Arhive etichete: România

Gazetarilor români, în general

Gazetarilor români, în general

Care-i scopul vieţii voastre?
Să citiţi din cărţi albastre?
Să aşterneţi pe hârtie
O imagine pustie?

Care-i ţelul şi finalul?
Câte minţi voi, toţi, goliţi?
Cu-ale voastre scrieri false,
încercaţi să ne minţiţi.

N-aveţi noimă, n-aveţi minte,
N-aveţi umbră, nici cuvinte.
Sunteţi goi, fără vreun rost,
Doar acela de-a fi prost.

Vă ascundeţi toţi defecţii,
Scrieţi, ca să construiţi pereţii
Între minţile fragile şi realităţi subtile
Pentru a atrage ura, şi prostia, şi minciuna.

Cititorule de ziare, de reviste şi jurnale.
Vezi, ai grijă ce citeşti şi ai grijă ce priveşti.
S-ar putea să te prostească
Jurnaliştii cu-a lor breaslă.

Aberaţii meteoroilogice

O redactoriţă de la o televiziune de flux de ştiri: Hello! Fată! Deci, eşti nebună, fată? Deci, în puii mei, eu n-am mai văzut zăpadă dintr-asta de 30 de centimetri în viaţa mea, fată! Hai să facem repede o ştire, fată! Drumurile judeţene şi europene sunt inaccesibile, străzile secundare blocate, cod galben, cod portocaliu, viscol şi zăpadă, medicamente, supozitoare!

Un conducător auto, pseudospecialist în frână de mână, bucureştean de origine: Deci, ce pula mea, nu se mai poate merge cu maşina în ţara asta. Pietonii e fraieri, ăia de la drumuri e fraieri, pula mea! Adică, germanii cum pot dom’le? Cum pot francejii? Cum ninge la ei, ninge şi la noi, nu? Nu pune nimeni dom’le mâna! Eu n-am lopată, că aş pune eu… mâna.

Un afectat de catifea la fundu-i fin ca palma: vai ce frig, vai zăpadă, vai trebuie să mă îmbrac gros, vai uite ce spun ăştia la ştiri, vai câtă zăpadă! Vai, dar zăpada-i rece şi se adună. N-am văzut în viaţa mea zăpadă. Încălzirea globală… vai!

Politicienii capabili: Nu putem face altceva, decât să ne rugăm, să ne ajute Dumnezeu, să se topească zăpada şi să se circule mai bine. (Vreau şi eu să iau bani degeaba!)

Ţin minte că în anul 1997 zăpada era aproape cât mine. Se năştea Google la Stanford. Realitatea şi Antena 3 nu existau. Creierul rezista. Preşedintele României: Emilescu Constantin

Pentru toate inteligentele de la televizuinile de ştiri, care se postează în mijlocul bălţii de apă la inundaţii (cu cameramanul pe uscat), în mijlocul străzii cu viscolul în mufă (cu cameramanul la adăpost), în mijlocul troianului cu zăpada până la sfârcuri (cu cameramanul, lângă troian, cu zăpada sub talpă), pe malul mării cu kilometrii vântului în microfon (cu cameramanul la dos). Pentru frustraţii înzăpeziţi, pentru politicienii cu frică de muncă şi pentru restul mofturoşilor şi crăcănaţilor alergici la natură le dedic o… poezie: Iarna, de Vasile Alecsandri.

Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra ţară;
Soarele rotund şi palid se prevede pintre nori
Ca un vis de tinereţe printre anii trecători.

Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împregiur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înşiraţi se perd în zare,
Şi pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbuci albii de fum.

Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Străluceşte şi dismiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie uşoară care trece peste văi…
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.

Temă pentru acasă: analiză pe text. Identificaţi indicii care să susţină existenţa zăpezii şi a iernii în trecut.

Imagine: MiculCreator.ro

Actualizare

Ia uite ce frumos scrie George Hari Popescu despre iarna din 1984. (via Bogdan)

Ştiinţa la Răscruce de Vremuri

Scrisoare deschisă a Prof. univ. dr. Daniel David

Asistăm  în ultima vreme la o recrudescenţă a iraţionalului şi ignoranţei în forma non-ştiinţei şi/sau pseudoştiinţei. Astfel, la Televiziunea Naţională se discută în mod serios dacă Astrologia este sau nu este ştiinţă, există o ofensivă pentru scoaterea teoriei evoluţioniste din manualele şcolare, iar unii demnitari (ex. miniştri) declară în mod public că ei cred în Horoscop şi Astrologie şi că işi ghidează comportamentele şi după ce spun acestea şi/sau au clarvăzători ca şi consultanţi personali etc.

Citeşte toată scrisoarea pe Hotnews.ro

Foto: Clujeanul

Oamenii de ştiinţă, profesorii, cercetătorii şi scepticii trebuie să ridice glasul!

Lectură necesară (I)

I. Drepturile Omului

Din „Declaraţia Universală a Drepturilor Omului„:

1. Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii.

2. Fiecare om se poate prevala de toate drepturile şi libertăţile proclamate în prezenta Declaraţie fără nici un fel de deosebire ca, de pildă, deosebirea de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, de origine naţională sau socială, avere, naştere sau orice alte împrejurări. În afară de aceasta, nu se va face nici o deosebire după statutul politic, juridic sau internaţional al ţării sau al teritoriului de care ţine o persoană, fie că această ţară sau teritoriu sunt independente, sub tutelă, ne-autonome sau supuse vreunei alte limitări a suveranităţii.

[…]

13. 1.  Orice persoana are dreptul de a circula în mod liber şi de a-şi alege reşedinţa în interiorul graniţelor unui stat.
13. 2. Orice persoană are dreptul de a părăsi orice ţară, inclusiv a sa, şi de a reveni în ţara sa.

Resurse online pentru „Drepturile Omului”:

Centrul de Informare al ONU: Declaraţia Drepturilor Omului

Legislaţie pentru Democraţie: „Drepturile Omului” şi protejarea lor prin lege

Portalul Uniunii Europene: Drepturile Omului

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (în limba română şi engleză)

II. Constituţia (ambiguă) a României

Constituţia României este legea fundamentală a statului român care reglementează, printre altele, principiile generale de organizare a statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor şi autorităţile publice fundamentale.

Din Constituţia României (29 octombrie 2003):

I.4.2 România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.

II.I.16.1. Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

II.II.22.3 Pedeapsa cu moartea este interzisă.

II.II.28. Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.

II.II.29.1 Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.

II.II.30.1 Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

Ştiu, multe sunt incredibile şi, dacă le citiţi, nu o să vă vină să credeţi câte articole nu sunt deloc respectate, mai ales de cei cu legea în mână. Constituţia nu e doar ambiguă, dar e şi foarte prost (posibil intenţionat) gândită.

Resurse online pentru „Constituţia României”:

Camera Deputaţilor: Constituţia României

Wikipedia: Constituţia României

Wikisource: Listă a Constituţiilor României

România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.

2010, Anul Internaţional al Biodiversităţii

Anul 2010 a fost declarat de către Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) ca fiind Anul Internaţional al Biodiversităţii.

Biodiversitatea reprezintă ansamblul de organisme vii, diverse, care compun un ecosistem. Pentru a citi mai multe informaţii despre biodiversitate şi despre toate elementele vii ale ecosistemelor, consultaţi cărţi de biologie şi ecologie (neaprobate sau neanalizate de Ministerul Educaţiei).

Mesajul Organizaţiei Naţiunilor Unite mi se pare perfect, mai ales pentru România, ţara în care gunoaiele sunt la ele acasă, iar respectul faţă de natură lipseşte cu desăvârşire.

Anul 2009 a fost un an trist,  în România, într-o ţară în care biologia (în particular) şi ştiinţele (în general) sunt tabuuri în favoarea religiei, a superstiţiilor şi a misticismului. Anul 2009 a fost Anul Internaţional al Astronomiei (nu, nu al astrologiei) şi Anul Darwin. Acum, în 2010, este Anul Internaţional al Biodiversităţii şi nu am prea mari speranţe pentru educaţia din România.

Pentru a susţine Anul Internaţional al Biodiversităţii puteţi descărca această arhivă, să copiaţi logo-ul (în limba română) şi să-l expuneţi pe blog, sait etc.

Resurse în alte limbi şi alte informaţii despre logo puteţi găsi aici.

GREPIT 5

Doru tocmai a lansat a cincea ediție a Concursului Național de Creație și Dezvoltare IT GREPIT.

Este remarcabil că un concurs fondat de elevi şi studenţi a ajuns până la această ediţie şi se dezvoltă în fiecare an, fără binecunoscutele „ia organizatorul premiul I”, şpăgi, pile şi nepoţei. Am speranţa că acele concursuri şi olimpiade, organizate de Inspectoratele Şcolare Judeţene sau de Ministerul Educaţiei, vor capitula şi nu vor mai exista.

Ar trebui ca laptop-ul acela să se transforme în premii mult mai substanţiale pe viitor.

Metode de a duce cu zăhărelul (I)

1. Tradiţii şi obiceiuri

Există teama că tradiţiile şi obiceiurile se pierd. Nu am intenţia să strivesc geniul creator de tradiţii neînţelese, dar ideile astea sunt injectate oamenilor de către cineva. Încerc să-mi dau seama de către cine.

Care e farmecul, care e ideea, care e logica, până la urmă ce e atât de important să stai să te uiţi la nişte copii sau oameni îndoctrinaţi care sar, ţipă şi se îmbracă cu nişte costume care nici măcar nu imită bine ceea ce ar vrea să reprezinte.

Păstrarea tradiţiilor nu trebuie forţată sau susţinută. Unii le bagă cu identitatea naţională, cu poporul român, cu moşi strămoşi. Bun, să mergem înainte, zic.

Pentru mine, tradiţiile şi obiceiurile, oricare ar fi ele, sunt nişte ritualuri şi măscăreli dubioase. Conservarea lor nu oferă libertatea creativă şi nici liniştea unui om care poate s-a săturat de tâmpenii.

2. Muzica populară şi colindele

Nu există „muzică populară” românească care să nu conţină trimitere la preaiubitul om creionat special pentru români. El are grijă întotdeauna de băutură, de omul bun, de sănătate şi de acest popor sărac şi încercat. De fiecare dată, cu ocazia ascultării materialului trompetat şi lălăit, ai şansa, dacă eşti român, să-ţi aduci aminte că eşti creştin, sărac, încercat, om bun, băutor de vin şi pălincă şi că, în ciuda tuturor acestor aspecte, cel ce nu se află în spectrul vizibil te iubeşte şi, după ce mori, te aşteaptă în grădina cu verdeaţă şi vei asculta muzică românească alături de El.

Colindele îmi plac. Când eram mai mic începea bombardamentul cu colinde de prin noiembrie şi se termina în ianuarie. Era doar Hruşcă şi eu habar n-aveam despre ce leruieşte el. Îmi induceau o stare de visare, de euforie, de bucurie şi de idee că se mănâncă mult şi e vacanţă.

Acum, când înţeleg despre ce e vorba, şi când au înţeles şi mulţi alţii despre ce e vorba, cantautori şi preoţi protevezaţi, parcă îmi stă în gât când auzi toţi behăitorii cântând veşnicul şi celebrul „O ce veste minunată”, iar puştii care vin la uşă, pentru un George Enescu, se chinuie să cânte „Dom’ Dom’ să-nălţăm” aproximativ ca Guţă.

Colindele îmi plac, n-am nicio problemă, mai ales cele cântate de Ştefan Hruşcă, dar nu în exces. Ideea pe care vreau să o punctez e aceea că, oricât de frumoase sunt, dacă eşti „ultra” tinzi să le iei mot a mot. Mie îmi place să cred doar că au ceva „magic”, dar nu la fel ca muzica lui Hendrix. „Lord knows Hruşcă is a voodoo child, baby!”

Asta e strategia:

Iei copilul de mic, îl uzi cu o dubioasă apă de la robinet, în care s-a scăldat „Porumbelul Sfânt”, îi dai pâine şi vin, cum ar veni, îi spui de mic că el face parte din echipa ultra-naţională de fotbal şi rugby profesionist, că simbolul cu scut invizibil e crucea (pentru că a fost dovedit ştiinţific, mai ales de Ştefan cel Mare). Apoi, vine Moş Nicolae, care e de fapt Sfântul Nicolae, care de fapt nu e şi pe urmă vine Moş Crăciun, care e de fapt un produs comercial asociat cu un fel de sărbătoare astrologică a.k.a. „Naşterea Domnului” (ştiţi povestea: Maria umbla în sus şi în jos ca să-l nască pe Hristos).

Iisus s-ar fi născut în condiţii dificile, la fel ca tot românul, fără centrală termică, incubator, pampers-uri şi alte căcaturi iudeo-masonice cu câmp electromagnetic. Iisus era de fapt român, dar jidanii şi catolicii nu vor să recunoască. Vă daţi seama ce s-ar întâmpla dacă acest secret ar fi spus lumii întregi.

Înfigi cruci şi bagi icoane peste tot pe unde apuci, bisericile le transformi în simboluri naţionale şi obiective turistice. Armata, poliţia şi pompierii au preoţii lângă ei. Medicii vaccinează şi se vaccinează doar după ce vaccinul a fost sfinţit. Preoţii sunt oameni onorabili în orice ocazie şi indiferent de situaţia în care se află, ei sunt oamenii Domnului, oameni cu har şi cu voce. Aduci aminte pe oriunde apuci că România e un „stat creştin”, iar tradiţiile şi obiceiurile sunt sfinte, creştine şi trebuie conservate cu orice preţ.

Biserica Ortodoxă Română e ca un câine mascul, blănos şi bălos, care se pişă peste tot în curtea cu zăpadă, pentru a-şi marca teritoriul. Şi purecilor le place la nebunie. Faza e că zăpada asta e prea galbenă deja.

Dacă se întreabă cineva ce au făcut românii în 20 de ani de la „Revoluţia împotriva sistemului autoritar”, condus de un fel de Gigi Becali, răspunsul e că au schimbat acel regim cu un altul: „Regimul Îndoctrinant” al unei organizaţii care, într-o lume lucidă, ar avea mari dificultăţi în expunerea prelegerilor despre „dovezile” pe care le invocă.

Eu rămân stupid de fiecare dată când merg la ţară. Nicio speranţă. Nu ai altceva ce să faci, decât să priveşti în gol două minute, bagi bărbia în piept, oftezi fără speranţă şi te gândeşti pe unde ai rătăcit paşaportul sau dacă există şansa unui program spaţial spre o altă lume.

S-o facem! În România!

letsdoitromaina

Let’s DoIt, Romania! este un proiect de curăţare a mediului înconjurător, bazat pe voluntariat, la nivel naţional, care doreşte să fie de amploare prin numărul de voluntari şi prin rezultatul final. Let’s DoIt, Romania! copiază ideea voluntarilor estonieni de la Let’s Do It My Estonia, idee devenită realitate datorită efortului şi colaborării între oameni cu dorinţă, voinţă şi respect. Respect faţă de ceilalţi, faţă de ei înşişi şi faţă de generaţiile de oameni care vor mai trăi pe această planetă.

Sunt într-un gând cu majoritatea afirmaţiilor lui George Carlin despre acţiunile de „ecologeală” şi religie verde, despre ce se poate petrece pe planetă, dar asta nu înseamnă că ar trebui să ne obişnuim cu ideea. Realitatea o mai putem modela puţin şi nu mi-ar displăcea ca în mediul înconjurător (şi nu doar) al acestei ţărişoare să fie curăţenie. Adică să dispară puţin (mai mult), gunoaiele din păduri, de pe marginea drumurilor şi şoselelor, de pe litoral,  de pe malul apelor şi din apele lacurilor şi râurilor din această ţară.

Problema e fundamentală, dar mai ales înrădăcinată, cronică. Am scris de atâtea ori, am pus poze pe blog (aici, aici, aici şi aici) de peste tot din ţară. Problema e atitudinea, educaţia civică precară şi prostia românului. O să ziceţi: bun, dar „we don’t need no education„. Corect! Nu avem nevoie de educaţie ca să ne dăm seama că nu e estetic cu gunoiul în poartă, în baltă sau ascuns după tufişuri.

Let’s DoIt, Romania! este un proiect la care aş dori să fiu voluntar, dar am câteva întrebări esenţiale, zic eu, înainte de a lua o decizie în ceea ce priveşte aplicarea ca voluntar:

1. Ce garanţie au voluntarii, după ce termină treaba, că Mitică de la Băicoi se duce să facă „un mic la iarbă verde” cu gloata după el şi nu lasă mizerie în urmă, ca să fie pentru alte ediţii?

2. Cu ce îi ajută pe românii indiferenţi, pe români în general, şi de ce îi ajută? E ca şi în cazul reciclării? I-ar face doar pe voluntarii sau viitorii voluntari să se simtă mai bine? Doar crezând, gândindu-se la ei ca la nişte „eroi altruişti” (ai neamului)? La urma urmei nu o să vină Gigel băutorul de „bere la pet de 2L” să-ţi mulţumească că i-ai ridicat sticla din iarbă, nu?

3. Această campanie e doar una de „ecologeală” ieftină, cu vedete şi „personalităţi”, cu jurnalişti şi PR-işti inteligenţi care nu mai pot ei de cât gunoi au strâns ca să facă o poză, cum ridică o hârtie, ca să mimăm ideea estonienilor sau e o mişcare spontană a celor care nu contează cine sunt, ci câtă treabă fac?

1, 2 şi 3 nu sunt ca în Estonia. Aici e România. E fundamentală şi înrădăcinată. Dacă se găsesc soluţii pentru 1, 2, şi 3, proiectul ar putea avea succes şi un final curat, altfel e doar o campanie de „ecologeală”.

Eu sper să fie ceva inedit şi serios. Scrieţi pe blog, spuneţi prietenilor sau, pentru cei care au legături în mediul educaţional, vorbiţi elevilor şi studenţilor despre această campanie.

PS: Logo-ul afişat în dreapta nu este cel original, al campaniei, ci este refăcut de mine pentru această însemnare.