Windows 5, pentru cei născuți în 2014.
„At Microsoft, we care about your privacy” – but not in this decade.
Arhive categorii: Educaţie
Un exemplu pentru Constituție
Mai jos, cei trei politicieni care au inițiat amendamentul din Constituția României care limitează libertatea și care nu este în acord cu drepturile omului.
Florica Cherecheş (PNL)
Grigore Crăciunescu (PNL)
Mircea Dolha (PNL)
Avem mai sus trei deputați din partea PNL (partid care ar trebui să scape de Liberal din coadă și să își adauge sufixul „-ist” la Național – ar fi mult mai corect așa, dar oricum cu nicio particularitate față de celelalte partide).
Florica Cherecheș, o doamnă deputat care face politică pe principii creștine și patriotice, în niciun caz liberale. O doamnă politician care nu cred că înțelege prea bine politica liberală sau vreo filosofie vestică, fiind plină de clișee și de erori de logică în intenții. Iubește România din tot sufletul, dar are niște conflicte cu limba română.
Grigore Crăciunescu, un domn deputat la fel de liberal ca doamna Cherecheș, mai creștin decât doamna Cherecheș, dar și urmărit penal pentru conflict de interese.
Mircea Dolha, un domn deputat la fel de liberal și creștin ca ceilalți doi colegi, Nihil Sine Deo, mai deschis spre vestul păcătos. A uitat să-și plătească găzduirea.
Principiile liberale ar trebui să ia în considerare toți oamenii, indiferent de sex, religie, etnie, culoarea tricoului sau a ochilor.
În contrast, colegul lor, Varujan Pambuccian zice:
„Eu sunt atât de libertarian, consider că individul este mai important decât statul, decât orice. Trăim într-o ţară extrem de conservatoare, cu nişte instituţii care sunt, de fapt, forme arhaice de contracte comerciale, în care eu nu cred.”
Bine, nu e el un exemplu, dar mesajul trebuie apreciat.
Referințe la drepturi de autor pentru imagini:
www.facebook.com/mircea.dolha.7
www.facebook.com/craciunescugrigore
www.facebook.com/florica.chereches
Familia, anul 2013, România
De la „Comisia de revizuire a Constituției”, România, anul 2013.
Care este diferența între: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.” și „Familia, elementul natural şi fundamental al existenţei dezvoltării societăţii, se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie.” (Al doilea text este propus de Biserica Ortodoxă Română pentru Constituție)
În esență este același text, dar mai îmbârligat.
Ce facem cu fiul lui Dumnezeu, fraților? E al Tatălui sau al Mariei? El este de fapt Tatăl? Copilul este propriul Său Tată? Uau! Ce facem „preoți cu crucea-n frunte”, vrem Împărăția din Ceruri sau cea de pe Pământ?
De ce „Familia” nu se bazează pe uniunea liber consimțită între o femeie și un bărbat? Ce este căsătoria? Dacă o femeie și un bărbat nu pot face copii? Dacă două femei pot crește și pot sprijini educația unui copil într-un mod în care o femeie mai puțin inteligentă și un bărbat alcoolic și cu porniri violente nu pot avea grijă de cei trei copii pe care i-au făcut unul după altul? Ce este familia? Ce facem cu copiii din centrele de plasament? Ei nu sunt o familie? Cât de înapoiați puteți fi și cât de constrânși de Biserică? Ce caută chestia asta în Constituție? Amanții, domnilor și doamnelor? Nu fac parte din familie? Poate trebuie trecut în constituție și faptul că indivizii trebuie să fie monogami și să aibă o singură religie. Ia, băgați!
Nu cred că politicienii trebuie să se atingă de libertatea oamenilor în halul ăsta.
Și, încă o dată despre drapel.
Funcționează! Dawkins versus Lewin
Care din abordările de mai jos vi se pare mai interesantă? „Fizica funcționează, vă spun!” sau „Funcționează, curvelor!”?
Walter Lewin, astrofizician olandez, e profesor emerit la MIT. Un profesor care știe cum să facă cursurile de fizică interesante. Unele din aceste cursuri filmate pot fi urmărite aici.
Eminent biolog și autor britanic, Richard Dawkins este arhicunoscut pentru dezbaterile împotriva religiei și pentru promovarea ateismului, umanismului și raționalismului. Dawkins este criticat de alți colegi nereligioși, de exemplu Peter Higgs și Slavoj Žižek, ca fiind fundamentalist.
(1) Comentarii și comentatori
Există două tipuri de comentarii foarte enervante pe platformele de socializare: comentariile în afara subiectului (off-topic, cum s-ar zice în limba română) și comentariile scurt-aprobatoare.
Pe Facebook în afara subiectului
O gagică își publică o poză sau un mesaj pe contul de Facebook, iar sub poză/mesaj apar comentarii de la tot felul de prietene și rude care pun întrebări sau scriu cu totul pe lângă subiectul pozei/mesajului.
Nu poți să pui o poză cu buci și sub ea să te întrebe tanti Ioana ce mai face mă-ta și să-ți ureze Paște fericit.
Nu poți să pui o poză cu tine cocalar la volan cu degetul în nas și să te întrebe când mai vii prin Satu-Mare sau Vaslui.
Nu poți pune o copertă pe contul de Facebook cu o pictură de Dali – suprarealist, man – că te întreabă rudele unde mergi în vacanță. Falus cu cap de femeie și parte inferioară de unicorn roz! E greu să fii la subiect sau să folosești mesaje private. Doamne sfinte și perverse!
Mesajele scurt-aprobatoare
Mesajele aprobatoare sunt și este chintesența a ceea ce dorește comentatorii să exprime, pe larg, din tot sufletu-l lor care nui lasă abținerea, cratime-le și… punctele de suspensie și amortizoare.
Tot felul de cetățeni, filosofi de birt, distribuie și fac tot felul de afirmații care ba se ceartă cu logica, ba fac apel la emoție și tot tacâmul de distorsiuni ale realității. Recirculă tot felul de vorbe puse în gură, tot felul de citate greșit atribuite sau modificate ca să iasă la socoteală. Și, într-un final, comentatorii aprobatori apar: „Adevărat!”, „Da, așa e!”, „Prea tare!”, „Chiar e adevărat!”, „Da!”, „Chiar că!”, „Super!”, „Bestial!”, „Ăsta e bun!” etc.
Cât de afectat emoțional trebuie să fii de acel adevăr profund încât să ai o pornire lăuntrică, o trezire sălbatică a spiritului uman și a sistemului nervos simpatic, și să te desfășori cu atâta patos, să drenezi materia cenușie într-un mesaj sublim, dar esențial, dincolo de frontierele filosofiei: „Într-adevăr!”?
Acest fenomen nu există doar în regiunea românească a Web-ului, ci apare frecvent pe platformele de socializare cu tematică fotografică, ca: 500px, Flickr etc. (dar nu doar pe astea)
Mie îmi plac cel mai mult: „beautiful composition”, „nice!”, „good job”, „beautiful”, „fantastic”. No shit!
Legalizarea prostiei
„Domnișoara” de mai jos își exprimă opinia (public) pe Gândul, la un articol în legătură cu agitația creată de Remus Cernea pe un subiect bun de scos românii din zona de confort.
Ia să vedem cum curg distorsiunile cognitive din mesajul „domnișoarei”:
Pot și eu: legalizând prostia, vom avea proști pe străzi, pe șosele, în parcuri, pe pistele de biciclete, în Mall-uri, la munte, la mare, pe Web. Ah, stai, e deja legală.
Câți homosexuali au muncit să dezvolte calculatoarele, Internetul și Webul pentru ca proștii să profite de tehnologie? Unul din ei a fost cu siguranță Alan Turing.
Dar, ce e mai interesant e că nu se poate spune că „domnișoara” are un profil real sau că e persoana care pretinde a fi atâta timp cât poza folosită este copiată de pe un sait numit Fortify Ventures. Poza este a unei alte persoane, Carla Valdes.
În final, salutări creștinopaților care se ascund în spatele unor identități furate și comentează argumentat la subiecte interesante. Profilul de Facebook îl puteți accesa aici. Îi place Pittiș.
Opinia mea despre căsătoriile gay o puteți citi aici. Eu nu sunt de acord cu căsătoriile în modul tradițional, nu le văd rostul, logica sau importanța.
Televizorul
Televizorul, la majoritatea românilor, este la fel de important ca icoana. În casă trebuie să fie icoană și televizor. Televizorul ocupă un loc privilegiat în casă, în cel mai vizibil colț. La unii români mai înstăriți putem găsi două sau mai multe televizoare. Cu cât mai multe, cu atât mai bine, la fel ca și în cazul icoanelor. Televizoare 3D, televizoare cu tehnologie LED, elsidiuri, plasme. Românii se pregătesc pentru viitor. Televizoare peste tot!
Să nu gândiți altfel. Ce face majoritatea e cel mai bine.
Investește în viitor. Ia-ți televizor!
Modelul dorelian de lucru în echipă
Credeți că imaginea binecunoscută cu „Dorel”, care face o muncă asiduă, alături cu tovarășii lui de „muncă”, care analizează de pe margine acțiunea, având alte preocupări decât ceea ce ar trebui să facă, se aplică doar în domeniul muncii de „basculanto-tractorist”? Nimic mai fals.
Dorel este omniprezent. Tovarășii lui la fel. Acest model complex de lucru în echipă poate fi întâlnit peste tot: în corporații, în mall-uri, la Administrația Financiară, în buticuri, în IMM-uri etc.
Nu e doar o observație simplă, ci o ipoteză confirmată prin experiment, deci o certitudine.
Deși confirmat, acest model trebuie combătut. Cum îi punem și pe trântori la muncă? Suferă aceștia de disonanță cognitivă? Efectul Dunning-Kruger este hrana lor zilnică? Este Dorel subiectul principiului lui Peter?
Credit imagine: Taming Data