Arhive etichete: timp

Cum traversăm strada

„Mic ghid în mai mulţi paşi siguri pentru a ajunge în siguranţă pe partea opusă a unei treceri de pietoni – universal, dar în special valabil pentru România”

Am asistat cu ceva timp în urmă, involuntar, la o lecţie de educaţie rutieră oferită de un tată alcoolic copilului său în timp ce traversau regulamentar strada, pe trecerea de pietoni, undeva în Iaşi, pe un bulevard.

Lecţia era simplă, nimic dificil:

„Uăi, maşânili trebui sâ oprească întotdeauna şâ tu sâ treşi. Ai înţăles?”

În urma acestei poveţe trebuie să tragem concluzia că unele lucruri sunt atât de simple în viaţă şi viaţa e alcool.

Aşa fac toţi. Iau în vizor trecerea de pietoni (uneori ghidaţi doar de instinct), bagă capul în pământ şi în pas agale de gazelă obosită încep să parcurgă zebra. Uneori ai impresia că oamenii ăştia s-au născut pentru a avea un singur drept: dreptul de a fi pietoni. Filozofie alimentată de: „tranversez pe zebră, fac ce vrea coaiele mele”.

Dar, cel mai mult îmi plac gagicile care n-au o legătură cu gravitaţia sau alte forţe care guvernează Universul. Când traversează strada, telefonul la ureche e, cum ar veni în limba română, un măst, privirea înainte şi trecerea de pietoni devine, instant, catwalk.

Maşinile trebuie să oprească! Da! Maşinile nu sunt conduse de oameni şi maşinile nu pot avea probleme. Ţineţi minte! Maşinile au inteligenţă artificială şi senzori pentru a se opri la timp, înainte de o trecere de pietoni.

Se face verde la semafor pentru pietoni? De fapt, semafoarele pun o bariera virtuală, imposibil de penetrat, deci treci cu capul în pământ, sigur pe tine. Da!

Într-o ţară în care conducătorii auto pot avea coeficientul de inteligenţă (IQ) sub 90 trebuiesc şi pietoni pe măsură. O turmă de şoferi şi o turmă de pietoni, ca la Animal Planet.

România. Explorează grădina cu gunoaie.

Probabil că aţi auzit de foarte multe ori expresia: „România e ţară frumoasă, păcat că e populată de oameni”. Eu cred că România e o ţară frumoasă, mediocră, cu un relief variat, păcat că e populată şi poluată de oameni idioţi. Gunoaie de ambele feluri, diverse. Pe drum, pe şosea, în trafic e la fel. Mulţi spun că dacă ar exista infrastructură modernă şi alte rahaturi, numărul accidentelor s-ar reduce. Total fals. Românul va rămâne la fel. El trebuie să fie erou de şosea şi vrea abonament la SMURD, de cele mai multe ori cu o singură utilizare.

Românul, în general, nu ştie să respecte câteva reguli esenţiale, de bază, pentru ca indivizii din jurul lui să trăiască (bine). Românul trebuie să arunce gunoaie peste tot, să se caţăre, să depăşească prosteşte, să se grăbească inutil, să scuipe, să consume ca prostul. Probabil că e captivant pentru turiştii fraieriţi să vină în România, să observe comportamentul şi nesimţirea multora dintre concetăţenii noştri dragi.

Ce ar trebui făcut ca România să arate civilizat şi să fie într-adevăr accesibilă turiştilor (români sau străini)?

  • Toalete publice foarte multe şi un sistem de întreţinere anexat.
  • Coşuri de gunoi plantate peste tot şi un serviciu de întreţinere anexat. Chestii desenate ca să le arate cum se aruncă la coşul de gunoi. Amenzi usturătoare, exponenţiale cu nesimţirea.
  • Drumuri mai bune. Trebuie să fii destul de idiot să conduci cu viteze mai mari de 120 de kilometri pe oră pe drumurile din România. Bine, există porţiuni de şosea prin Transilvania pe unde poţi circula decent, dar foarte puţin şi tot riscant.
  • Gestionarea eficientă şi actualizarea punctelor de interes turistic. De exemplu, în opinia mea, Transfăgărăşanul (DN7c) nu este deloc pregătit să primească turişti şi un flux atât de mare de automobile. E mizerabil, şoseaua este foarte deteriorată, lipsesc parcările cu desăvârşire.
  • Românii care fac o afacere din turism trebuie învăţaţi să vândă produsele şi să ofere servicii de calitate la preţuri mult mai mici.

Mi-au plăcut cum arată Braşov, Râşnov, Sibiu şi Târgu-Mureş.

Traseul pe care am călătorit: Botoşani – Piatra Neamţ – Praid – Sovata – Sfântu Gheorghe – Braşov – Moieciu – Câmpulung – Curtea de Argeş – Sibiu – Sighişoara – Târgu-Mureş – Reghin- Bistriţa – Vatra Dornei – Gura-Humorului-Suceava. Gunoaiele sunt doar de pe Transfăgărăşan. Nu am mai oprit prin parcări şi diverse locuri îmbâcsite cu gunoaie.

#

Continuare

Panseidele

„Gânduri”

Gândurile-mi pleacă departe, către cer, estompându-se, lăsând o urmă înceţoşată, abia vizibilă; se pierd în Univers, se ascund sau mor, pe undeva, pe unde eu nu voi ajunge nici măcar cu visele. Amintirile devin lacune, iar timpul să mă scutească cu mofturile lui. Povestea mea o cântă trubadurii nopţii, iar vara mă renaşte cu apa, aerul şi depărtarea. Întotdeauna am vrut să văd ce e dincolo de orizont, acolo unde poveştile îşi pierd până şi sâmburele de adevăr. O melodie din trecut mă bântuie, iar imaginaţia mea derulează cadrele în ritmul înălţător, vibrând, allegretto grazioso. În ţara imaginaţiei voi călca cândva, iar atunci voi cuceri grăuntele de nisip pe care şad. Voi veneraţi poetul, dar nu-l veţi înţelege niciodată aşa cum era el, ci aşa cum v-ar fi plăcut vouă să fie. Gândurile lui au rămas scrise într-o carte, dar visele și gândurile s-au dus, s-au rătăcit în Univers.

Susţineţi Concursul GREPIT

Promovează Concursul GREPIT, din cadrul Festivalului de Tehnologii Informatice 2010, şi poţi câştiga:
1. o invitaţie de participare la festival
2. un domeniu .ro
3. un hard disc portabil de 250 GO.

Dacă scrii o însemnare pe blogul tău despre GREPIT (o experienţă, o idee, o sugestie etc.) şi ne convingi că eşti un „geek” adevărat, primeşti un tricou GREPIT.

E important ca acest concurs să fie susţinut şi promovat, dar şi mai important e ca mulţi tineri care participă la olimpiade şi concursuri „naţionale” din domeniu să se orienteze către GREPIT. De ce?
Pentru că GREPIT nu e ceva aranjat înainte. Nu câştigă locul I, automat, şcoala sau judeţul organizator. Nu există „pile”, nu există „mită”. Şi multe alte motive pe care nu le detaliez în această scurtă însemnare. Veţi rămâne dezamăgiţi, poate, doar din cauză că nu veţi încerca să creaţi ceva interesant şi competitiv, inovativ.

Dacă eşti în stare, susţine GREPIT sau participă la GREPIT. De ce? Pentru că poţi.