Am observat un nou curent muzicologic, care se dezvoltă, în creaţiile audio româneşti. Băieții ăştia, emeriţi eminemi, o dau, rimă după rimă, cu substanţă naţională şi socială. Muzica trebuie să elibereze oamenii de clişee şi limite. Muzica trebuie să creeze stări şi să unească oameni. Eu observ doar o injecţie politică „stângace” în toate manelele dispersate de cântăreţii şi cântăreţele de mai jos. Ah, mai nou, nu se mai ascultă manele versiunea 1, ci manele versiunea 2. S-a emancipat românii, se ştie!
Arhive etichete: România
Din vârful muntelui până-n pământ
Din vârful muntelui până-n pământ, ţara e protejată şi decorată
Cu mii şi mii de mândre cruci şi preoţi, o armată.
România. Explorează grădina cu gunoaie.
Probabil că aţi auzit de foarte multe ori expresia: „România e ţară frumoasă, păcat că e populată de oameni”. Eu cred că România e o ţară frumoasă, mediocră, cu un relief variat, păcat că e populată şi poluată de oameni idioţi. Gunoaie de ambele feluri, diverse. Pe drum, pe şosea, în trafic e la fel. Mulţi spun că dacă ar exista infrastructură modernă şi alte rahaturi, numărul accidentelor s-ar reduce. Total fals. Românul va rămâne la fel. El trebuie să fie erou de şosea şi vrea abonament la SMURD, de cele mai multe ori cu o singură utilizare.
Românul, în general, nu ştie să respecte câteva reguli esenţiale, de bază, pentru ca indivizii din jurul lui să trăiască (bine). Românul trebuie să arunce gunoaie peste tot, să se caţăre, să depăşească prosteşte, să se grăbească inutil, să scuipe, să consume ca prostul. Probabil că e captivant pentru turiştii fraieriţi să vină în România, să observe comportamentul şi nesimţirea multora dintre concetăţenii noştri dragi.
Ce ar trebui făcut ca România să arate civilizat şi să fie într-adevăr accesibilă turiştilor (români sau străini)?
- Toalete publice foarte multe şi un sistem de întreţinere anexat.
- Coşuri de gunoi plantate peste tot şi un serviciu de întreţinere anexat. Chestii desenate ca să le arate cum se aruncă la coşul de gunoi. Amenzi usturătoare, exponenţiale cu nesimţirea.
- Drumuri mai bune. Trebuie să fii destul de idiot să conduci cu viteze mai mari de 120 de kilometri pe oră pe drumurile din România. Bine, există porţiuni de şosea prin Transilvania pe unde poţi circula decent, dar foarte puţin şi tot riscant.
- Gestionarea eficientă şi actualizarea punctelor de interes turistic. De exemplu, în opinia mea, Transfăgărăşanul (DN7c) nu este deloc pregătit să primească turişti şi un flux atât de mare de automobile. E mizerabil, şoseaua este foarte deteriorată, lipsesc parcările cu desăvârşire.
- Românii care fac o afacere din turism trebuie învăţaţi să vândă produsele şi să ofere servicii de calitate la preţuri mult mai mici.
Mi-au plăcut cum arată Braşov, Râşnov, Sibiu şi Târgu-Mureş.
Traseul pe care am călătorit: Botoşani – Piatra Neamţ – Praid – Sovata – Sfântu Gheorghe – Braşov – Moieciu – Câmpulung – Curtea de Argeş – Sibiu – Sighişoara – Târgu-Mureş – Reghin- Bistriţa – Vatra Dornei – Gura-Humorului-Suceava. Gunoaiele sunt doar de pe Transfăgărăşan. Nu am mai oprit prin parcări şi diverse locuri îmbâcsite cu gunoaie.
#
Adevăratul logo turistic al României
M-am decis să plagiez. Da! În opinia mea, acesta este logo-ul care înfăţişează realitatea. Mă duc să explorez „Grădina Carpatică”. Voi reveni cu poze din excursie. Caut în special gunoaie şi manelişti. Nu vor fi greu de găsit. Am o spaimă: oare prin Grădina Carpatică bântuie spiritul „Geniului Carpaţilor”?
Actualizare
Mesaj pentru toți cei care vă inspirați din caricatura asta: NU MAI SCOATEȚI CRUCEA! Crucea trebuie să stea acolo, la loc de cinste. Este simbolul corupției și al tuturor lucrurilor dezastruoase care s-au întâmplat în România. Înțelegeți voi cumva mesajul, bine?
Poţi să te prefaci că invoci ploaia…
…dar nu poţi să te prefaci că o poţi opri. Şi nu te poţi preface că opreşti inundaţiile. Şi nu te poţi preface că învii morţii.
Două zone dintre „cele mai ultra-hiper-credincioase” din această ţară, îndobitocită pe acest segment al spiritualităţii de orice fel, au fost lovite de mânia lui Poseidon. Este vorba de judeţele Botoşani şi Suceava. Explicaţia fenomenului, pe care o cunoaştem cu toţii, are următoarea logică: „cu cât eşti mai credincios, cu atât ai parte de mai multe încercări de la Dumnezeu”. Asta-i partea experimentală şi e, deja, verificată, da?
De ce plângi mamaie că apa îţi ia casa, dacă matale însăţi spui că trebuie să fie „cum vrea Domnul”. Să fie „cum vrea Domnul”, zic. Mergi, mamaie, şi stai într-una din casele Domnului. Sunt foarte multe, sunt construite cu cărămidă şi cu credinţă, deci sunt zdravene. Unele, mai noi, au geamuri termopan, aer condiţionat, sisteme audio performante, la care să asculţi Radio Iaşi sau Trinitas. Păcat că n-ai unde ţine vaca şi găinile, dar, cu puţină îngăduinţă de la Domnul, se rezolvă. Casele Domnului sunt multe şi se mai fac încă pe-atâtea.
Pentru cei care nu cunosc povestea din titlu, există două moduri prin care se acţionează:
În cazul în care e secetă, „se plimbă ursul” până când, la un moment dat, va ploua. În cazul în care vine o ploaie puternică, de exemplu cele scurte, de vară, în sate şi chiar şi în oraşe, „se trag clopotele”. Aceste două metode de „siguranţă” funcţionează la nivel de subconştient: nimic nu mai contează, Miracolul lucrează!
Hai, spor cu inundaţiile.
Toamna se numără oile
Dacă nu aţi aflat încă, în luna octombrie, luna a zecea, din binecuvântatul an 2011, înainte de blestematul şi hulitul an 2012, în România se va efectua încă o păcăleală de statistică, irelevantă pentru oamenii care nu citesc Cancan şi Libertatea, dar foarte importantă pentru „majoritate”. Au! au! au!
Am aflat de la Dollo şi din următoarele trei surse: guvernamentală, juridică şi jurnalisto-actualizabilă că masacrul datelor statistice se va efectua, după ultimele informaţii, în perioada 21-30 octombrie 2011.
Eu am o propunere în legătură cu metoda de efectuare a acestor statistici. Pentru că, este evident că la ultimele numărători de oiţe, lupii deghizaţi au mers cu creionul şi cu nişte formulare, notând cât mai subiectiv posibil aproape tot, în afară de numărul aproximativ al populaţiei. Şi ştiţi, e bine să spui că natalitatea e scăzută, nu că mortalitatea a crescut. Dă bine la imagine şi induci un apropo în rândul masculilor şi al femelelor cum că trebuie să boteze de cel puţin două ori, în timp ce în China le taie magistrala seminală.
Revenind la propunerea mea – pe care ştiu că nu o va lua nimeni în seamă, nu doar pentru că ăsta e un pricăjit de blog – nu credeţi că în secolul 21, anul 2011, s-ar putea găsi şi alte metode de realizare a recensământului populaţiei din acestă ţară? Adică, e cam aceeaşi metodă de acum două secole. Deşi avem tehnologia şi resursele necesare pentru a face aceste lucruri mai uşor, mai repede şi mai precis, băieţii ăştia care se ocupă cu mânatul oilor, adică ciobanii ăştia care ne guvernează viaţa – prost, ridicol şi ineficient – în interiorul teritoriului moştenit de la păgânii traci – ca să nu spun draci – preferă să rămână la metodele „băbeşti”, rudimentare. După acest exemplu, în fiecare domeniu (educaţional, agricol, economic etc) în care se folosesc metode perimate şi stupide s-ar putea găsi soluţii pentru a scăpa de obsesia pentru metodele băbeşti şi profitabile ale ciobanilor. Mă scuzaţi, ale guvernanţilor.
„Trei ciobani şi-o ciobăniţă, conduc turma de oiţe”
Bonus: New ways of counting leave U.S. Census behind (engleză)
Partidul
Bună ziua, România. Azi este 10 aprilie 2010, îţi duci povara în spate şi te mulţumeşti cu performanţa neputinţei în faţa Partidului.
Partidul, Partidul, Partidul. Cunoşti acest cuvânt. E fosilizat în crustele cicatricilor de pe tot corpul tău. Încă mai curge prin aste mâini un sânge de oameni de Partid. Încerc să dau dovezi la lume că în astă ţară – în fine, sfântă – Partidul nu se curmă, ci, mai degrabă, e mai viu şi mai puternic decât altădată.
Partidul trăieşte! Trăiască Partidul! Nu doar cu etimologia lui, ci sub implicarea unei metamorfoze. Partidul nu mai este gri sau, mă rog, roşu. Acum, Partidul este multicolor. E ca un televizor cu plasmă fabricat în China, de o firmă chineză, ambiguă şi necunoscută, cu director american. Partidul e la modă. Partidul e o blondă. Partidul e un peşte, cu care se hrăneşte Partidul cu motanul. Partidul are banul, Partidul are crucea, Partidul are roza, Partidul are doza.
Stop copiilor la Hypermarket
Aleargă, ţipă, urlă, smiorcăie, îţi sar în faţa căruciorului, fac dezordine pe rafturi, desfac produse, trag de haine etc. Sunt copiii care, în loc să facă unele din aceste activităţi acasă la mama lor, la buni-mamaie, la grădiniţă, în parc, în câmp, în pădure, sunt aduşi de către părinţii lor în cel mai mişto parc de distracţie „evăr”: Hipermarket-ul.
Acolo, la Hipermarket, pe lângă steluţe şi elefănţei, Harap-Albi, Feţi-Frumoşi, Ilene Cosânzene, unicorni înaripaţi, Spidermani şi alţi eroi şi alte tărâmuri de vis, sunt tot felul de indivizi homo sapiens sapiens maturi care vin special să asiste la circul micuţilor Goe şi, chiar mai mult, abia aşteaptă ca aceştia să urle, să ţipe, să plângă, să facă circ. E locul ideal pentru a-ţi testa rezistenţa psihică şi cerebrală în caz de atac nuclear. Deci, părinţii sunt altruişti şi vor să împartă acest secret cu restul indivizilor impotenţi care nu au reuşit să se reproducă la fel cum au făcut ei.
Există loc de joacă la intrare, există bunici, tătici, bone etc. care să abiă grijă de Goe în această perioadă şi mai ales când super-mami e plecată la cumpărături. În caz că Hipermarket-ul acceptă copiii în perimetrul de comerţ, eu aştept o reducere în procente (spor de stres) şi angajaţilor o mărire de salariu substanţială pentru rearanjarea produselor şi alte activităţi conexe. Nu îl aduci pe doctorul Ştiinţă sau pe mama lui Spiderman că nu îi bagă nimeni în seamă.
Vă rugăm, lăsaţi minorul la locul de joacă, dacă nu, sper să ne vedem mai târziu. Vă mulţumim pentru înţelegere! Nu ar trebui să fie aşa. Nu va renunţa niciun comerciant la vânzări doar pentru că există ofticaţi. Ar trebui să existe puţin bun simţ de cealaltă parte. Bunul simţ pe care copiii să îl moştenească. Lăsaţi copiii acasă sau la locul de joacă!
Foto: Parents Connect