“Un bulgăre de humă” este compus din frânturi de poveste și din amintiri dintr-o altă epocă. Oricât ar fi de stroboscopic, filmul vă ajută să vă imaginați cum au trăit, relativ, doi oameni pe care poporul prea iubit îi cunoaște ca: punguța cu doi bani și, respectiv, cel mai mare ban.
La fel ca și în operele lui Caragiale, vechiul e actual, prostia e majoritară, politica și corupția dictează, jurnalismul galben formează opinia, școlile sunt distruse, iar popimea e peste tot.
Umor, satiră, lecții de viață și dramă.
Succint despre nişte “campanii pozitive”. ROM, Romtelecom, Regele Suediei şi Regina Norvegiei, advărtaiserii şi piariştii de la multe televiziuni şi publicaţii online s-au strâns împreună să pună de o campanie.
Se pare că promovarea turismului şi a unui teritoriu care promite tot felul de chestii fascinante se face prin articole care manipulează şi campanii cu o tonă de erori logice.
Şoselele accesibile, educaţia civică şi turistică, autobuzele şi tramvaiele moderne, bunul simţ şi respectul faţă de natură mai pot aştepta.
Cezar s-a născut în România. Traian la fel. Ce vină aveau ei? Ce şansă…
Cât pot fi de stupide sintagmele ca: “Mândru că sunt român!” sau cum te trece un fior pe spate când gândeşti profund: “ăla a fost român, eu sunt român, deci sunt geniu; la fel ca el.”
Au mai fost astfel de campanii şi vor mai fi. Naivitatea rămâne. Interesant studiu.
Altfel, dacă nu ar fi trist…