Arhive etichete: România

Aspecte dubioase ale politicii româneşti

Da, da, bla, bla… politica ne influenţează viaţa şi aproape tot ce ţine de societatea în care trăim, zic unii. Politica e religie, deci, prin urmare, religia e politică. Bă, ştiţi ceva? M-am săturat de politica voastră.
Un aspect dubios al politicii constă în faptul că există nişte oameni care atrag privirile de fiecare dată când trebuie să se ocupe de guvernarea statului şi să-şi facă datoria faţă de indivizii care respiră, se târăsc şi şi-o trag pe acest teritoriu, fiind sclavi ai statului din cauza taxelor pe care le plătesc sau pe care ar trebui să le plătească.

Un alt aspect dubios, strâns legat de primul, este faptul că aceşti indivizi care compun marea masă politică n-au nicio treabă cu vieţuitoarele din categoria celor care cer respect. Ei şi-o trag între ei, îşi dau limbi, se pupă, se înjură, şi-o freacă unul altuia, şi-o împrumută de la unul la altul, dar sunt toţi acolo, pe sistem. Ei au propriul lor ecosistem. Este un sistem complet izolat, în spatele unui balon de sticlă, prin care târâtorul de rând se uită şi îşi cere lui, sieşi, respect.

De fiecare dată când candidatul Geoană Mircea-Dan îl înjură pe candidatul Băsescu Traian, amândurora le este bine. Amândoi mănâncă bine, amândoi sunt îmbrăcaţi bine, îşi pun fundurile în maşini şi mai ling o icoană, mai pupă o babă, mai joacă puţin teatru, dar în ansamblu le este foarte bine. De fiecare dată când candidatul Băsescu Traian îl înjură pe candidatul Antonescu George-Crin-Laurenţiu amândurora le este bine. Amândoi au ce hali, amândoi dorm pe un pat confortabil, amândoi au sediu de partid, amândoi au acces la tehnologii performante. Atunci când candidatul Antonescu George-Crin-Laurenţiu îl înjură pe candidatul Oprescu Sorin-Mircea amândoi o duc bine. Amândoi au bani, amândoi au maţul plin, amândoi au acces la servicii medicale cu un standard ridicat, amândoi au bani de cheltuială. Candidatul Becali George, păi băi băiatule, şi candidatul Vadim-Tudor Corneliu, trăiască Partidul, au amândoi un alt mic ecosistem în ecosistemul principal. Amândoi sunt, cum s-ar zice, incorect, în blogosferă, nişaţi. Fac parte din acelaşi ecosistem, dar construit pe două niveluri. Unul face parte din nivelul divin +creştin + imobiliar + microbist + anti-diabolic, iar celălalt din nivelul comunist + naţionalist + creştin + xenofob + Partidist.

Şi ăstora, la fel ca cei patru crai de la răsărit, le este extrem de bine. Au mâncare din belşug, au notorietate, au putere şi influenţă asupra legii şi asupra maselor de oameni obedienţi faţă de promotorii bibliei. Deci, au propriii supuşi, în general, extremişti.

Absolut tuturor politicienilor, în acest moment, le este bine. Nu duc lipsă de nimic. Este posibil ca unii dintre ei să aibă probleme de sănătate, alţii mai sunt ameninţaţi puţin cu fileul de tenis, ca să dea bine, dar acestea sunt aspecte care contează mai puţin. Deci, ei se ceartă, ei se împacă, ei şi-o trag unul altuia, dar n-au nicio legătură, total izolaţi în lumea lor, cu viaţa târâtorului mediocru.

Un alt aspect dubios este că sunt extraordinar de abrazivi. Sunt patetici. Vine unul şi spune la televizor sau la mitinguri că celălalt a făcut caca şi de asta, băi târâtoarelor, sunteţi voi în rahat. Altul vine şi spune, la aceleaşi întruniri, că celălalt o freacă pe una şi de asta sunt atâtea frunze tăiate la târâtoare. Sunt în fiecare zi la televizor, trăncănesc şi fac circ, spre bucuria perfidă a realizatorilor de emisiuni şi a proprietarilor de trusturi de presă, ca „să să bucure” şi stomacul lor. Nu au niciun argument, nicio realizare şi nicio soluţie şi o freacă cu poliloghia până iese foc, ca să fie fum.

Un alt aspect dubios e că niciunul din ei nu acordă o atenţie sporită şi serioasă tinerilor. Am înţeles, e bine să plecăm din ţară ca să trimitem sau să aducem bani în ţară. Asta face ca în România să existe un fel de economie. În schimb, în detrimentul categoriei fragede, de fiecare dată se apelează la diversiunea „vă dăm pensii şi biserici”. Fără a avea intenţia să-mi jignesc bunicii, părinţii sau oricare alţi oameni se simt lezaţi, dar nu poate să mai ţină prosteala asta. Pe lângă prosteală, înseamnă supunere în plus. Supunere şi tăcere; fără număr, cum ar spune marii artişti români contemporani. Iar, pe lângă toate astea, dacă mai e vreunul care să aibă şi curajul de a începe promisiunile(binecunoscutele promisiuni), acest lucru reprezintă o flegmă, dintr-aia plină de mucozităţi, plasată direct pe faţa târâtorului, scurgându-i-se uşor şi cu precizie în gură.

Încă un aspect dubios este legat de informarea, respectiv manipularea oamenilor din mediul rural. Deşi poate părea o prejudecată şi o afirmaţie nesimţită, întotdeauna am avut impresia, şi în unele cazuri chiar convingerea, că oamenii din mediul rural sunt foarte uşor de prostit. Nu spun că în mediul urban nu există acest fenomen, dar cred, personal, că e mai restrâns faţă de cel din mediul urban. Ştiţi ce uşor e să prostiţi un câine când îi indicaţi duşmanul de atacat, adică pisica? Cu majoritatea oamenilor de la ţară ne putem juca jocul cu pisica. Uite pisica, nu-i pisica. Da, oamenii de la ţară au drept de vot şi sunt ţinta preferată a politicienilor în preajma alegerilor.

Alt aspect dubios e că există nişte târâtoare care chiar cred în toată abureala asta cu politica românească. România nu are politică evoluată. În România, de la Ştefan cel Mare, politica e religie.

Cum ar spune candidatul Caragiale Ion Luca prin glasul personajelor sale:

Farfuridi (grav): Ne ducem, dar gândeşte-te stimabile, că suntem membrii aceluiaşi partid… Cum ziceam adineaori amicului Brânzovenescu: trădare să fie (cu oarecare emoţie) dacă o cer interesele partidului, dar s-o ştim şi noi… De aceea eu totdeauna am repetat cu străbunii noştri, cu Mihai Bravul şi Ştefan cel Mare: iubesc trădarea (cu intenţie), dar urăsc pe trădători… (schimbând tonul, cu dezinvoltură.) Salutare, salutare, stimabile!…

De ce le e frică, nu scapă.Unora le pasă, altora nu le pasă, unii sunt membri de Partid, alţii sunt partide de sex, unii cred, alţii nu cred, dar spuma politică e departe şi protejată, izolată, intangibilă, de gândurile, intenţiile, dorinţele şi indignările noastre.

Oare revoluţia din anul 1989 a fost doar o capcană pentru tinerii şi oamenii care au crezut în libertate şi că realitatea poate fi alta? Oare?

Ce diferenţă e că din 471 ar putea fi 300? Ce diferenţă e că dintr-un apartament cu două camere, se mută în garsonieră? Ar lipsi luxul şi circul? Dacă sunt 471+restul care o duc bine şi sunt incompetenţi, ar fi mai buni decât 300+restul care erau şi înainte+restul care sunt la fel de incompetenţi şi o duc la fel de bine? Pot fi 800, 400 sau 200, dacă sunt incompetenţi degeaba sunt mai puţini. Dacă sunt două camere sau doar o cameră, ce? Nu pot face sex ca înainte? Le-o fi ruşine. Poate or fi pudici.

Informaţi-vă despre necesitatea inserării opţiunii  “Niciunul din cei de mai sus” în buletinele de vot.

Vezi şi: De ce s-ar putea să votez cu Remus Cernea

De ce s-ar putea să votez cu Remus Cernea

Remus CerneaDeşi sunt apolitic şi nu mă interesează urina în care se scaldă majoritatea candidaţilor. Deşi sunt apolitic şi, prin definiţie, nu  ar trebui să-mi pese de putrefacţia politică, iată că a apărut un fir de iarbă lângă muntele de gunoaie şi hoituri.

De ce s-ar putea să îl votez pe Remus Cernea?

Pentru că:

1. Nu este un om politic. Departe de politică, eu am aflat de Remus Cernea şi de acţiunile sale de pe saitul Asociaţiei Umaniste Române. Nu ştiu despre partidul verzilor, nu îmi plac chestiile astea cu „partidul” şi nici cu „roşu”, „verde” sau „oranj”. Cuvântul „partidul” mă duce cu gândul la „1984”.

2. Promovează toleranţa faţă de oricare dintre minorităţile statului, nu doar prin discurs, ci şi prin acţiunile sale.

3. Reprezintă oamenii tineri şi doreşte ca în România să se pună accent pe creativitate, educaţie, cercetare şi sănătate.

4. E radical diferit de restul candidaţilor şi nu are nicio tangenţă cu mafia politică aflată în prezent la putere.

5. Nu reprezintă încă o cărămidă în zid, nici porcii de celălalt fel, iar pentru toate astea ne vom vedea pe partea întunecată a Lunii ca să setăm controalele inimii Soarelui.

Chiar dacă firul de iarbă va fi acoperit de mormanul de gunoi, merită şansa unui recensământ mai aproape de adevăr.

Oricum, mai am opţiunea să caut metode de invalidare a votului, opţiunea implicită de fapt.

Informaţi-vă şi despre necesitatea inserării opţiunii  „Niciunul din cei de mai sus” în buletinele de vot.

Hai cu o dedicaţie! David Bowie – Heroes

Credit foto: România Liberă

Actualizare:

A mai scris şi Gabriel despre acest subiect: Roakeru’ preşedinte

Cronica Scepticului, episodul 49

Dacă vezi acest text, atunci poate ai nevoie să instalezi Flash Player sau o actualizare la Flash Player.Flash Player se poate downloada de la Adobe. Această eroare mai poate apărea dacă URL-ul către obiectul embedded este greșită sau în caz de erori de conectivitate. Oferit de către XVE Various Embed.

de la Ştiinţă şi Tehnică

Ştiinţă şi Tehnică – Best of (II)

În continuare, încă 5 articole interesante din revista Ştiinţă şi Tehnică. Continuare de aici.

1. 2005: Darwin vs. Religie

(Martie, 2006)

Ateu militant, Dawkins este de părere că religia – orice religie! – este un fel de virus, cum sunt viruşii care afectează calculatoarele şi că nu trebuie nici măcar să stăm de vorbă cu creaţioniştii, pentru ca simpla discuţie cu ei le-ar legitima preocupările.

2. Intelligent Design vs. Evoluţionism

(Martie, 2006)

Voi începe cu cartea care, aşa cum veţi vedea, a stârnit furtuna. Este vorba despre „Of Pandas and People: The Central Question of Biological Origins” de Percival Davis şi Dean H. Kenyon, carte ce se încearcă a fi impusă în unele state americane în locul clasicelor manuale darwiniste. Din ea nu am reuşit să citesc decât atât cât este publicat pe net, respectiv primul capitol. Se vorbeşte acolo despre faimosul experiment al lui Stanley Miller din 1953.

3. Eminescu şi Ştiinţa

(Ianuarie-Februarie, 2007)

Autopersiflându-se cu un umor încărcat cu amărăciune, în manuscrisul 2256, f. 46 verso, Eminescu scrie: „D. Mihalis Eminescu, vecinic doctorand în multe ştiinţi nefolositoare, criminalist în sensul prost al cuvântului, fost bibliotecar, când a şi prădat biblioteca (aluzie la învinuirile nedrepte ce i s-au adus – n.n.), fost revizor la şcoalele de fete, fost redactor en chef al foii vitelor de pripas şi al altor jurnale necitite colaborator” (publicată întâia oară de I. Scurtu). Oare începutul acestei aşa-zisei “autocaracterizări”, în care hazul lăcrimează, nu aminteşte de monologul cu care începe Faust de Goethe, unde eroul, după ce a studiat o viaţă întreagă ştiinţele şi filosofia, exclamă: “Şi-acum, biet nebun, stau fără rost / La fel de înţelept precum am fost.” (traducerea lui Ştefan Augustin Doinas).

4. Carl Sagan

(Ianuarie-Februarie, 2007)

Dacă nu putem gândi pentru noi, dacă nu suntem doritori să punem sub semnul întrebării autoritatea, atunci suntem doar nişte simple obiecte în mâinile celor care au puterea. Dar dacă cetăţenii sunt educaţi şi îşi formează propriile lor opinii, atunci cei aflaţi la putere lucrează pentru noi. Ar trebui, în fiecare ţară, să-i învăţăm pe copiii noştri metoda ştiinţifică şi motivele pentru o Declaraţie a Drepturilor Omului. Ele aduc o anumită decenţă, umilinţă şi spirit de comunitate. În lumea bântuită de demoni în care locuim în virtutea faptului că suntem oameni, aceasta ar putea fi tot ce mai stă între noi şi întunericul care ne înconjoară.

5. Prezentul Viitorului

(Iunie, 2005)

Puţini sunt cei ce sesizează faptul că suntem într-o plină revoluţie în tehnologie.
Ni se pare că schimbările ce se produc într-un ritm puternic accelerat sunt fireşti, sunt naturale. Dar, nu peste multa vreme, va trebui sa facem fata  unor probleme pe care acum abia dacă le intuim.

Sursa articolelor: „Ştiinţă şi Tehnică”

Ştiinţă şi Tehnică – Best of (I)

Încep seria Best of pentru cele mai interesante şi informative articole apărute în Revista Ştiinţă şi Tehnică. În fiecare săptămână voi citi sau voi reciti, apoi voi publica câte 5 articole, aleatorii, din arhiva revistei Ştiinţă şi Tehnică.

Ştiinţă şi Tehnică - Aprilie 2005

1. Timpul, o mărime fizică?

(Martie, 2004)

Pus să răspundă la întrebarea dacă timpul este o mărime fizică, studentul spune că acesta este o “noţiune fizică elementară, bine înrădăcinată în mintea oamenilor”. Profesorul replică tranşant că: „Ei bine, în pofida a ceea ce tu numeşti o noţiune comună arhicunoscută, eu susţin că timpul, în sensul clasic, uzual, nu este o mărime fizică, fundamentală, aşa cum sunt spaţiul şi masa, ci dimpotrivă, timpul este o mărime fictivă, care nu are nici o corespondentă cu realitatea!“

2. 666 – număr magic…

(Aprilie, 2005)

Cea mai serioasă ameninţare a Bibliei este cea legată de asocierea dintre 666, cetatea Babilonului şi Fiara Apocalipsei. Fobia acesteia şi a sfârşitului omenirii a dus de-a lungul istoriei la apariţia unor adevărate crize milenariste de fiecare dată când se schimba prefixul mileniului. De aici şi până la apariţia unui şir întreg de aberaţii fanatico-religioase, tendenţioase şi cu tentă instigatoare, nu a fost decât un pas foarte mic.

3. Au fost o dată dinozaurii…

(Aprilie, 2004)

Dispariţia dinozaurilor e un subiect inepuizabil şi de aceea revenim şi noi la el, fiindcă simularea pe computer a catastrofei planetare de la finele cretacicului a adus date noi.

4. Ştiinţă şi adevăr

(Octombrie, 2004)

Ni se oferă adesea judecaţi, pretins ştiinţifice, spunându-ni-se că acestea au valoare de adevăr. A fost de ajuns un cutremur în miez de noapte pentru ca, dupa aceea, să apară la televizor tot soiul de „specialişti” care ne spuneau ca ei ştiau de producerea lui cu multă vreme în urma. Ştiau asta citind în astre sau prin interpretarea propriilor lor viziuni. Din nefericire tipul acesta de informaţie, numită, în mod elegant, pseudoştiinţifică, proliferează pe canalele informative de la noi.

5. Jules Verne, omul care a devenit un mit

(Decembrie, 2005)

Anul 1905, 17 martie. Albert Einstein trimite spre publicare articolul său privind „producerea şi transformarea luminii”, articol care, 16 ani mai târziu, va fi cel invocat oficial pentru a i se acorda Premiul Nobel pentru Fizică. O săptămână mai târziu, pe 24 martie, la Amiens, în mijlocul familiei, se stinge, liniştit şi senin, Jules Verne.

Sursa articolelor:  „Ştiinţă şi Tehnică”

Biologia în anul omagial Darwin

darwinManifestare ştiinţifică cu participare internaţională: „Biologia în anul omagial Darwin”

Sesiunea ştiinţifică dedicată lui Charles Darwin: 200 de ani de la naştere şi 150 de ani de la publicarea „Originii speciilor” va avea loc în zilele de 6, 7 şi 8 noiembrie 2009, la Iaşi.

Organizatorii acestui eveniment sunt Facultatea de Biologie din Iaşi, Academia Oamenilor de Ştiinţă din România, Filiala Iaşi şi Muzeul de Istorie Naturală Din Iaşi.

Mai multe detalii puteţi citi pe saitul Facultăţii de Biologie sau direct acest document PDF.

Este un eveniment care trebuie susţinut de mai multă lume şi cu voce tare!

Vederi de pe Lună

La români, umblă vorba – pe picioare cu creier – despre mega-construcţiile omenirii care, atenţie, se pot vedea – cu ochiul liber – de pe satelitul natural al Pământului, Luna.

Bunul simţ al logicii te pune pe gânduri când vine vorba despre astfel de afirmaţii.

Îmi pare rău să vă stric distracţia prieteni, dar e imposibil ca vreo clădire construită pe Pământ să poată fi văzută de pe Lună cu ochiul liber.

Top 3 construcţii (in)vizibile de pe Lună

1. Marele Zid Chinezesc

2. Pentagonul

3. Palatul Parlamentului României (Casa Poporului – î.R.)

Astronauţii au precizat acest lucru, Google Maps şi Google Earth confirmă pentru curiosul de rând, dar sunt destul de mulţi cei care, încă, înghit gogoaşa şi o dau mai departe.

Richard Halliburton preciza, într-una dintre lucrările sale, „Second Book of Marvels: The Orient”, publicată în 1938, următoarele: „Astronomii spun că Marele Zid este singura construcţie făcută de om, pe planeta noastră, care poate fi văzută de om, cu ochiul liber, de pe Lună” . Conform oamenilor de ştiinţă, aceasta este cea mai posibilă sursă a mitului exemplificat.

După ce s-a stabilit la locul lui mitul cu „Marele Zid Chinezesc”, românii l-au înflorit şi mai tare, apărând astfel mitul că şi Casa Poporului este vizibilă cu ochiul liber – de unde alt undeva? –  de pe Lună. Astfel, dacă Palatul Parlamentului României este suficient de mare să se vadă de pe Lună, de ce nu s-ar vedea şi Pentagonul?

Credit foto: NASA/GSFC