le șăruiesc pe Facebook (alături de mesaje din Petre Țuțea sau mimul de Dan Puric).

Ce mai au în comun aceste 3 categorii? Se urăsc unii pe alții.

Oamenii serioși vor vorbi cu respect și cu patos despre oamenii simpli de la țară, despre bunici și despre tradițiile frumoase ale satului românesc, dar analfabeții ăia înapoiați cu veceu în curte și cu batic pe cap votează cu Ponta. Pentru oamenii serioși, puțoii și pițipoancele sunt atât de nesemnificativi încât nici nu merită atenția pentru ca sentimentul de ură să se poată iniția și nici nu se gândesc că ei au fost odată puțoi sau pițipoance.

Bătrânii țin foarte mult la copiii lor plecați la oraș, care-s realizați și care au ultimele modele de SUV-uri, pe care le parchează pe trotuare sau pe trecerile de pietoni, dar nemernicii ăia de la oraș sunt prea ocupați și prea fandosiți pentru a înțelege importanța istorică a votului pentru candidatul care promite pensia mai mare și care e cel mai român dintre români, nu neamț sau, „Doamne-Maica-Domnului”, păgân. Nepoții ăia, puțoii și pițipoancele, mofturoșii ăia sclifosiți, putorile alea ordinare? Ăia știu să voteze?

Puțoii și pițipoancele urăsc pe toată lumea. E un mod de viață. E o atitudine. E ca o copertă de Facebook care zice: fuck off! Trebuie să exprimi ce simți, bitch!

 

Cât de creștin este Victor Ponta?

Vine perioada aia când miroase a căcat mai mult decât de obicei, când ipocriții, cretinii și formatorii de opinii scot fundul la produs material.

Traian Băsescu a făcut apel la religie, creștinism și prostime. Crin Antonescu a făcut apel la religie, Biblie, creștinism, Petre Țuțea și Tudor Chirilă. Deși e cam același lucru, a făcut ceva greșit (doar Internetul știe de Petre Țuțea și Tudor Chirilă). Mircea Geoană a făcut apel la religie, creștinism și patriarhul BOR. Toți, același căcat.

Acum, e rândul lui Victor Ponta. Aceeași strategie, același căcat, aceeași ipocrizie. Pute! Victor Ponta este chintesența ipocriziei și a eșecului, dar mai ales este chintesența celor trei de mai sus: Traian Băsescu, Crin Antonescu și Mircea Geoană. În plus, tătucul necredincios al PSD și sfântul porumbel cu dungi veghează asupra clonei.

Victor Ponta, apel la religieVictor Ponta, apel la Dumnezeu

Această lucrare necurată este plagiată.

Ăștia, pur și simplu, când sunt în campanie, nu se mai satură de naționalism și creștinism.

Actualizare

Ponta și supertițiile

Bonus, se joacă și cartea cu superstiții. Cât de jegos să fii să faci așa ceva? Aparent, piarismul s-a născut când românul a spus că îți poartă noroc dacă o cioară s-a căcat pe tine.

 

Siguranță rutieră: pietonii

Trecere de pietoniDupă cum spuneam în însemnarea anterioară, continui seria despre siguranța rutieră. În această însemnare voi discuta despre categoria cea mai importantă a traficului, pietonii.

Dacă ați rămas uimiți de faptul că am numit pietonii categoria cea mai importantă din trafic înseamnă că nu înțelegeți legislația rutieră și nici logică de bun simț. Totuși, anumite situații se pot remedia și, dacă putem conduce, deducem că putem citi, deci putem, într-un final, înțelege logica și legislația.

Pietonii sunt cei mai puțin vizibili în trafic, imprevizibili asupra acțiunilor pe care vor să le facă și cei mai expuși accidentelor.

De ce sunt cei mai importanți? Pentru că din seria ființe umane și pentru că automobile.

De ce sunt cei mai expuși? Pentru că aproape 2 tone de metal, la o anumită viteză, pot fi fatale. Oamenii sunt omorâți, chiar mai rău, trăiesc și rămân paralizați în diverse moduri grave. Niciunii din noi nu vrem ca aceste lucruri să se întâmple, nu? Bine, poate doar acei indivizi ai speciei umane care premeditează așa ceva.

Dar, pietonii nu sunt expuși doar pericolelor cu motoare, ci și altor pericole aleatorii: trotuare* stricate sau prost făcute, obstacole, canalizări defecte sau descoperite, bicicliști idioți, panouri publicitare ruginite sau alte elemente periculoase agățate de diverse chestii nesigure.

Continuare →

Simboluri: Tei pe bancnota de 500 lei

„Floare de tei, cât de curând te treci. Ochilor mei lucind te-ai arăta pe veci.”

Bancnota de 500 lei, aflată în prezent în circulaţie, conţine mai multe elemente de siguranţă, acestea fiind, probabil, cea mai bună parte a acestei bancnote.

Fața bancnotei de 500 lei

Aversul bancnotei reprezintă tema pasiunii și creativității poetului, partea artistică. În tot acest timp a scris cu și despre romantism, apropiindu-se atât de tare – din păcate, cred eu – de românism. Dar, alea erau vremurile, ăla era timpul.

Elementele principale ale aversului bancnotei sunt: chipul arhicunoscut – și puțin cizelat – al poetului, teiul, călimara și pana.

Bancnota de 500 lei

Teiul

Teiul, mai ales în poeziile lui Eminescu, ca motiv simbolic, reprezintă romantismul. Mai mult, teiul este simbolul unui paradox care se numește „Copacul Internațional al Păcii Războiului Mondial”. Teii sunt – sau, mai nou, au fost – și un simbol pentru orașul Iași, oraș în care Mihai Eminescu a trăit o perioadă, după întoarcerea din Viena.

În Iași, în parcul Copou, există un tei cu o vârstă de peste 250 de ani care acum este cunoscut ca „Teiul lui Eminescu”.

Pe scurt, teiul este un simbol romantic central, îmbătător cu mireasma-i, în creațiile lui Mihai Eminescu, iar acest lucru reiese și pe tema din față a bancnotei de 500 lei.

Călimara şi pana

Călimara și pana reprezintă, evident, simbolul scriitorilor, faptul că Mihai a fost poet și jurnalist. Este un simbol atât de evident încât pare pus acolo ca să frapeze prin extravaganța evidentului. Sunt șocat pentru că e atât de evident acest lucru evident. Dacă acea călimară ar fi fost plină aș fi spus că e de umplutură. Dar, stai… pana-i intră-n călimară și-o golește de cerneală, zi de zi, seară de seară. Evidentul devine simbolic?

Continuare →

Moarte câinilor!

După ce am rămas blocat câteva zile din cauza a tot ce am citit pe Web, despre tot felul de metode de a omorî câinii și toată zarva creată în jurul acestui subiect temporar, am ajuns la concluzia că e musai să plec din țara asta cât mai repede posibil.

Tot felul de păreri supărate, păreri stupefiate, păreri idioate, păreri indignate și tot felul de păreri roșii și verzi. O țară de psihopați – m-am alarmat.

La fel ca în „Procesul” lui Kafka, acuzatul nu înțelege de ce este vinovat.

Tragedia

Este tragic că animalele sunt ucise, fie ele oameni, vaci, porci, câini, șobolani, maimuțe, tigri, elefanți etc. Evident, în particular vorbim de tipuri diferite de animale, dar tragedia e aceeași. Omul, fiind superior encefalic celorlalte animale, vede uciderea semenilor ca o declarație de război (pentru că, evident, o ființă rațională nu se poate gândi la altceva). Este tragic că un copil de doar patru ani a murit din cauza unor leziuni severe provocate de un câine. Îmi imaginez că nu există durere fizică și psihică care să depășească ceea ce trăiește familia acelui copil. O mare parte din agitatorii de pe canelele de media sunt niște ipocriți, ajutați de fobii și complexe, agățându-se de acest caz pentru a-și satisface plăcerea virtuală de a instiga.

Continuare →

Logo România, Roșia Montană

Am decis din nou să plagiez. După succesul adevăratului logo turistic al României (idee pe care au preluat-o mai mulți, modificând stema comunistă în moduri asemănătoare, dar fără să așeze crucea, cu cinste, la locul ei), am făcut o actualizare a falsului logo turistic pentru Roșia Montană Gold Corporation.

Toți cei care doresc să preia ideea sunt bineveniți. Cine vrea să imprime sau să editeze vectorial, poate descărca această arhivă (conține SVG și PNG).

Logo România - Roșia Montană

Sugestie de prezentare

logo_romania_turism_rosia_montana_570_2

După o idee

Idee

Vagoane CFR, apropieri fără limite!

Am călătorit frecvent cu trenul în ultima perioadă și, recent, am fost și la București, mirificul oraș-capitală. Pe fiecare traseu au fost diferite tipuri de vagoane, dar în ultimul tip de vagon cu care am călătorit a fost un pic mai special. Atât de special, încât mă gândeam că îmi voi împletici picioarele cu o altă persoană care, poate, va urca de la Vaslui, dar din (să-i spunem) fericire, a urcat de la Tecuci.

Trenurile Iași-București (1662) și București-Iași (1663) au aceste tipuri de vagoane speciale, cu etaj, iar spațiul este economisit peste limita bunului simț. Patru fotolii puse față în față, câte două, cu un spațiu de aproximativ 30-40 de centimetri între ele. De exemplu, un controlor CFR nu încape în spațiul ăla dintre scaune. Poate cei de la CFR se așteptau ca noi să ne urcăm pe scaune, nu să ne așezăm pe ele.

„Cireașa de pe tort”, o dovadă de respect și confort, vagoanele sunt dotate cu baruri. Da, baruri! Baruri goale, nefolosite care ocupă spațiul economisit. Imagini, pentru cei care nu au trăit așa ceva pe propria piele, cu banii jos:
Vagoane CFR Vagoane CFR Vagoane CFR Vagoane CFR

 

 

 

Voi face reclamații, dar la ce ajută? Mi-ar plăcea să merg confortabil și în timp util în țara în care m-am născut, dar se pare că mulți sunt încă ocupați cu furatul: Ministerul Transporturilor, directorii CFR, angajații CFR, mai ales controlorii, și nu în ultimul rând mulți din oamenii care merg cu trenul și nu reușesc să priceapă civilizația.

Designerul vagoanelor și cei care au făcut achiziția vagoanelor ar trebui puțin chinuiți cu o drujbă, să le scurtăm puțin mâinile și picioarele.

Mii de mulțumiri, CFR!